Știm cu toții, de la Andre Gide citire, că se numește jurnalism ceea ce ne va interesa mâine mai puțin decât azi. Cu toate acestea, sunt și rămân convins că evenimentul de ieri, 11 ianuarie 2019, nu va fi prea repede dat uitării de către cei care alcătuiesc breasla noastră, a ziariștilor, ca și de către cei care îi prețuiesc și îi susțin.S-au împlinit, așadar,ieri, o sută de ani de când într-o clădire de pe strada Sărindar( astăzi, strada Constantin Mille) din București, un grup de mari profesioniști și entuziaști au întemeiat Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, prima organizație profesională a gazetarilor noștri. S-au aflat, printre cei care au pregătit și au decis constituirea uniunii, nume prestigioase ale condeiului precum Ion Minulescu, Cezar Petrescu,Mozes Rozen și, mai ales, Pamfil Șeicaru, cel căruia i-a și aparținut inițiativa acestui demers. În semn de aleasă cinstire și de mereu vie aducere aminte a acestui moment de început, din inițiativa UZPR și a președintelui său, colegul și prietenul nostru Doru Dinu Glăvan, în cadrul unei festivități la care au luat parte ziariști din importante entități ale presei noastre scrise și din audiovizual,la intrarea în clădirea din strada Constantin Mille nr.4, a fost dezvelită o placă memorială. După sfințirea acesteia, au fost trimiși să zboare în înaltul cerului porumbeii, simbol al vocației adevăratului jurnalism de a construi punți trainice de dialog și de bună înțelegere între oameni. Aspirație și vocație cărora le-a dat glas un inspirat și însuflețitor cântec compus pe versurile confratelui Miron Manega.
Acestea fiind zise și scrise, s-ar putea spune că evenimentul de ieri poate fi de acum clasat în documentele de arhivă, cu atât mai mult cu cât în aceste zile, altele au fost temele care au concentrat atenția mass media și a opiniei publice. Există, însă, câteva idei care mă îndreptățesc să cred că această aniversare are câteva înțelesuri mai profunde și asupra cărora se cuvine să stăruim. Mă gândesc, în primul rând, faptul că Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România lua ființă la scurtă vreme de la actul istoric al Marii Uniri, împrejurare ce reprezintă, prin ea însăși, o confirmare a aspirației presei noastre de a se afla în serviciul binelui public, a solidarității și unității noastre și, prin aceasta, a Interesului Național. Fapt demonstrat prin aceea că, astăzi, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România reunește în rândurile sale personalități reprezentative ale tuturor canalelor media din țară și ale românilor din străinătate. Recunoscută fiind, prin Legea 83/2016 ca uniunea de creație și ca organism de utilitate publică, uniunea noastră derulează multiple proiecte editoriale și educative cu un salutar impact educativ și civic, de natură să stimuleze emulația creatoare și să promoveze valoarea autentică, sub semnul dialogului de idei și al încrederii reciproce. Foarte adevărat, morbul învrăjbirii și al orgoliilor vindicative, care, din păcate atacă organismul viu al societății românești, a fost la un moment de pe cale să infecteze și uniunea noastră. Spre cinstea lor, adevărații ziariști , indiferent de credințele lor politice sau religioase, au fost la datorie și au dat replica meritată imposturii veleitare și agresive. Prilej cu care reînnoiesc prețuirea sinceră pentru spiritul de solidaritate și de fermitate cu care confrații de la jurnalul și de la Antena 3 ni s-au alăturat și au susținut demersurile pentru păstrarea și consolidarea identității profesionale și civice a marii noastre familii.
În același timp, faptul că acest eveniment omagial s-a petrecut în una din zilele când , la București, s-au aflat personalitățile cele mai reprezentative ale proiectului european, pentru a marca începerea exercitării de către România a președinției Consiliului UE, poate și trebuie să reprezinte un factor catalizator pentru stimularea și diversificarea acțiunilor ce se înscriu în sfera demersurilor europene și internaționale ale UZPR. Se cuvin menționate, în această ordine de idei, crearea unei Uniuni a Presei din Balcani și, de asemenea, colaborarea cu organizațiile profesionale ale ziariștilor din țări vecine, din Europe și din lume.
Un al moment care a confirmat și a întărit relevanța evenimentului omagial de ieri îl reprezintă participarea ziariștilor la o reuniune colegială în saloanele Cafenelei Capșa. Legendara gazdă a întâlnirii, a dialogurilor și chiar a polemicilor, a confruntărilor de idei ale marilor noștri jurnaliști și creatori, despre care neuitatul gazetar și om de spirit Nicolae Carandino mi-a spus, cu cincizeci de ani în urmă, aceste vorbe cu tâlc adânc:,,Domnul meu, noi, ăștia de dreapta, dimineața, în gazete, ne înjuram de ne săreau capacele cu cei din presa de stânga, din Sărindar. Dar seara, la Capșa, schimbam idei’’.
Așa încât spre bucuria noastră, a tutor celor care am avut prilejul de a ne reîntâlni la Capșa, sub aceste generoase însemne s-au purtat și dialogurile de idei ocazionate de reuniunea gazetarilor. Doveditoare fiind alocuțiunile confraților care, într-un interval de timp sau altul, s-au aflat la conducere organizațiilor profesionale ale ziariștilor după decembrie 1989. Mă refer la mărturiile depuse, cu emoție și cu sinceritate, de către Sergiu Andon,Ștefan Mitroi, Horia Alexandrescu, Romeo Nădășan, Sorin Roșca Stănescu, profesiuni de credință pe care m-aș bucura să le regăsesc și în paginile revistelor editate sub egida uniunii noastre:Revista UZPR, Cronica Timpului și Certitudinea.
A conferit o impresionantă încărcătură de noblețe și de distincție spirituală reuniunii, prezența a doi eminenți universitari, adevărați exponenți și mesageri ai ethosului românești și deopotrivă, ai vocației europene și universale a culturii românești: academicianul Răzvan Theodorescu și academicianul Eugen Simion. Astfel, din învățăturile transmise nouă, gazetarilor, de către istoricul Răzvan Theodorescu am reținut în mod cu totul deosebit ideea că ,,nu se poate scrie istoria României moderne fără o istorie a presei’’. Adevăr ale cărui fundamente distinsul nostru invitat l-a tălmăcit și întărit în acest fel:,,Eu, ca istoric, vă spun că reprezentați o parte de istorie,de istorie contemporană și este suficient acest lucru ca să fiți considerați o breaslă de cel mai înalt respect’’.
La rândul său, academicianul Eugen Simion s-a referit, în termeni foarte sugestivi și foarte clari, la unele tentative de a eluda sau chiar de a nega componenta națională a creației gazetărești și i-a îndemnat pe membrii familiei noastre gazetărești la curaj și la demnitate. ,,Astăzi- a spus domnia sa- atunci când pronunți cuvântul națiune,imediat ești băgat într-o anumită categorie. Nu trebuie să vă speriați. Nu este adevărat. Noi trebuie să fim români europeni’’.
Da, acesta este adevărul! Suntem ziariști români și europeni, deschiși către dialogul sincer către toți membri familiei noastre românești și, în egală măsură, către toate azimuturile umanității! Iată unul dintre cele mai convingătoare mesaje pe care, prin ținuta sa și prin încărcătura sa morală și spirituală, sunt convins că au reușit să le transmită manifestările omagiale desfășurate ieri cu ocazia împlinirii unui veac de la constituirea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România! De aceea, am ales pentru a încheia aceste emoționante consemnări, mesajul de felicitare, transmis din Florida, de către admirabila noastră colegă de breaslă și prietenă, jurnalista Matilda Cazacu: „UZPR- unitate, zel, profesionalism, receptivitate!”
Șerban Cionoff / UZPR