PERSONALITĂȚI MARCANTE ALE PRESEI ROMÂNEȘTI
ION HELIADE RĂDULESCU (6 ianuarie 1802, Târgoviște -27 aprilie 1872, București) – personalitate enciclopedică a culturii române, poet, prozator, critic literar, filolog, tipograf, editor, om politic, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, întemeietor al presei din Țara Românească prin editarea ziarelor Curierul românesc (8 aprilie 1829 -19 aprilie 1848 și în 1859) și suplimentul literar Curier de ambe sexe (1837-1847), ca și prin apariția Gazetei Teatrului Național (la 1 nov. 1835) sau a altui supliment al Curierului românesc, Muzeul Național (1836). Personalitate marcantă a Revoluției de la 1848 din Țara Românească. B.P. Hașdeu îl consideră „părinte al literaturii române”. Îndemnul său „Scrieți, băieți, numai scrieți” este edificator pentru generația de constructori ai limbii și literaturii române de la 1848. În 1846, Ion Heliade Rădulescu propune planul unei biblioteci universale, care avea scopul de a înzestra cultura română cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice, ale tuturor timpurilor.
GHEORGHE ASACHI (1 martie 1788, Herța – 12 nov. 1869, Iași). Om de cultură, poet, prozator, dramaturg și jurnalist român, tipograf, traducător, îndrumător cultural în diverse domenii: teatru, școală, presă. A organizat primele reprezentații teatrale în limba română (1816) și Conservatorul filarmonic dramatic (1826). În Moldova, este întemeietorul presei în limba română prin publicarea primului ziar românesc, Albina Românească (1 iunie 1829 -24 nov. 1858), cu suplimentul literar Alăuta românească (1837). A mai scos Foaia sătească pentru țărani și Icoana lumii, care populariza cuceririle științei. Pentru Gheorghe Asachi, presa este un excelent instrument de informare și educare.
GEORGE BARIȚIU (12 mai 1812, Cluj – 2 mai 1893, Sibiu) – istoric, om politic, cărturar și revoluționar român, întemeietorul presei românești din Transilvania, membru fondator și președinte al Academiei Române. A înființat numeroase publicații cu largă răspândire pe teritoriul Transilvaniei și al Vechiului Regat, care au jucat un rol important în dezvoltarea conștiinței naționale și în pregătirea unității naționale și politice a tuturor românilor: Gazeta de Transilvania (12 martie 1838 – 1944), primul ziar politic din Transilvania, tipărit la Brașov. A avut o mare influență în timpul Revoluției de la 1848, prin lupta pentru unitatea națională a românilor din Ardeal. La 2 iulie 1838, apare, la Brașov, până în 1865, Foaia pentru minte, inimă și literatură, anexă literară a Gazetei de Transilvania. Revista milita pentru unitatea culturală, politică și economică a românilor, pentru afirmarea spiritului românesc, pentru dorința de luminare a poporului. George Barițiu a mai scos revistele Transilvania (1868) și Observatorul (1878). În 1861 a înființat Asociația Transilvăneană pentru literatura română și cultura poporului român (ASTRA).
FLORIAN AARON (21 ianuarie 1805, Rod, Sibiu – 12 iulie, 1887, București) – istoric, profesor și publicist român, propagator în Muntenia al ideilor Școlii Ardelene. Profesor de liceu și profesor universitar (Universitatea din București), membru al Academiei Române, participant la revoluțiile din Țara Românească și Transilvania. A colaborat la Foaia pentru minte, inimă și literatură. În 3 ianuarie 1853, scoate la Sibiu, jurnalul național românesc Telegraful român, iar în 1837 scoate primul cotidian românesc, România. Redactor la revista Muzeul Național (1836). Membru al Societății Filarmonice și al societății românești secrete Frăția, care a pregătit Revoluție de la 1848. A luptat pentru drepturile românilor, pentru promovarea limbii române și a istoriei naționale.
MIHAIL KOGĂLNICEANU (6 sept. 1817, Iași – 20 iunie 1891, Paris) – îndrumător cultural și literar, prozator, memorialist și om politic, diplomat, avocat, istoric și publicist român, prim-ministru al României în timpul lui Al. Ioan Cuza, ministru de interne, ministru de externe, director al Teatrului Național, membru fondator al Societății Academice Române și președinte al Academiei Române. Colaborator apropiat al domnitorului Al. Ioan Cuza. A fost unul dintre oamenii cei mai importanți ai generației sale. A fondat revista Dacia literară (1840), care devine manifestul programatic al întregii generații pașoptiste. În celebra Introducțiune, Mihail Kogălniceanu subliniază ideea de unitate, sugerată de titlul revistei, de manifestare a spiritului național în literatură, de combatere a imitațiilor scriitorilor străini și a traducerilor mediocre, militează pentru crearea unei literaturi cu specific național, inspirată din istorie, natură și folclor, luptă pentru unitatea limbii și dezvoltarea spiritului critic. În octombrie 1855, înființează Steaua Dunării, „jurnal, literar și comercial”, ziar unionist, apărut în două serii, 1855-1856 și 1858-1860. Revista urmează, în linii mari, programul Daciei literare, susținerea literaturii originale, inspirația din istoria, tradițiile și faptele vrednice ale țării, susținerea limbii românești, o cale de unificare prin limbaj. Nu întâmplător, revista este suspendată de autorități, ca și Dacia literară, din care au apărut doar trei numere.
NICOLAE BĂLCESCU (29 iunie 1819, București – 29 nov. 1852, Palermo, Italia) – istoric, scriitor și revoluționar, jurnalist. El a fost sufletul Revoluției de la 1848. Este unul dintre întemeietorii istoriografiei noastre moderne. Editează, împreună cu A. T. Laurian, revista Magazin istoric pentru Dacia, (1845-1848). Ministru de externe și secretar al guvernului provizoriu. A militat pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania. Redactor și colaborator la revistele Pruncul român și Poporul suveran, cre sprijineau drepturile poporului român.
DIMITRIE BOLINTINEANU (14 ianuarie 1819, Bolintin-Vale – 20 august 1872, București) – poet, prozator, om politic, diplomat, jurnalist, participant la Revoluția de la 1848. Conduce, de la 19 iulie la 11 sept. 1848, Poporul suveran, împreună cu Bălcescu, Cezar Bolliac ș.a. Poporul suveran, „gazetă politică și literară”, care pregătește atmosfera revoluționară a momentului.
CEZAR BOLLIAC (23 martie 1813, București – 25 februarie 1881, București) – poet, gazetar, fruntaș al Revoluției de la 1848. În 1849, editează la Brașov ziarul Espatriatul, care are ca subtitlu „Dreptate și frăție”. În 1850, editează Buciumul, în 1865, publică Trompeta Carpaților, continuare a Buciumului. Articolele sale politice marchează nașterea jurnalisticii politice românești moderne. Prin proza sa politică, devine unul dintre cei mai valoroși jurnaliști din literatura română.
VASILE ALECSANDRI (21 iulie 1821, Bacău – 22 august 1890, Mircești, Iași) – poet, prozator, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc, personalitate marcantă a României din secolul al XIX-lea. Fruntaș al mișcării revoluționare din Moldova. În 1855, editează revista România literară, la care colaborează C. Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Al. Russo, dar și Grigore Alexandrescu, Alexandru Odobescu. În 1859, domnitorul Al. Ioan Cuza îl numește ministru al Afacerilor Externe. Primește premiul Academiei pentru literatură, în 1881. Editor al revistei Propășirea, alături de Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica. Membru al Societății Junimea. Colaborator la publicațiile Convorbiri literare, Dacia literară.
BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU (26 februarie 1838, Cristinești, Hotin – 25 august 1907, Câmpina) – scriitor și filolog, academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, una din cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile. În 1858, apare, la Iași, sub conducerea sa, ziarul România, prin care promovează ideile pașoptiste. Colaborează la ziarele Dacia și Tribuna Română. În 1864, editează revista Arhiva istorică a României. În 1869, apare ziarul Traian, iar în 1870, revista Columna lui Traian (1870-1877, 1882-1889), în 1876, scoate Revista literară și științifică, iar în 1877, editează la București Revista Nouă.
Ion HAINEȘ/UZPR