default-logo

Nadia Comăneci, 60!  

Cu Nadia, printre amintiri, la Onești și Slănic-Moldova…

Sosirea Nadiei Comăneci, în ziua de 21 noiembrie 2013, la Oneşti (alături de Ilie Năstase, Gabriela Szabo, Doina Melinte, Andreea Răducan, Monica Roşu, Simona Amânar, Violeta Beclea Szekely, Nicu Vlad și alții), cu ocazia festivităților prilejuite de aniversarea a 40 de ani de la înființarea Clubului Sportiv Municipal din localitate (CSM Onești), a însemnat pentru cei câţiva foşti colegi ai gimnastei care mai locuiesc în staţiunea Slănic-Moldova, acolo unde cu ani în urmă venea cu întreg lotul pentru refacere şi pregătire, un remember plin de nostalgie, momente de o mare încărcătură emoţională…

Nadia Comăneci, mândria județului Bacău, cel mai mare și mai cunoscut nume al sportului românesc, una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii din toate timpurile, supranumită și ,,Zeița de la Montreal”, acolo unde, în urmă cu 45 de ani a luat prima notă de zece din istoria gimansticii mondiale.

Iar astăzi, 12 noiembrie, marea noastră sportivă, născută la Onești, împlinește 60 de ani…

Acum, după mulţi ani, îmi aduc aminte cu mare plăcere când, împreună cu alţi colegi am petrecut minunate clipe alături de Nadia, pe parcursul celor vreo doi ani şcolari din intervalul 1973-1975 (înainte de a deveni campioană europeană la Skien, în Norvegia), dar în special, în perioada vacanţelor de iarnă, când întreg lotul de gimnastică se afla în cantonament la Slănic-Moldova, pentru a-şi încărca bateriile, pentru a-şi ozona plămânii cu aerul rarefiat şi pur al înălţimilor.

Câţiva dintre cei mai disciplinaţi elevi ai şcolii, printre care se afla şi semnatarul rândurilor de faţă, am avut ocazia să urmărim într-o tăcere deplină şi muţi de uimire, înghesuiţi într-un colţişor al sălii de sport din incinta fostei popicării (special amenajată), alţii privind de afară, urcaţi chiar şi prin copaci, antrenamentele extrem de dure, puse sub semnul exigenţei maxime, desfăşurate de către componentele lotului de gimnastică al ţării, din care mai făceau parte Teodora Ungureanu, Georgeta Gabor, Luminiţa Milea, Mariana Cojan şi alte gimnaste de excepţie, sub îndrumarea antrenorilor Martha și Bela Karolyi. Iar apoi, orele de clasă, hârjonelile din timpul recreațiilor, cu trasul de codițe, bătăile cu bulgări de zăpadă, întrecerile de săniuș și concursurile de recitări, discuțiile din incinta hotelului ,,Perla” despre viitoarele concursuri, zâmbetele aruncate pe furiș…
Au fost pentru noi, elevii acelor frumoşi ani (eu, Vali, Mircea, Sorin, Titi, Paul, etc, toți născuți în același an cu Nadia, 1961), momente unice, de neuitat, petrecute alături de Nadia şi colegele ei. Nadia Comăneci a mai fost doar o singură dată la Slănic-Moldova, în 1986, într-o vizită foarte scurtă și neanunțată, când a fost invitată şi la Grădiniţa ,,Mărunţica”. Atunci, multipla campioană naţională, europeană, mondială şi olimpică a înscris în Cartea de onoare a instituţiei următoarele impresii: ,,Am vizitat cu multă dragoste Grădiniţa nr.1 din Slănic-Moldova şi am fost deosebit de impresionată de felul în care se desfăşoară activitatea în această instituție preșcolară, de minunaţii copii de aici, care poate cândva, vor deveni sportivi de performanţă. Vă doresc mult succes şi bucurii. Voi reveni cu plăcere de fiecare dată. Nadia Comăneci, 18 ianuarie 1986”.

N-a mai fost să revină, iar noi, colegii ei din vremuri uitate, o aşteptăm şi acum să mai facă un popas aici, la Slănic-Moldova, unde cu ceva timp în urmă, în frumoasele nopţi de iarnă, Nadia şi ale ei colege, începuseră să viseze la cucerirea laurilor olimpici.

 

40 de ani de așteptare pentru câteva momente de fericire

Revenind la momentul reîntâlnirii mele cu Nadia Comăneci la Onești, după mai bine de 40 de ani, pentru mulți dintre noi pare a fi greu de crezut că poți retrăi și astăzi, la aceeași intensitate, momente dintr-un trecut ce ne-au unit simțămintele, atunci când am început să privim cu alți ochi spre viitor, crezând și sperând în adevărata libertate, atunci când ,,fenomenul Nadia”, a rupt toate zăgazurile interioare, culminând cu o eliberare spirituală unanimă, ce rareori s-a văzut până atunci. Poate doar Revoluția din decembrie 1989 ne-a făcut să vorbim și să ne comportăm oarecum la fel, deși totul s-a petrecut într-un context mult mai liber, mai descătușat, mai puțin temător, dar în niciun caz mai puțin sufletist…

Întrucât programul manifetării de la Onești a fost unul bogat și dens, am reușit să ajung în preajma Nadiei, să o îmbrățișez (ce moment!) și să discut cu ea preț de câteva minute. Cu această ocazie, i-am dăruit și un exemplar din cartea mea ,,Povestea unui colț de rai  Slănic-Moldova”, în care am amintit de momentele petrecute cu marea gimnastă în stațiunea de la poalele Nemirei. A fost plăcut surprinsă, mi-a zâmbit și ne-am urat toate cele bune, pentru că timpul expirase. Începea festivitatea, transmisă în direct și de Televiziunea Română. M-am retras ușor, cu ochii umezi, dar cu bucuria revederii. După 40 de ani…

Iar după acest moment de mare însemnătate din viața mea, am parcurs cu sufletul la gură și cu un entuziasm debordant prima și una dintre cele mai frumoase cărți închinate Nadiei, scrisă la cald, după marele succes de la Montreal, de către regretatul om de presă și publicist, Ioan Chirilă (,,Nadia”, București, Editura Sport-Turism, 1977), în finalul căreia Bela Karolyi, fostul antrenor al Nadiei, se adresa gimnaștilor, dându-le o coordonată sigură și foarte clară, fără cale de întoarcere pentru viitor: ,,Singura alternativă a copiilor din Onești, a celor care vor veni în mijlocul lor și care vor întregi gimnastica românească este aceea de a urca Everestul a doua oară, pe un versant mult mai greu, pe care n-a mai urcat nimeni niciodată”.
Și iată, un pasaj din jurnalul antrenorului Karolyi:(…) Astăzi, 21 iunie 1971, Nadia (care avea doar 10 ani!, n.a.) a executat primul sol din lume cu cinci salturi. Nici marea gimnastă Ludmila Turișceva (U.R.S.S., astăzi Federația Rusă, n.a.), la cei 19 ani ai săi, nu are așa ceva în programul ei”.

 

Remember

Iar apoi, așa cum a dovedit-o în mai toate concursurile la care a participat, Nadia a executat o serie de alte elemente în premieră pentru gimnastica mondială, cu o măiestrie și o siguranță de neegalat, ce și-a găsit explicația într-un singur cuvânt: PERFECȚIUNE!

Cu această ocazie, mi-am adus aminte că la cea de a X-a ediție a Campionatelor Europene de Gimnastică Feminină (Skien, Norvegia, 1975), Nadia Comăneci a câștigat toate probele cu excepția solului, fiind prima câștigătoare în vârstă de 13 ani și jumătate din istoria campionatelor, secondată cu brio de Alina Goreac, care a cucerit bronzul la sărituri și bârnă, de altfel, după cum relata și mass-media, ,,un succes zdrobitor al gimnasticii românești, care a mutat resetările competițiilor gimnasticii mondiale la un alt nivel de valoare, nemaicunoscut anterior”.

Este enorm de greu să scrii despre Nadia printre atâtea superlative, ]ntrucât ele depășesc deseori puterea imaginației, puterea percepției, limita normalului…

Și toate acestea s-au petrecut, ele există și trebuie cunoscute și de cei care vin cu pași repezi în urma noastră…

Să ne amintim, așadar, nu numai victoriile, ci şi momentele dificile din viaţa ei, emoţiile, eforturile supraomeneşti pe care le-a făcut pentru a încununa o carieră de excepţie, puţinele satisfacţii ale unei copilării stopate de o maturitate care, probabil, a venit prea devreme, atunci când alţi copii se bucurau încă de vacanţe, păpuşi şi alinturi dulci.

O maturitate care, însă, a întărit-o pe Nadia pentru mai târziu, în continua luptă cu greutăţile şi obstacolele vieţii. Răsunătoarele victorii ale sale la campionatele naţionale, europene, mondiale şi la olimpiade au consacrat-o definitiv în galeria marilor personalităţi ale secolului XX.
Nadia a fost cea care a revoluţionat gimnastica mondială, sportul în general, prin abordarea unui nou stil, mult mai dinamic, mai artistic şi mai spectaculos. Cu zâmbetul său magic şi cu uimitoarea sa stăpânire de sine, fetiţa cu codiţe de atunci a paralizat până şi minunea tehnică a secolului, calculatorul, ce nu fusese programat să noteze perfecţiunea.

Îți mulțumesc, dragă Nadia… Îți mulțumesc toți românii, oriunde s-ar afla…

LA MULȚI ANI!

 

Romulus-Dan BUSNEA

 

 

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.