SFATUL MEDICULUI
(amănunte am primit de la dr. Alexandru SOMEȘAN, medic primar – șef secție cardiologie)
Hipertensiunea arterială este definită ca valori în cabinetul medical ale tensiunii arteriale sistolice mai mari sau egale cu 140 mm Hg și/sau ale TA diastolice ≥ 90 mm Hg. Astfel, au fost luate în considerare valorile tensionale de la care beneficiile tratamentului hipotensor (fie prin modificarea stilului de viață, fie prin medicamente) depășesc în mod evident riscurile acestuia.
În anul 2015 prevalența la nivel mondial a hipertensiunii era estimată la 1,13 miliarde de locuitori afectați, peste 150 de milioane de hipertensivi provenind din Europa Centrală și de Est. Prevalența hipertensiunii arteriale în lume va fi în continuă creștere, pe măsură ce populația îmbătrânește, dar și datorită adoptării unui stil de viață sedentar și creșterii greutății corporale. În țara noastră, în anul 2016, s-a desfășurat studiul SEPHAR III care a demonstrat o prevalență a hipertensiunii arteriale de 45,1% în populația adultă a României (circa 7,4 milioane de hipertensivi). Conform studiului, doar 80,9% dintre adulții hipertensivi știau că suferă de această boală, în timp ce 19,1% au fost diagnosticați cu ocazia studiului SEPHAR III. Prin urmare, aproape un adult din doi este hipertensiv, în timp ce 1 din 5 români nici măcar nu știe că suferă de hipertensiune arterială. Hipertensiunea arterială, un ucigaș silențios, reprezintă o afecțiune progresivă, care de obicei rămâne asimptomatică, dacă nu este de o severitate importantă. Conform Organizației Mondiale a Sănătății și Societății Internaționale de Hipertensiune, presiunea arterială crescută este principalul factor de risc pentru deces și disabilitate la scară globală. Ea a fost responsabilă pentru 9,4 milioane de decese și 162 milioane de ani de viață pierduți în 2010, 50% dintre bolile cardiace, accidentele vasculare cerebrale și insuficiența cardiacă, 13% dintre decese la scară globală și peste 40% dintre decesele la persoanele cu diabet.
La 80-85% dintre pacienții hipertensivi nu se poate stabili o cauză evidentă a hipertensiunii, aceștia fiind diagnosticați ca având hipertensiune arterială esențială (primară sau idiopatică). Principalii factori implicați în dezvoltarea hipertensiunii arteriale esențiale sunt reprezentați de aportul crescut de sare, aportul scăzut de potasiu (consum scăzut de legume și fructe), obezitate (în special abdominală), sedentarism, consum excesiv de alcool (efect tranzitor) și stress acut.
Restul de 15-20% din hipertensivi sunt așa numiții pacienți cu hipertensiune arterială secundară, cauzele cele mai importante ale HTA secundare fiind bolile renale și renovasculare, precum și anumite boli endocrine. Afecțiunile renale generatoare de hipertensiune secundară sunt glomerulonefritele, nefropatia diabetică, pielonefritele, boala renală polichistică, bolile renovasculare (stenoza=îngustarea uneia sau a ambelor artere renale produsă de ateroscleroză sau de hiperplazia fibromusculară), bolile țesutului conjunctiv cu afectare renală (lupusul eritematos sistemic, sclerodermia). Cauzele endocrine ale hipertensiunii arteriale secundare sunt reprezentate în principal de bolile suprarenalei (hiperaldosteronismul primar, feocromocitomul, sindromul Cushing), dar pot fi implicați și hipotiroidismul, hipertiroidismul, acromegalia, tumorile secretante de renină. Alte cauze de hipertensiune arterială secundară sunt coarctația de aortă, policitemia vera, sindromul de apnee în somn, hipertensiunea indusă de sarcină, hipertensiunea produsă consecutiv consumului anumitor medicamente (contraceptive orale, steroizi, antiinflamatoare nesteroidiene).
Pentru cele mai multe persoane, factorul cel mai important care poate cauza creșterea tensiunii arteriale este reprezentat de aportul excesiv de sare. Creșterea tensiunii arteriale, apărută odată cu vârsta, survine în toate țările în care aportul de sare este mai mare de 6 g/zi. O reducere a cantității de sare la 6 g/zi se corelează cu o scădere a tensiunii arteriale sistolice cu 7 mmHg la pacienții hipertensivi, respectiv 4 mmHg la normotensivi. Acest nivel al reducerii aportului de sare se exprimă printr-o reducere cu 24% a deceselor datorate accidentelor vasculare cerebrale și o reducere cu 20% în incidența bolilor cardiace. Toate dovezile în legătură cu relația între aportul de sare și tensiunea arterială au arătat faptul că acest aport trebuie redus de la 10-12 g/zi în prezent la circa 5-6 g/zi sau 2-2,4 g sodiu/zi. Un aport crescut de potasiu va oferi protecție împotriva unora din efectele aportului excesiv de sodiu asupra tensiunii arteriale. Creșterea aportului de potasiu prin consumul ridicat de fructe și legume, cel puțin 5 porții pe zi, a fost asociat cu o reducere clinică importantă a valorilor tensiunii arteriale și o reducere a riscului de accident vascular cerebral și boli cardiace.
Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș / UZPR