default-logo

Fotbalul, simbolul fericirii simple. Părerea telespectatorului (ne)plictisit

Arena Națională a fost recent un fel de amfiteatru al fotbalului românesc, luat cu asalt de suporteri (în)fometați (desigur, după un timp de pandemie și secetă de rezultate la echipa națională, dar și în campionat), de fascinația jocului cu balonul rotund, pentru a susține echipa FCSB, care, după coeficientul UEFA și nu numai, rămâne în timp și peste timp Steaua noastră de suflet, iubire și spirit românesc.
Așadar am avut patru echipe în competiția de rangul trei al Europei ,,Conference League”. Aici am ajuns din cauza unei strategii falimentare, urzită de toți habarnauții de prin diverse birouri cu iz politic ori antisportiv. Ne-am calificat cu trei echipe, poate fi un început, dar mai este mult până în grupele superioare. Vom vedea.
FCSB, pentru care Dumnezeul lui Becali a mai făcut o minune prin această explozie de fani mai ,,cuminți” ca niciodată, care i-au încurajat frenetic și în mod decent, fără strigături, petarde și alte fumigene, pe toți combatanții din teren, care au contribuit la calificare. Dică, un antrenor fără frică, a trimis în teren o echipă cu două ,,implanturi” semnificative, Miculescu și Bogdan Rusu, care s-au străduit să-i facă uitați pe ,,umilitul” Keșeru și pe ,,coregraful” Tănase. Cică domnul Becali l-ar fi umilit pe Keșeru cu vreo 10-15 mii de verzișori, fără să joace, și când era introdus în teren era la număr sau la scurgerea timpului, d-aia a plecat la UTA, să-i umilească și el pe arădeni. La FCSB și UTA, în 10 meciuri n-a tras un șut la poartă, l-am văzut în meciul cu Petrolul, la Arad, a făcut un plonjon, am crezut că s-a aruncat în Mureș. Despre Tănase, cică n-avea voie să vorbească, dar în teren, titular și căpitan, cine te oprea să nu vorbești și, mai mult, cu ,,dovleacul” să dai și tu un gol de la 20 m, nu numai de la punctul cu VAR? Tănase, ai șansa să vorbești cât vrei acum, dar pune mâna pe dicționar și învață araba, ai timp destul. Și eu aș vrea să fiu umilit ca voi și ca mulți alții care păcăliți fotbalul.
CFR CLUJ, campioana noastră de-un cincinal încoace, cu Bursucul suspendat intern, dar bun pentru Europa, a jucat ca de obicei un fotbal pragmatic, deh, se vede experienţa unor jucători și continuitatea europeană, dar uneori cantonată în clasicul șablon italian 1-0, la pauză la final, nu contează, să ne atingem obiectivul.
Din nou Petrescu s-a plâns, e supărat foc, joc din trei în trei zile, nu e ușor; așa este, domnule antrenor, atunci joacă în Champion League, sunt mai puține meciuri și deplasări mai pe aproape, cu autocarul, Germania, Italia, Spania, Franța.
SEPSI OSK este singura echipă care n-a reușit să bată, deși n-a jucat rău, dar a avut ghinionul să întâlnească cel mai mai bun adversar din cei patru. Se vede că Bergodi de astă dată nu prea a fost inspirat cu „plombele” aduse la echipă și chiar utilizate, n-au rupt gura târgului, cum se spune pe la noi. Poate și lipsa de experiență europeană să-și fi pus amprenta pe evoluția echipei.
La CRAIOVA a fost mare „bairam” și entuziasm, spun doar la Craiova pentru că nu știu care dintre Craiova reprezintă Știința, Universitatea, FC, CSM, poate ne lămuresc călăii ,,Maxima” Craiova, care trăiesc bine și ne dau lecții de morală, cum erau ei buni la ,,destrămare” sau mai recent domnul Abureanu ori doamna Teleguța. Dar trebuie să recunosc faptul că, față de multe alte meciuri, echipa din Bănie a jucat altceva, angajament, construcție, șuturi, goluri, asta e frumusețea jocului de fotbal. Cică Rădoi a fost arhitectul, peste noapte a schimbat sistemul de joc – păi nu l-a schimbat și la Națională și-am rămas cu plasa goală? Poate sistemul mental din capul fotbalistului român e o altă abordare. Dar să-i felicităm, pentru că ne-au oferit o seară minunată și le urăm succes în continuare.
PS. Domnule ministru vă rog din ADÎNCU* sufletului meu, să mă ascultați un moment – vă întreb ca un simplu cetățean român, soldat instruit și pensionar pe bază de contributivitate 43 de ani de muncă la schimburi, și în continuare contribuabil, pentru cine joacă fotbal CSA, pentru ce, dacă nu are niciun obiectiv, pe banii cui, cine asigură mentenanța noului stadion din Ghencea, ce venituri a adus la bugetul Armatei sau al poporului român, doar de aceea a fost construit din bani publici, să fie util comunității. Cum se poate bucura antrenorul Căprița, doar așa că pleacă de-acasă și se duce în vizită la Ghencea, sau pentru ce și pentru cine se bucură jucătorul Chilipirgiu când marchează câte un gol spectaculos? Suntem penibili, domnule ministru, și nu numai dumneavoastră sunteți de vină. În ce campionat din lume se mai joacă fără obiectiv și mai sunt și alte echipe? Și e păcat să întinați frumusețea acestui sport, care pentru noi, iubitori, cu toate neajunsurile cotidiene, social-economice, este simbolul fericirii simple.

Dumitru BUȚOI / UZPR Timiș

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*