MIHAI EMINESCU este sinteza profund spirituală a românilor

Ziua de naștere a genialului poet al României, 15 ianuarie 1850, a devenit sistemul de referință al culturii române. Astăzi se împlinesc 169 de ani de când poezia pură, divină, s-a întrupat în ființa profund analitică poetică a celui care a purtat 39 de ani haina sclipitoare a creației literare încoronată cu o gândire fără de seamăn, care a deschis o nouă eră în istoria literaturii române. Toate acestea poartă numele de Mihai Eminescu, care înmagazinează în el trăirile profunde, greu de înțeles de străini, ale neamului românesc.
În poeziile scrise de “Domnul Mihai Eminescu” fiecare dintre noi se regăsește, dar mai ales își primenește rănile provocate de încercările vieții, fie ele de iubire, de dor, de jale, de atitudine etc. Mulți nu-l înțeleg nici astăzi pe poetul Mihai Eminescu, deși au trecut atâția ani de la nașterea și moartea sa. Cel mai dramatic este faptul că acești “filfizoni” își dau cu presupusul, emit judecăți de valoare false și dau, cum se spune, “cu oiștea-n gard”, din cauza superficialității analizelor literare și a inculturii. Nu poți să-l înțelegi pe Eminescu dacă nu înțelegi structura stărilor umane profund românești surprinse în diferite ipostaze în creația eminesciană. Aceasta este cheia decodării, a complexității pline de geniu literar a creației eminesciene. Creația poetică eminesciană este asemănătoare cu „Rapsodia română” compusă de George Enescu sau cu Balada lui Ciprian Porumbescu.
Un mare critic literar din zilele noastre spunea că unii l-au analizat pe Mihai Eminescu în urma unor comparații rigide cu o sumedenie de prejudecăți sterile. Poetul nostru nepereche n-a fost naționalist, ateu, antisemit etc… Unii au încercat să-i analizeze opera în mod fragmentar și nu în toată măreția ei profundă conectată la universul fascinant al personalității creatoare a românilor. Criticii literari, care se încumetă să vorbească despre opera poetică eminesciană, trebuie să fie foarte bine pregătiți, să aibă o cultură vastă și o putere de analiză comparată, pentru că există multe similitudini pe care le regăsim și în creația celorlalți scriitori, poeți și compozitori români. Creația poetului nostru național nu poate fi analizată în mod superficial, numai de dragul de a știrbi din adevărurile ei fundamentale, conectate la structura spirituală, a datinilor, obiceiurilor și felului de a fi al acestui popor binecuvântat de bunul Dumnezeu. „Ah! Atuncea ți se pare/Că pe cap îți cade cerul/Unde vei găsi cuvântul/Ce exprimă adevărul? /Critici voi, cu flori deșarte/Care roade n-ați adus-/E ușor a scrie versuri/Când nimic nu ai de spus.” (Criticilor mei, Mihai Eminescu). Mihai Eminescu a scris și a trăit pentru posteritate, încă din timpul vieții sale…
În calitate de jurnalist și redactor șef la ziarul TIMPUL din București, Mihai Eminescu a fost pentru unii extrem de incomod din cauza articolelor sale, care au demascat demagogiile, fățărniciile, dar mai ales ororile la care erau supuși românii din Transilvania. Nu o dată a fost avertizat, jurnalistul Mihai Eminescu, să nu mai scrie articole incisive, care scoteau în evidență realitățile dramatice ale românilor din București și din Ardeal. Doar pentru că și-a iubit neamul și glia, Eminescu a fost considerat naționalist? Se spune că asasinarea poetului nostru național, Mihai Eminescu, a fost pregătită cu mare meticulozitate de către călăii care au ciopârțit trupul sfânt al României Mari. Un grup de ziariști, membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, au demarat o anchetă jurnalistică, pentru ca în final să scoată la iveală adevărul despre împrejurările în care a murit poetul și jurnalistul Mihai Eminescu. Atunci vor fi condamnați post-mortem și vinovații… implicați în acel scenariu macabru…
De Ziua poetului Mihai Eminescu ar trebui să deschidem o carte de poezii și să ne desfătăm sufletul cu câteva poezii citite la gura sobei… “Departe sunt de tine şi singur lângă foc, /Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc. /Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit, /Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit. /Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, /Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri; /Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti, /Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti… (Departe sunt de tine, Mihai Eminescu).

Dumitru Ţimerman / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.