Atletul, smochinul și…preotul

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

1.Adevăratul atlet al lui Dumnezeu este Iisus Hristos. El este omul cel mai puternic (Marcu 1, 7), Care pentru noi a înfruntat moartea și a surpat adversarul învechit în răutate, pe Satana, cu puterea Duhului Sfânt, inaugurând Împărăția lui Dumnezeu. El ne învață că, pentru a intra în slavă, trebuie să trecem prin pătimire (Luca 24, 26,46) și ne-a povățuit pe această cale, pentru ca astfel să-I mergem pe urme. Lupta ascetică este o afirmare plină de voioșie, un sport binecuvântat. Adevărul sportiv nu luptă pentru o singură victorie pe care ar câștiga-o dintr-o dată. El se pregătește, se antrenează mult timp, cu încredere și seninătate. El încearcă de mai multe ori și, chiar dacă nu triumfă de prima dată, insistă cu stăruință până ce învinge obstacolul. Tot așa, în „lupta cea bună” se cere voința eroică a sportivului și perseverența cioplitorului în piatră, pentru ca, în duh de pocăință, să netezim asperitățile, eliminând defectele și slăbiciunile din viața personală. Dacă ne lipsește acest efort ascetic, sufletul se îngreunează, se veștejește în singurătate și devine incapabil să aducă roade. Însă, dacă luptăm cu tenacitate, putem înainta pe calea mântuirii până la ținta sfințeniei. Nevoința duhovnicească conferă ființei umane armonia desăvârșirii morale, aducând pacea inimiii noastre și gravitatea comportării noastre.
+ + +
2.Datori suntem să lucrăm virtutea (fapta bună), cu convingerea că timpul pe care-l parcurgem acum în viața corporală nu e atceva decât pregătirea pentru odihna de dincolo de moarte. Cum ne va găsi moartea, așa vom fi judecați! Noi suntem smochinul cel neroditor pe care Domnul, în mila Sa, nu îl taie, ci îl mai îngăduie un timp. El adaugă mai mulți ani vieții noastre. El pune mai multe prilejuri de mântuire în calea noastră. El continuă să ne invite. El continuă să ne caute. El continuă să ne cheme înapoi la Sine spre a ne pocăi și a aduce rod (Matei 3, 8). Pocăința este singura cale de a scăpa de pedeapsa Dreptului Judecător, singurul mijloc care ne ajută să rămânem curați pentru a da răspuns bun atunci când stihiile lumii se vor schimba și Fiul Omului va veni cu slavă, să judece viii și morții. Acum, cât mai avem vreme, să împlinim poruncile lui Dumnezeu, să ne îmbogățim cu fapte bune și să petrecem în viețuire sfântă. În felul acesta, Hristos ne va rândui în ceata aleșilor Săi și ne va face părtași la bucuria Împărăției Sale.
+ + +
3.Precum soba fără foc nu poate fi caldă, așa și omul care nu Îl are pe Dumnezeu în inima sa nu poate avea dragoste față de semeni. Sfinții, mai mult decât oamenii, au fost iubitori de Dumnezeu și iubitori de oameni. Sfântul Ioan Gură e Aur era socotit ambasadorul săracilor, iar Sfântul Vasile cel Mare a zidit Vasiliada pentru cei necăjiți, suferinzi și lipsiți. El Îl vedea pe Hristos în fiecare om. Pe Hristos ÎL întâlnești în Euharistie, dar și în cel nevoiaș (Matei 25, 40). Cineva trăiește într-un bordel sărac, dar sufletul lui poate fi în altar al lui Hristos. Și trebuie tratat ca atare. Așa cum magnetul atrage fierul, tot astfel dragostea noastră sinceră atrage spre noi iubirea semenilor, încât oile (credincioșii) devin ascultătoare și sănătoase. Deputații coboară în popor când sunt alegeri, avocații când sunt procese, medicii când ești bolnav, dar preeotul e întotdeauna în mijlocul necazurilor sufletețti și trupești, trăind și el aceste necazuri.

Din volumul „HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ”

Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.