Dacă ar fi trăit prozatorul și gazetarul ION BLEDEA ar fi împlinit astăzi vârsta de 70 de ani. Născut pe meleagurile localității Doba, județul Satu Mare, la 15 februarie 1951, acest prestigios, incisiv și talentat jurnalist sătmărean a plecat din viața pământeană în 25 mai 1998. A murit în urma unui accident de circulație stupid, iar vestea dispariției sale a generat la vremea respectivă foarte multe regrete, comentarii pline de întrebări, pe alocuri enigmatice, și rememorări literare analitice. Ion Bledea și-a terminat studiile liceale în Satu Mare, iar Facultatea de Ziaristică a absolvit-o la București. Din biografia sa am aflat că, între anii 1974-1975, a lucrat în calitate de redactor și corector la „Almanahul literar” al Asociației Scriitorilor din București. După terminarea studiilor superioare a lucrat ca ziarist și corector la cotidianul „Cronica sătmăreană”. Cu multă hotărâre și curaj, la începutul anului 1990 a înființat la Satu Mare ziarul GAZETA DE NORD-VEST, iar ulterior „Imprimeria Bion”. Până la moartea sa, Ion Bledea a fost directorul acestei publicații sătmărene libere, care prin articolele sale a reînviat valoarea fundamentală a libertății de exprimare. Multe din articolele sale au fost semnate sub pseudonimul Ion Mihnea. Complexitatea personalității sale și talentul indiscutabil, de prozator și gazetar, le-am regăsit și în cartea VÂNĂTOAREA DE CAI, care a apărut la Editura „Cartea Românească” în anul 1977. Apariția acestei cărți a fost un succes pentru literatura locală și națională, care a surprins la superlativ multe personalități locale și naționale ale literaturii române. „Vânătoarea de cai” a obținut premiul de debut, care a fost acordat în 1977 de Uniunea Scriitorilor din România.
În memoria lui Ion Bledea, după trei ani de la dispariția sa fizică din peisajul presei și literaturii sătmărene, poeții George Vulturescu și Dumitru Păcuraru au tipărit o antologie critică intitulată: „Ecouri ale volumului VÂNĂTOAREA DE CAI”. Cartea mai conține și câteva poeme de referință și proză, semnate de Ion Bledea. Am răsfoit această antologie și am selectat câteva considerații critice și eseistice consemnate în amintirea celui care a fost deschizătorul presei libere din Satu Mare, după Revoluția din Decembrie 1989. Nae Antonescu:,,Portretul artistic al prozatorului Ion Bledea: o geografie a unui spațiu ciudat, relatată cu mijloace expresive remarcabile, nu prea îndepărtate de fluidul faulknerian, o viziune existențială, clădită pe virtuțile magice ale realismului simbolic ( trăsătură dominantă a scrisului lui Ion Bledea), cu elemente străvechi într-o lume a migrațiilor spre ținuturi ideale, narate toate acestea cu un deosebit farmec al limbajului”. Vasile Gogea:,, Povestirile au un ritm interior constant, iar cuvintele par să se determine unele pe altele grupându-se direct în parabole, cu o grabă care parcă ar vrea să ascundă și să descopere ceva, în același timp”. Laurențiu Ulici: Povestirile lui Ion Bledea (,,Vânătoarea de cai”) prevestesc un prozator interesant în linia observației de comportament și a creației de atmosferă, personal în ce privește subiectele epice, tributar încă modelelor sub aspect stilistic. Interesul autorului e captat aproape în exclusivitate de situațiile tulburi, nelămurite la modul inefabil, care generează reacții comportamentale pe cât de subliniate pe atât de imponderabile în planul motivației”. Radu Ulmeanu:,, Prozatorul pare să cânte niște foarte vechi balade cu un fir epic cert, dar și cu un lirism specific, aspru, al evocării. Prima povestire, care dă și titlul cărții, debutează ca un veritabil poem cosmogonic”. Alexandru Pintescu:,, Savoarea prozelor inserate de Ion Bledea în volumul său de debut consistă nu doar în substanța lor, adesea terifică, având o vădită tentă faulkeriană, cât mai ales în nivelele scriiturii. Creator lucid, pe deplin format, prozatorul tinde să redea un topos al Câmpiei în descendența unui Ștefan Bănulescu, ori a unui Fănuș Neagu, ca să amintim doar de scriitorii de care se simte mai legat…”. Viorel Sâmpetrean:,, Universul în care, încă de la debut, se mișca cu mare siguranță Ion Bledea este acela al câmpiei nesfârșite, din nord, al pădurilor cutreierate de cai sălbatici, al luminișurilor prin care plumbul răsună surd și pufos, al vânătorilor neîmblânziți de fulgere reci și ude…ne aflăm pe un tărâm guvernat de putere și spaimă, de îndemânare și neputință…”. Constantin Stan:,,Toate povestirile sale sunt construite prin decuparea unei secvențe existențiale, scurte, foarte scurte, augumentate prin senzitiv. Relatarea efectului fără cauză, absența contextualizărilor impun o lectură mereu în gardă…”.George Vulturescu:,,Fraza curge translucid, fără bulboane, dar uneori transluciditatea amețește, face posibilă străvederea unei alte realități, care se determină una pe alta, ca într-un fluid magic…Ion Bledea a fost înainte de orice un prozator. Fraza lui era impresionată: avea forța unei viituri care te smulgea pur și simplu din contingent și te purta cu ea…”. Gheorghe Glodeanu:,,Talentul de povestitor al lui Ion Bledea este indiscutabil, iar stilul său presărat cu numeroase metafore și comparații reușește să atragă interesul cititorilor. Scriitorul relatează o istorie de vânătoare, vânătoarea mai puțin obișnuiă a unor cai sălbatici…”. Alexandru Zotta:,, Lumea povestirilor lui Ion Bledea este o lume mai apropiată de cea arhaică, cu figuri aspre și energice, desprinse din arhetipul vânătorului, în care cunoașterea de sine se dobândește cu dificultate și nu pe deplin, prin confruntări violente cu miturile și magia, cu stereotipiile și eresurile…”. Dumitru Păcuraru:,, Ion Bledea nu a fost doar scriitor, ci și un redutabil gazetar, un polemist pur-sânge. Ironic, sarcastic, găsea de fiecare dată punctul vulnerabil al celui pe care îl lua la tăbăcit. Toată viața am fost prieten și adversar al său. Ne strângeam mâinile când ne întâlneam, ne înjuram câtă vreme stăteam la aceeași masă și iar ne strângeam mâinile, parcă mai cu multă prietenie, când ne luam la revedere. Ăsta era Ion Bldea. Un personaj fantastic precum povestirile sale, un sudist exilat în nord…”. Ion Bledea:,, Eu nu-s decât un dalb răsculat/ sosit aici cu osul gol,/ cu mâinile vârâte-n păr/ și capul încurcat ușor./Și înrăit și potopit/ nu vreau să mor decât sătul,/ cărunt la ochi privind/ norocul meu destul./ Pe umeri port o îndoită taină/ străpunsă de un paloș larg,/ se clatină în mine sângele/ ca zburătoarele pe un catarg./ Cât e de ușor și cât/ noroc pământ cleios avem,/ când îl văd eu cad/ și nu știu de ce gem/ din mine câteva cuvinte proaste/ sau câte-un dumnezeu/ căzut în cer cu bufnetul/ în cântecul meu, în cântecul meu.”( Cântec)
Dumitru Țimerman/UZPR
Un comentariu pentru “„Vânătoarea de cai” – In memoriam ION BLEDEA”
Eram licean în 1971 (am plecat din Constanța la cenaclul pe care Fănuș Neagu îl ținea la Casa Mihail Sadoveanu), și atunci l-am urmărit pe Ion Bledea citindu-si proza „Vinatorul de cai sălbatici”… m-a urmărit acea povestire fabuloasă multi ani… n-am mai aflat nimic de acest autor de atunci. Abia acum aflu ce scrise aici. Ii prevazusem un destin de mare romancier.