◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

O PERSONALITATE MARCANTĂ ÎN COMUNITATEA ROMÂNILOR AMERICANI

– A/nca/S/îrghie/: Stimate domnule profesor Theodor Damian, noi ne-am întâlnit la Sibiu în anii tinereții, pe când eu predam spre publicare niște articole la Telegraful Român, unde îmi amintesc că Dumneavoastră erați secretar de redacție. Știam că sunteți un fiu al Botoșanilor, care ați avut un destin aparte ca slujitor al Bisericii ortodoxe. Cum ați ajuns la Sibiu și ce impresie v-au lăsat ardelenii?
– T/heodor/D/amian/: Sibiul a reprezentat una dintre marile înfloriri ale vieții mele. Mie ca moldovean născut și crescut în Botoșani, educat seminarial la Mănăstirea Neamț, paroh de Ibănești și Hănești, iar apoi protopop de Dorohoi, toate în județul Botoșani, Sibiul îmi păruse o altă țară, un loc de vis pe care eu speram să-l cunosc cândva. Marele noroc a fost că în perioada studiilor mele la Institutul ecumenic de la Château de Bossey, lângă Geneva din Elveția, și apoi la parohia ortodoxă română “Sf. Trei Ierarhi”, pe care am înființat-o la Lausanne, am întâlnit pe marele cărturar Antonie Plămădeală, Arhiepiscopul al Sibiului și Mitropolit al Ardealului. Eu organizasem la Lausanne, pe lângă parohie, și un cenaclu literar, numit “Mihai Eminescu”. Am scos și o revistă a acelui cenaclu, intitulată Adusu-mi-am aminte, pe care Mitropolitul o semnalase deja într-un număr al Telegrafului Român de la Sibiu. După întoarcerea mea în ţară, la Dorohoi, Mitropolitul mi-a oferit şansa dea mă transfera la Sibiu, pe postul nou înființat, de secretar de redacție pentru publicațiileTelegraful Român, Mitropolia Ardealului și Îndrumătorul bisericesc. Așa am ajuns la Sibiu, unde mi se pregătise un apartament pe centru, în str. Nicolae Bălcescu, unde înaintea mea locuiseră doi nepoți ai lui Emil Cioran. Înainte de a ajunge la Sibiu, moldovenii mei îmi spuneau că n-am s-o duc bine acolo, pentru că sibienilor nu le plac moldovenii. Am plecat cu o oarecare strângere de inimă, din acest punct de vedere, dar cu mare bucurie și entuziasm că voi fi, totuși la Sibiu și că voi lucra direct cu marele Mitropolit. S-a dovedit în final că prejudecata cu ardelenii și moldovenii nu s-a adeverit în cazul meu, ci dimpotrivă, am fost extrem de bine primit între colegii de la Mitropolie și de la Institutul Teologic Universitar Ortodox, unde îmi amintesc că vă vedeam și pe dumneavoastră, cercetând cu mare interes publicații și documente la Bibliotecă. Mai mult, m-au primit cu căldură sibienii, în general, mai ales în urma predicilor mele mult apreciate de publicul de la Catedrala Ortodoxă din Sibiu. În anii 1985-1988 la Sibiu eu am avut ocazia ca lucrând cu asemenea profesori de prestigiu, precum Dumitru Abrudan, Ioan Ică, pe lângă Mitropolitul Antonie, nu numai să mă reevaluez pe mine însumi, dar și să intru într-o activitate publicistică, teologică și literară, ce depășea tot ce făcusem până atunci în aceste domenii.
– A.S.: Mă bucur nespus, domnule profesor, să constat că noi ne întâlnim într-o aceeași admirație pentru personalitatea emblematică a Mitropolitului Antonie, ale cărui predici ținute în Catedrală și discursuri publice sunt până astăzi de neegalat. Eu am primit pe rând câteva cărți importante de la Înalt Prea Sfințitul Antonie, care mi-a scris foarte frumoase autografe. Mai mult, păstrez cartea despre Nicolae Cristea, la care prefața este scrisă de Mitropolitul Antonie.
În ce împrejurări v-ați decis să vă stabiliți în America?
– T.D.: Întrucât fusesem timp de patru ani în Elveția, iar după revenirea în țară în 1983 făcusem și un pelerinaj în Țara Sfântă în 1986, aveam mereu dorința să vizitez Statele Unite ale Americii, mai ales că acolo aveam niște colegi din perioada studiilor la Bossey. Pentru că cercetarea mea de doctorat nu se finalizase într-o teză pe care s-o susțin, spre a finaliza proiectul, Mitropolitul Antonie văzând dorința mea de a pleca în America, mi-a dat o scrisoare de recomandare către un prieten de-al său, profesor american, teolog, ca să mă ajute să obțin o bursă de studii. Întâmplarea a făcut că nu acel profesor m-a ajutat, ci am făcut o cerere la Universitatea Princeton din New Jersey pentru o bursă. Am primit răspuns pozitiv, spre marea mea bucurie. Astfel, după sosirea mea din America în august 1988, când pusesem cererea menționată, în 1989 eram deja student în programul de masterat de la Facultatea de Teologie. Acest program l-am absolvit în 1990, an când, cu o altă bursă, tot de la Biserica Presbiteriană Americană, am fost acceptat la Universitatea Fordham din New York pentru un program de doctorat, terminat în 1993, când am susținut teza legată de Teologia icoanei la Sf. Teodor Studitul, publicată apoi de prestigioasa editură Edwin Mellen Press din New York.
– A.S: Cu asemenea palmares științific nu mă îndoiesc că ați fost bine primit în Biserica Ortodoxă americană. Cum ați îmbinat activitatea religioasă cu cea culturală, dumneavoastră, care aveți o personalitate unică în felul ei ca deschidere largă spre aceste domenii?
– T.D: După susținerea tezei mele de doctorat, în martie 1993 am înființat în Astoria, New York, parohia ortodoxă română “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, odată cu Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă şi cu Cenaclul literar “Mihai Eminescu”. Atunci am publicat și o foaie duminicală cu caracter pastoral-catehetic și literar, transformată în 1996 în revista de cultură și de spiritualitate română Lumina lină, cunoscută azi în ţara la noi România și în aproape toate țările diasporei române. În toți cei 26 de ani de activitate între românii din New York, elementul cultural, atât la nivel academic, cât și la cel popular, a fost împletit cu cel pastoral-spiritual. Acest lucru a contribuit la o cultivare mai eficientă între conaţionalii noştri a conștiinței etnice cu privire la identitatea lor ca români ortodocși într-o țară străină. Pentru împlinirea acestui țel, în cadrul Institutului de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, am înființat în 1996 revista Lumina lină/Gracious light, menită să promoveze cultura națională în comunitatea româno-americană, dar să fie și un pod peste Atlantic, spre a crea legătura între scriitorii de acasă și cei din America. Pe de altă parte, revista Lumină lină publicat și publică materiale ale scriitorilor români din America pentru a arăta că literatura română a diasporei nu este un apendice al celei din România sau un fel de literatură seconda hand, ci e creație în deplină egalitate cu fenomenul literar din România. Totodată Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă de la Nes York a organizat simpozioane naționale și internaționale în limba engleză și română, menite să promoveze valorile culturale și spirituale românești, atât între conaționalii noștri, cât și între americani. În acest sens, amintesc Simpozionul ecumenic, teologic și interdisciplinar anual din primul weekend al lunii decembrie, ajuns la a Xx v-a ediție, în limba engleză, ale cărui lucrări au fost publicate anual în revista Symphytum. Alta este activitatea academică a Institutului legată de cel mai mare congres de medievalistică din lume de la Universitatea de Vest din orașul Kalamazoo, Michigan, unde, după cum ați văzut și dumneavoastră la ediția de acum 3 ani, când ați participat ca invitat, vin mii de profesori și cercetători din întreaga lume, între care și români care prezintă lucrări pe teme legate direct sau indirect de cultura și spiritualitatea noastră națională. Dintre acestea, selectăm pe cele mai valoroase pentru revista Romanian Medievaliape care am editat-o şi publicat aproape 20 de ani. Vorbim apoi de evenimente în limba română, destinate în special românilor din New York. Astfel Institutul organizează anual în ianuarie Simpozionul “Mihai Eminescu” și cel dedicat Unirii Principatelor Române, ambele ajunse la a XXVI-a ediție, unde profesori români de nivel universitar, atât din România, cât și din America, aduc cercetările lor pe tematica generală a respectivului simpozion.
– A.S.: Ceeace ați prezentat aici, domnule profesor, este o copleșitoare și neîndoios unică activitate de interes larg românesc în diasporă. Îmi închipui câtă invidie se creează în jurul dumneavoastră, mai ales că în vizitele repetate pe care vi le-am făcut în cei peste 10 ani de când mă invitați la asemenea evenimente, înțeleg că echipa dumneavoastră este formată din doar câțiva inimoși parteneri de proiecte, alături de soția Claudia, care face tot secretariatul și vă secondează la fel de generos și în oficierea slujbelor la Biserică. Iată de ce credem că cititorii ar dori să afle: Care sunt cele mai importante realizări personale în plan academic și literar ale poetului și eseistului Th. Damian?
– T.D.: Realizările mele se concretizează în cele peste 35 volume de poezie, comentarii literare și eseuri în limbile română și engleză, publicate de editurile din țară și din America, unele traduse și în limbile germană, albaneză şi spaniolă. Activitatea mea didactică în calitate de profesor titular la catedra de filosofie și etică a Facultății de Științe Sociale de la Metropolitan College din New York, completată în alți ani de predarea la Colegiul din New Rochelle, New York, la Facultatea de teologie “Sf. Vladimir”, New York, și Universitatea “Spiru Haret” din București. De asemenea, sunt de menționat ca realizări pe plan academic și cultural cele peste 100 de prezentări la simpozioane, conferințe, congrese naționale și internaționale din care în cea mai mare parte au fost sesiuni organizate și conduse de mine însumi, prezentările fiind apoi publicate în reviste de specialitate.
– A.S.: Cum ați fost răsplătit prin distincții speciale pentru o asemenea activitate uriașă și vizionară, i-aș spune, dacă am în vedere trendul mai nou al statului român, care începe să reconsidere aportul diasporei pentru cultura noastră națională?
– T.D.: Reala răsplată consider că sunt chiar cărțile mele și ecourile în mass-media la reușitele activităților organizate de mine. Ca distincții, am primit peste 100 de diplome, certificate, plăci de merit sau medalii. Ultima medalie este cea numită 100 pentru Centenar, acordată de Ministerul Românilor de pretutindeni și oferită la Ambasada Română din Washington DC, apoi celebrată la Ateneul Român din București la sfârșit de noiembrie 2018. Amintesc și Ordinul Donum Sacrum Unitatis, conferit de Î.P.S. Dr. Irineu Pop, Arhiepiscop de Alba Iulia pentru activitatea cu caracter centenial, organizată de mine în fiecare lună a anului 2018 la New York.
– A.S.: Ce planuri de viitor aveți, domnule profesor Damian?
– T.D.: Sper să rămân implicat pe mai departe în toate aceste activități minunate, desfășurate în slujba Bisericii și a neamului nostru, aici în comunitatea românilor americani din New York.
– A.S.: Eu sper să mai asist și să particip activ în anii ce vin la asemenea evenimente culturale, organizate fără cusur de dumneavoastră, cum au fost cele mai multe din cei peste 10 ani când am fost invitată să țin conferințe, comunicări și să lansez cărți recent realizate de mine. Sincer vorbind, m-am bucurat de oportunitatea pe care mi-ați creat-o, stimatedomnuleprofesor, să fac cunoscute, ca un oaspete de onoare, ideile și cercetările mele de istorie literară în comunitatea conaționalilor newyorkezi, care au apreciat la superlativ cărțile aduse din țară, atât cele personale, cât și ale altor scriitori reprezentativi ai contemporaneității noastre. Vă doresc multă sănătate și respectul îndreptățit al tuturor românilor din comunitatea newyorkeză.

(Interviu realizat de Anca Sîrghie, la New York în 18 ianuarie 2019)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *