Gânduri la 100 de ani UZPR

În ziua de 11 ianuarie, cu un veac în urmă, un grup de jurnalişti impregnaţi de momentul istoric din 1 Decembrie 1918, s-au întâlnit, în Bucureşti pe actuala stradă Constantin Mille nr.5, în clădirea fostei berării ,,Berlin”, unde astăzi se află un Club public, pentru a pune bazele unei organizaţii: Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România. Aceasta viza conlucrarea şi perfecţionarea profesională a condeierilor în spiritul ţării lor întregite.
Momentul aniversar, coincizând cu un eveniment istoric, aş spune remarcabil şi tonic pentru jurnaliştii romani, preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, îmi dă prilejul să punctez pe clapele PS- ului, cuvinte – gânduri care mi-au îndrumat carierea de ,,detectiv al clipei prezente”. O profesie în care, odată implicat, trebuie să deţii concomitent dorinţa , dar şi pricepere de a scrie, flexibilitate, temperament, trebuie să fii inteligent. Iar, dacă se poate, să mai fii şi o persoană cunoscută, chiar marcantă în zona de acţiune. Să fii voluntar, să ai o însemnată doză de curiozitate în plus în comparaţie cu majoritatea oamenilor şi profesiilor, să încerci înţelegerea evenimentelor şi faptelor zilei. Cu tenacitatea cercetătorilor din diverse domenii, apelând la documentarea şi propria educaţie.
Ziaristul trebuie să fie , însă , şi îndeajuns de rezistent, nu doar pentru a alerga mai mult şi de cele mai multe ori în viteză, dar şi pentru a depăşi refuzul acelor oameni care ezită să vorbească faţă de el ori de a înfrunta pe acei oficiali impresionaţi de propria lor persoană. Oficiali ,, rătăciţi”, care au ceva de ascuns ori oficiali aroganţi, cei care refuză să recunoască publicului dreptul oamenilor de a fi informaţi. Mai ales, în asemenea cazuri, jurnalistulul profesionist, ce doreşte să fie echilibrat cu propria sa conştiinţă, este, trebuie să fie destul de persuasiv pentru a-l face pe interlocutor să creadă că ştie adevărata mărime a costului şefului acestuia . Fin observator al vieţii, profesionistul în ale ziaristicii posedă discernământul identificării faptelor, opiniilor, proceselor în derulare , fenomenelor, prognozelor, bilanţurilor , performanţelor , descoperirilor ce pot fi convertite în materiale publicistice. Acest discernământ , rezultat al unei arii largi de cunoştinţe şi calităţi, constituie unul din elementele primordiale ale profesiei,conferind , aş spune, cheia interpretării aşa cum se cuvine a ceea ce are valabil aserţiunea ,, ziaristul face evenimentul”.
În context, pentru un profesionist al jurnalisticii, însă, priceperea de a exprima ideii este , pe scurt, la fel de importantă ca ştiinţa de avea idei . Dar , pentru a avea această calitate, pentru a penetra spre esenţa informaţiei , evenimentul pe care doreşte să-l redea publicului, ziaristul profesionist nu poate fi decât un om educat, având cunoştinţe solide în ştiinţe politice şi , ideal, în sociologie.
Într-o arenă atât de realistă, dinamică şi dură cum este cea a confruntării pentru conceperea şi publicarea de informaţii care să dimensioneze publicului realitatea în care trăieşte, jurnalistul adevărat , pasionat de meseria sa, nu acceptă înfrângerea. Chiar din postura în care se acţionează, deschis, rigid şi într-un mod pervers, pentru descurajarea sa. Tocmai asemenea situaţii îl vor impinge în a se strădui din greu şi trecând peste riscuri mari, profesiunea de jurnalist este una din cele mai periculoase din lume, pentru succesul public al informaţiei sale . Una ce pune în stare de meditaţie comunitatea, societatea în care trăieşte. Pentru aceasta jurnalistul profesionist, campion vital în procesul informării publice, realizând ce impact deosebit au cuvintele, ce armă extraordinară reprezintă ele, este total responsabil faţă de ceea ce scrie , de ceea ce comunică.
Aflat în permanent contact cu un flux neîntrerupt, eterogen, ambiguu orichiar anarhic de informaţii venind pe diverse canale, dar şi acţionînd pentru medii de informare cu interese diferite, ziaristul de angenţie se află, voit ori nu, între Scyilla şi Craibda, mai concret în două ipostaze ce apar contradictorii, de natură politică, psihologică şi profesională. Ziaristul se aseamănă, cred cu pedagogul ,,pradă” ori ,,dictator „ al elevilor săi. Fără o pregătire diversă el poate cădea pradă victimă în faţa permanentei ofensive informaţionale ce îi parvine, ce îl înconjoară. De aceea , adevăratul profesionist domină informaţia, încercînd să influenţeze făra să manipuleze , ori să se lase cuprins în capcana patimii. Ceea ce presupune alianţă între bun simţ şi personalitate , între capacitatea de sinteză, simț politic şi respectul pentru valoarea informaţiei în sine, deci pentru oamenii ce preiau această informaţie. În puţine cuvinte totul se reduce în munca ziaristului – profesinist , la strădania sa de a realiza optimul între dimensiunea informativă şi formativă a materialului publicistic menit să dea o dimensiune reală a evenimentelor.
Cred, cu tărie, aşa cum spunea Doru Dinu Glăvan , preşedintele actual al UZPR, , că în momentul în care organizaţia ,, împlineşte un secol de serviciu credincios în slujba societăţii româneşti… după ce a trecut prin timpuri de foarte felurile, supravieţuind onorabil şi reunind în rândurile sale cele mai celebre condeie”, profesia de ziarist este una unică, de mare viitor, ce aduce truditorului său sentimentul, satisfacţia de participare activă la viaţa comunităţii, a societăţii.
Aşadar , multă încredere, colegi ziarişti , pentru că efortul vostru este unul nu numai creator, dar şi de utilitate publică.
ŞI CE POATE FI MAI TONIC DECÂT SĂ ŞTII CĂ AI CONTRIBUIT PRIN EFORTUL TĂU LA AFLAREA ŞI ÎMPĂRTĂŞIREA PUBLICĂ A GÂNDURILOR, SENSURILOR ŞI PROVOCĂRILOR TIMPULUI TĂU.
LA MULŢI ANI !
Cu respect pentru implicare curajoasă şi valoroasă a colegilor jurnalişti,

Cornel CEPARIU, Presedinte Filiala UZPR Bacău 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.