default-logo

„Pofta de …râs”, carte de epigrame / Ovidiu Țuțuianu

Un autor polivalent

(Prefață)

„Pofta de …râs”, este o carte de epigramă, poezie și proză scurtă a unui autor polivalent, Ovidiu Țuțuianu, inginer, scriitor, poet, pianist și compozitor. În prezent, membru al Cercului Scriitorilor Ingineri din AGIR, al Cercului Inginerilor Epigramiști din AGIR și al Asociației Culturale „Iulia Hasdeu”, colaborează la reviste literare din Capitală și din țară.

Cartea conține șaptesprezece capitole, în care autorul dedică tot felul de epigrame, de la madrigaluri până la epitafuri, multor persoane, pe care le-a cunoscut pe parcursul vieții. Întâlnim în carte flori și trandafiri cu țepi aruncate colegilor și profesorilor de la facultate, colegilor pe care i-a avut în locurile pe unde a lucrat. De asemenea sunt dedicate epigrame și diferitelor categorii de persoane, ca: pensionari, politicieni, femei, copii, unor păcate biblice și chiar unor picturi celebre.

Epigramele au, în general, poantă și prozodie bună. Unele au valoare sentimentală, fiind create ad-hoc, în timpul unor evenimente, petrecute în urmă cu zeci de ani. Autorul le-a păstrat în forma inițială, în care le-a prezentat participanților, atunci.

Ovidiu Țuțuianu ne propune și câteva poezii umoristice, unele chiar în maniera marelui Ion Pribeagu, (nu degeaba autorul l-a „redescoperit” și „resuscitat” pe vestitului Bulă !), ba chiar și opt schițe pe teme diverse.

În Cuvânt înainte, ne dă o frumoasă definiție a epigramei: „Când toate-n lumea asta șchiopătează,/Și nu găsim soluții: Iată drama!/Un singur leac avem, ce ne salvează/Rămâne numai ea, doar… epigrama !”

În privința disciplinei universitare intitulată termotehnică, autorul are o epigramă bună, cu poantă și prozodie perfectă, dar cu accente puțin misogine, generate de mentalitatea profesorului de specialitate: „Termotehnica-i băiete,/ Știinţă plină de văpaie./De aceea, pentru fete,/E mai bună la tigaie!”

În carte se regăsesc și epigrame dedicate unor scriitori, inclusiv la lansarea cărților lor. Astfel, catrenul dedicat lui Liviu Zanfirescu, cunoscut epigramist care a colaborat la gazeta ostăşească „Înainte”, ne spune: „Titlul ăsta e aparte,/Căci nu ştii ce-i de făcut:/Să păşeşti tot mai departe,/Sau să umblii în trecut ?”

Talentata poetă Maria Sturdza Clopotaru, la lansarea volumului de poezii Am ales lumina!” primește catrenul următor:În beznă unii, bată-i vina,/Își tot înăbușesc amaru’./Ales-a cineva lumina/Maria Sturdza – Clopotaru”.

Decanului de vârstă al epigramiștilor, marelui Gheorghe Grosu, la aniversarea a 92 de ani, autorul îi dedică madrigalul: „Gheorghe Grosu – n epigramă,/E ca un tablou în ramă./Și-așteptăm, viu în chenar,/Să-l pozăm la centenar !”

Ovidiu Țuțuianu își auto dedică o epigramă, axată pe preocupările sale pentru „protecția mediului”: „Colegii tăi au progresat în viaţă,/Cu doctorate, nepoţei, bani gheaţă,/Iar alți cu sticla, bună ca remediu/Tu ai rămas constant, la stadiul… mediu”.

Politicienii sunt luați în vizor ca în catrenul Comentatorilor politici:Voi toată ziua, luna, chiar și anul,/Ne ocupați ziarul și ecranul,/Cu știri ca: bombe, bârfe, tărăboi./Chiar nu aveți deloc milă de noi ?

Femeilor li se dedică un capitol aparte, din care citez epigrama Pretenții…„viteziste:Pe vremea cu sigiliu și parafă,/Fu întrebată o dactilografă:/-«Cu ce mașină te descurci tu ghini?»/Răspunse aromânca:…- Lamborghini ! ”

În epigrama Barză disponibilă din capitolul dedicat copiilor, autorul surprinde foarte bine naivitatea specifică vârstei:-„Mi-ai spus, dragă mamă și-am verificat,/Că-n sezonul rece barza-i la iernat./Sora mea, atuncea, a avut noroc,/Că în plină iarnă o aduse–n cioc !”

Nu sunt uitați nici pensionarii, care își găsesc loc în această carte, ca în catrenul Cine mușcă ? „Pe malul bălții-i un pescar;/Apare un pensionar/-«Cum merge treaba, mușcă, mușcă ?»/-«Da, sunt țânțari și ioc plevușcă !”

Autorul dedică epigrame și păcatelor biblice, din care exemplific mândria: „Mândria e păcat major/La proști prezentă-i mai ușor:/Căci pentru prost nu e destul,/Să fie–n plus și un fudul! ”

Proza umoristică este scrisă cu vervă, cu dinamism. Se vede că Ovidiu Țuțuianu are „vânăde prozator și de umorist și las domniilor voastre, iubiți cititori, să gustați din savoarea, poanta sau parfumul de epocă ale acestor crâmpeie de viață, prezentate cu talent și sinceritate de către autor. Poftă bună, la… râs!

 

Viorel MARTIN/Membru al Uniunii Scriitorilor din România

 

 

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*