◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro19.03.2024

MESAJUL UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA CĂTRE ÎNTREAGA BREASLĂ

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a luat act cu profundă îngrijorare de decizia Consiliului Național al Audiovizualului care, în baza paragrafului 2 din articolul 3 al Legii Audiovizualului nr. 504/2002 („Toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor”), a silit postul Realitatea TV să-şi oprească emisia obişnuită pentru 10 minute. De asemenea s-au luat în considerare paragrafele 4 şi 5 din articolul 40 din Codul de reglementare al audiovizualului: „(4) Moderatorii programelor au obligaţia să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acestea. (5) Moderatorii, prezentatorii şi realizatorii programelor au obligaţia să nu folosească şi să nu permită invitaţilor să folosească un limbaj injurios sau să instige la violenţă”. A fost indicat şi punctul 1 al articolului 34 din acelaşi document, „orice persoană are dreptul la propria imagine”.
Stimați colegi ziariști de pretutindeni, membri sau nemembri ai UZPR,
Traversăm una dintre cele mai nefaste perioade din istoria noastră. Lipsa de solidaritate a breslei jurnaliștilor, vulnerabilitatea la care ne-am expus treptat-treptat, aproape fără să ne dăm seama, prin compromisurile unora dintre noi față de mediul economic sau politic (care, de regulă, se întrepătrund), aversiunea reciprocă între toate trusturile de presă, care a generat aversiuni și ostilități la nivel individual, ne-au adus pe toți aici, adică în imposibilitatea de a ne proteja profesia și breasla. Legile împotriva presei sunt formulate perfid, astfel încât, oricând, o putere decidentă a statului, inclusiv Consiliul Național al Audiovizualului, să ne poată sancționa sau chiar interzice, în pofida și împotriva dreptului constituțional la libera exprimare.
Să ne amintim, păstrând proporțiile istorice, de un caz similar, petrecut în data de 28 iunie 1883, când cea mai puternică și mai autorizată voce publică a vremii, ziaristul Mihai Eminescu, a fost băgată în cămașa de forță. A fost un asasinat civil. Ca o ironie a sorții, dar și ca o lecție atemporală de etică jurnalistică, în aceeași zi, 28 iunie 1883, apărea în TIMPUL, ultimul articol scris de Eminescu în această publicație, articol în care marele ziarist vorbea despre libertatea presei și a jurnalistului, luând apărarea unei publicații străine care apărea în România: „L’Indépendence roumaine”. Acest ziar, care „îndrăznise” să critice guvernul, fusese interzis iar patronii expulzați din țară. Ziaristul Eminescu nu avea nicio legătură directă cu acest ziar și niciun interes personal de a-i susține cauza. Și totuși, dintr-un impuls moral și profesional extrem de rar în zilele noastre, și-a riscat propria libertate, luîndu-i apărarea. „Contra presei și jurnalistului a cătat regimul să recurgă la acte de răsbunare – scria Eminescu în articolul respectiv. Și așa, după ce că a intentat proces de presă, prin Creditul funciar rural, unuia dintre organele de publicitate care au cutezat să formuleze acuzațiune specială contra neregularitățior de la zisul credit; dupa ce că, în acest proces de presă, a cătat să sustragă pe jurnalist de la judecătorii săi naturali, jurații, și l-au târât dinaintea «tribunalelor» guvernului, recomandând acestora să se declare competente și recompensând pe magistrații care au avut lipsa de scrupul pentru justiție și s-au supus trebuinței regimului; acum a mers cu iuțeală pentru a prescrie chiar expulzarea directorului acelui jurnal, a d-lui Galli, adică fundatorul foii francese «L’Indépendence roumaine», pentru că acesta este străin neîmpământenit încă. În cazul de față guvernul, care este evident că a voit să lovească în existența jurnalului «L’Indépendence roumaine», s-a folosit de o lege decretată de dânsul acum doi ani, și care privește petrecerea străinilor în țară”.
Și iată cum „naționalistul”, „xenofobul”, „antisemitul” ziarist Mihai Eminescu (care, în realitate, era acuzat, în timpul vieții, pe de o parte, că este antisemit și protector al evreilor, iar pe de altă parte că e cosmopolit plătit de străini) s-a constituit în „parte civilă” și morală a profesiei sale, luînd apărarea unui ziar concurent. „Dar credem că nu este nevoie a argumenta mult – își încheia Eminescu articolul – , spre a convinge despre urâta pornire a guvernului asupra presei. Trebuie să-l așteptăm de acum la alte măsuri și mai odioase, pentru că panta este alunecoasă și nu are piedică până-n prăpastie.
Cât pentru presă, am putea să-l asigurăm pe regim că, oricât de cumplite ar fi actele sale de răzbunare, nu va fi în stare nici el a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa, și teamă ne e că, căutând victoria peste tot, va pierde și pe cea deja câștigată, în monstruoasa sa pornire de a-și subjuga și presa”.
A fost un mesaj profetic, de o halucinantă actualitate. De aceea Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România luptă de ani de zile în Parlamentul României pentru a impune pe cale legislativă declararea zilei de 28 iunie ca zi „canonică” a ziaristului român. N-am reușit încă (și din lipsa de solidaritate a breslei pentru acest demers), dar n-am renunțat…
Stimați confrați,
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România lansează apelul către toți ziariștii din România, membri și nemembri ai UZPR, din toate organismele de comunicare (presa scrisă, audiovizual, presa online) să renunțe la sentimentele și resentimentele personale, de grup sau de trust și să se solidarizeze cu colegii noștri de la Realitatea TV. Apărându-i pe ei, pe noi ne apărăm. Iar ceea ce li se întâmplă lor azi, ni se poate întâmpla oricând nouă. Iar lumea are încă nevoie de vocile noastre.

UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *