default-logo

Casa-Atelier Gravor „Gabriel Popescu”, între tehnic și artistic, între tradițional și modern

În timpul unui sejur petrecut în stațiunea Pucioasa, din județul Dâmbovița, am aflat cu totul întâmplător că într-un sat din apropiere se află un muzeu. Uimirea, încântarea, dorința de cunoaștere m-au făcut să plec la drum. Da, este vorba de Casa-Atelier Gravor „Gabriel Popescu”, din comuna Vulcana-Pandele, satul Gura Vulcanei, județul Dâmbovița.
Mă așteptasem să găsesc o casă modestă și veche de țară.
Surprinderea a fost mare, pe partea dreaptă a unei străzi în pantă, pe un tăpșan, într-o curte aerisită plutește parcă o construcție nouă și solidă, amestec de elemente tradiționale și moderne.
Intrarea în curte se face pe o poartă din lemn, sculptată cu motive geometrice, asemenea altor porți existente în sat în timpul când a fost construită casa.
În fața gardului, se află o fântână cu roată, despre care în muzeu ni s-a spus că în forma ei originală a avut cumpănă.
Am pătruns în curte pe o alee, unde ne-a întâmpinat o atmosferă a unei simplități rustic-nobiliare.
Câțiva pini bătrâni, semeți și protectori fac ca un aer ușor exotic să adie prin curtea casei artistului și profesorului Gabriel Popescu. Alături de clădirea devenită muzeu, se mai află încă o casă mai mică, construită în stil rustic, acoperită cu șindrilă, cu ochi pe acoperiș, cu prispă din lemn.
A fost realizată în cea mai mare parte după modelul casei părintești care existase în curte, în partea dinspre drum. Imaginea casei originale poate fi văzută în fotografii expuse în muzeu.
Dar haide să revenim la casa-muzeu și să o vizităm împreună cu doamna muzeograf Andreea Duță și cu doamna custode Elena Diaconu!
De la dumnealor am aflat că în anul 1866, la Schitul Fusea, din localitatea Gura Vulcanei, într-o zonă colinară deosebit de frumoasă, s-a născut Gabriel, fiul preotului Grigore Dumitru și al soției sale Maria.
A urmat studii în domenii diferite: Seminarul „Nifon Mitropolitul”, Facultatea de Filologie din București, Școala Națională de Poduri și Șosele, secția Conductori Desenatori.
Câțiva ani a fost conductor desenator la Căile Ferate Române, dar adevărata împlinire și-a găsit-o în artă și, mai exact, în gravură.
Ajutat de Gheorghe Duca, de Mihail Râmniceanu și de regele Carol I căruia mai târziu i-a făcut un foarte reușit portret, a primit o bursă de studii la Paris unde a stat până în anul 1900, unde a făcut studii de pictură, de imprimare a timbrelor și de gravură, studii pe care le-a valorificat în lucrări și în viitoarea sa profesie.
A realizat el însuși un timbru cu ocazia inaugurării Palatului Poștei și Telefoanelor.
S-a retras la Gura Vulcanei unde între anii 1902-1905 și-a construit o casă în care și-a valorificat cunoștintele tehnice și artistice și propria creativitate.
Și-a conceput singur schițele care au fost puse în practică în proiectul realizat de prietenul său, arhitectul Alexandre Clavel.
În anul 1906, s-a căsătorit cu o franțuzoaică, Marthe Canazin, care l-a urmat în România, unde a rămas și după moartea soțului ei și unde își doarme somnul de veci. A fost numit profesor suplinitor la Catedra de Desen și după aceea profesor titular la Catedra de Gravură de la Școala Națională de Arte Frumoase din București. Și-a câștigat renumele de întemeietorul școlii de gravură românești.
Ce l-au caracterizat? Modestia, talentul, bunul simț, ingeniozitatea, rafinamentul execuțiilor.
În anul 1923, fiind profesor la București, i-a vândut casa unui frate, cu condiția de a i se permite să vină și să lucreze cu studenții aici.
După moartea tatălui, în anul 1934, a revenit la Gura-Vulcanei, unde a continuat să lucreze, în ciuda bolii și a încetat din viață în anul 1937, fiind înmormântat in cimitirul de la Schitul Fusea.
Să revenim asupra casei.
Are două niveluri, parter și etaj și șase camere.
Parterul este din zid și etajul din lespezi de lemn de culoare maronie.
Casa a fost deschisă ca muzeu în anul 1972 și renovată și reinaugurată în anul 2016.
La parter există un antreu (hol) în care cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la inagurarea casei ca muzeu, a fost organizată o expoziție documentară.
Într-o vitrină se află obiecte care au aparținut tatălui artistului, preotul Grigore Dumitru: căldărușă de aramă din anul 1870, aspersor de la sfârșitul secolului al XIX-lea, actul de numire ca preot la Schitul Fusea din localitatea Gura Vulcanei. Cele mai multe documente se referă însă la casă și la proprietarul ei. Caiete de studii ale acestuia de la Școala de Poduri și Șosele, caiete de schițe originale, actul de moștenire a casei părintești de către Gabriel Popescu, emis de fratele său, avocatul Mihai Porojan, aprecieri la adresa lui Gabriel Popescu, prezente în ziarul ”Dâmbovița” și cei foarte interesați pot lectura pe unul din pereți informația despre Gabriel Popescu și casa sa, redactată de doamna conservator Elena Diaconu.
Cea de-a doua parte a expoziției conține fotografii care înfățișează aspecte de la activitățile în care este implicat muzeul și afișe ale acestora. Un obiect rar, împrumutat de la Căminul Cultural din Vulcana-Pandele, este un steag lucrat de mamele și văduvele eroilor din timpul Primului Război Mondial.
De aici se trece în sufrageria casei unde pe lângă obiectele de mobilier, o masă cu trei scaune și o banchetă și un dulap donate de Ioana Gabriela Beldiman, nepoata artistului, pot fi privite/studiate alte exponate cu valoare documentară: un tablou care îi înfățișează pe părinții artistului: preotul Grigore Dumitru și soția sa Maria, actele de donație a casei și a mobilierului, caiete de însemnări ale artistului, planul original al parterului și al unor piese de mobilier concepute de Gabriel Popescu.
Câteva fotografii prezintă imagini din diferite faze ale construirii casei, de la inaugurarea casei-muzeu din 1972 și de la reinaugurarea din anul 2016, la care au participat și rude de ale artistului, printre care s-au aflat și fiul acestuia, Daniel Popescu, și nepoata Ioana Gabriela Beldiman; bustul arhitectului Clavel, o reclamă pe care Gabriel Popescu i-a făcut-o acestuia, Poșta din Târgoviște; imagini de la activități desfășurate de muzeu la Căminul Cultural, în perioada 2006-2008, când clădirea era în renovare.
Pe masă îți atrag atenția și câteva obiecte de uz casnic, precum un sfeşnic lucrat în atelier francez, o tavă lucrată în atelier turcesc, din secolul al XIX-lea și, în mod deosebit, cartea în limba franceză, „La France”, țara unde Gabriel Popescu s-a format ca artist și țara de origine a soției sale.
O altă încăpere existentă la parter este bucătăria, care, cu excepția lavoarului din piatră și a unei porțiuni de pardoseală originală, este mobilată în stil rustic tradițional: măsuță și tron din lemn cu încrustații, oale de lut, linguri mari de lemn, furci de tors, toate donate de Ioana Gabriela Beldiman.
Ceea ce mi-a atras atenția, în mod deosebit, este o sobă cu plită, o adevărată operă de artă, văruită în alb, cu decupaje etajate și firide. Am crezut că este creația lui Gabriel Popescu, dar mi s-a spus că este realizată în stilul unor sobe specifice zonei, ceea ce chiar te îndreptățește să crezi că românul s-a născut artist.
De aici, pe o scară simplă din lemn am urcat la etaj. Pe un hol se află o bibliotecă în care majoritatea cărților sunt în limba franceză și conțin studii de tehnică și de artă.
Camera cea mai valoroasă sub raport documentar este însă atelierul artistului, învăluit într-o lumină caldă și puternică obținută cu ajutorul unui luminator conceput de artist și aflat chiar pe acoperiș.
Ce poți găsi în atelierul unui gravor? În primul rând, mesele și instrumentele de lucru, printre care se află și două piese rare, o presă din lemn, pentru realizat gravuri, concepută chiar de el după model francez, unică în țară. Aici își realiza lucrările proprii, dar lucra și cu studenți cu care venea de la București.
O altă piesă ingenioasă este o trusă de geometrie descriptivă în spațiu.
În dulapuri, în recipiente se păstrează substanțele originale pe care le folosea pentru realizarea gravurilor.
Cine vrea să vadă chipul acestui mare artist român, rămas necunoscut pentru majoritatea populației acestei țări, îl poate privi în fotografii care îl înfățișează singur lângă vechea fântână de la intrarea în curte, la Paris sau cu familia sa.
Pe mese sunt expuse obiecte care vorbesc despre aspecte importante ale vieții și activității lui Gabriel Popescu: o filă de catalog cu studenții săi, plicuri pe care sunt imprimate timbre create de marele artist român. Gravura pe care a realizat-o cu chipul regelui Carol I poate fi privită pe două plachete, într-una alături de Biserica „Sfânta Treime”, din Sinaia și într-una alături de Biserica „Sfântul Nicolae”, din Iași și pe plicuri realizate de Poșta Română cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înființarea Casei-Atelier „Gabriel Popescu”.
Alte documente vorbesc despre corespondența dintre Gabriel Popescu și tatăl său și dintre acesta și sculptorul și prietenul său Dimitrie Paciurea.
Și după cum era firesc, dintr-o casă muzeu, nu putea să lipsească apogeul creației marelui artist, o galerie de gravuri (copii, ce-i drept) din care o parte sunt reproduceri după mari artiști și una după lucrări originale: „Autoportret”, „Vârful cu dor”, „Băiat din Vulcana-Pandele”, „Măgăruș”, „Balzac”, „Țărancă”, „Trăsură cu doi cai” etc.
Și încă o invenție care aparține inginerului-gravor și nu se află la vedere ne-a fost făcută cunoscută de doamna muzeograf. În perete este ascuns un coș foarte înalt, care captează fumul de la toate sobele din casă, reușind astfel să încălzească și atelierul prevăzut cu o sobă cu grilaj unde erau zvântate gravurile.
Pentru cei mai puțin inițiați în studiul gravurii muzeul vine și cu explicații teoretice, scrise despre aceasta: definiție, unelte pentru tipar, chiuveta, notarea tirajelor.
Gravorul Gabriel Popescu s-a bucurat de aprecieri din partea specialiștilor, dintre care unele pot fi lecturate în muzeu:
„A fost un gravor cu indiscutabile calități de meșteșug: a excelat în special cu lucrări de interpretare în care prezintă și popularizează prin filtrul propriei sale sensibilități valori ale artei universale. Gabriel Popescu apare astfel ca o figură reprezentativă, un pionier al artei românești de început de secol”. (Constantin Suter)
„Piesa lui Gabriel Popescu – una dintre cele mai desăvârșite, ieșite din mâna sa – cuprinde toate calitățile marilor gravori: spirit de sinteză, energie, o mare vitalitate de a se exprima atât de cutezător stările emotive prin linii, tonuri, formă, compoziție, realizate într-o execuție dominată de prudență.” (Stela Ionescu)
„Execuția este impecabilă din toate punctele de vedere. Artistul reușește grație admirabilelor sale calități să execute un portret ale cărui trăsături principale sunt: distincția, eleganța, dârzenia. Este chipul unui om aflat la apogeul domniei sale, un bărbat matur, stăpân pe sine, mulțumit, beneficiind de atențiile unei domnii împlinite, prospere și îndelungate. Spre deosebire de alte reprezentări, acesta aduce o trăsătură mai puțin cunoscută marelui public, pentru care Carol I era echivalent cu autoritatea”. (Ruxanda Beldiman)
În ultima cameră pe care am vizitat-o se află dormitorul al cărui mobilier este original și a fost conceput de Gabriel Popescu.
Piesele sunt cele obișnuite într-o astfel de încăpere: pat, dulap cu oglindă, lavoar, noptiere, lămpi cu petrol, specifice timpului, fotografii și corespondență de familie.
De aici poți trece în terasa sculptată în lemn de unde poți admira o frumoasă priveliște a pinilor din curte și a peisajului colinar, dominat de arbori și pomi de un verde revigorant.
Și dacă veți ajunge să vizitați Casa-Atelier a gravorului Gabriel Popescu, pe lângă ineditul construcției și al exponatelor, vă veți bucura și de energiile benefice ale locului a căror sursă vă lăsăm să o descoperiți dumneavoastră.
Cine știe? O influență astrală pozitivă, felul în care este concepută, luminatorul de pe acoperiș, ușile care se deschid în interior, dar și în afară, tehnica Feng-Shui? Greu de spus.
Și suntem convinși că nu veți rămâne aici, fiindcă zona prezintă și alte tentații turistice: Expoziția de etnografie din Vulcana-Pandele; Schitul Fusea și Mânăstirea Bunea care se ascund în peisajul din apropiere.

Elena TRIFAN / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*