default-logo

Cine trăgea cu pușca în preistorie?

Numeroase găuri circulare aflate în craniile unor schelete preistorice îi fac pe cercetători să creadă că în urmă cu mii de ani cineva îşi omora victimele cu gloanţe. Dar cine?

Într-o cameră a Muzeului de Istorie Naturală din Londra se află expus un craniu care datează din perioada Neanderthalului şi care a fost descoperit în nordul Rhodeziei.

Acesta prezintă un orificiu perfect rotund pe partea sa stângă şi unul cu caracteristici identice pe partea dreaptă. În rest nu mai există nici un fel de fisură, ca şi cum acele două traumatisme ar fi fost provocate de o armă modernă de foarte mare putere.

După părerea unora dintre specialişti, „craniul pare să prezinte pe o parte orificiul intrării unui proiectil şi pe cealaltă parte locul pe unde a ieşit”. Partea dreaptă a craniului este complet zdrobită, lucru care aminteşte foarte clar de craniile soldaţilor care au fost omorâţi cu un foc de puşcă.

Este imposibil să fie vorba despre faimoasele trepanaţii chirurgicale preistorice, dat fiind faptul că oamenii din Neanderthal nu s-au ocupat niciodată cu aşa ceva.

Trepanaţia sau perforarea artificială a craniului a fost curentă în câteva dintre societăţile primitive pentru nişte motive care nici în zilele noastre nu se cunosc.

Această operaţie, care presupunea un risc foarte mare, dar nu era mortală, a avut, probabil, cauze medicale şi religioase, cu toate că nu puţini sunt aceia care cred că acele găuri puteau foarte bine să aibă şi motive culinare…

Ziaristul argentinian Oscar Caballero povesteşte în cartea sa „Aproapele nostru” cum unii dintre strămoşii noştri foarte îndepărtaţi „aranjau” craniile prizonierilor lor, făcându-le anumite găuri circulare.

În acest fel, credeau că pot să-şi însuşească virtuţile pe care le avuseseră respectivii adversari. Trebuie, totuşi, adăugat că absolut în toate cazurile de trepanaţie, rămâneau nişte găuri relativ mari, în nici un caz comparabile cu acelea găsite pe craniul vechi de 40.000 de ani.

Atunci, se pune întrebarea: a tras cineva cu gloanţe de-a lungul preistoriei? Pentru cunoscutul scriitor Eric von Daniken nu există nici cea mai mică îndoială că aceste descoperiri sunt într-o foarte strânsă legătură cu nişte vizitatori veniţi din spaţiu, cu foarte mult timp în urmă.

Nişte fiinţe care nu au ezitat să-şi folosească armele împotriva oamenilor şi a animalelor.

În Muzeul Paleontologic de la Moscova mai este şi astăzi expus un craniu de bizon, de o vechime extraordinar de mare. Acesta era originar din Siberia, loc unde, după cum afirma doctorul Kazantsev, „se găseşte un imens muzeu care deţine mărturia unor întâlniri cosmice”.

Enormul cap are pe partea sa frontală un orificiu circular. Ca şi în cazul craniului omenesc, nu mai există nici un fel de linie radială, ceea ce exclude ipoteza contactului cu o piatră sau cu un ciocan preistoric, care ar fi distrus craniul aproape în totalitate.

Îndoielile create de aceste descoperiri nu pot fi trecute cu vederea, chiar dacă întreaga preistorie ar fi refăcută…

În final, există doar două teorii care pot explica plauzibil aceste găuri bizare: ori a existat o civilizaţie tehnologică foarte avansată, asta într-un trecut foarte îndepărtat, ori planeta noastră a fost vizitată de nişte fiinţe care au venit din nişte lumi necunoscute…

Mai mult, studiile făcute asupra craniului au demonstrat că, deşi acesta fusese perforat, creierul nu avusese de suferit. Deci, rana animalului se vindecase. Bizonul din Yakutia a provocat o nouă şi aproape imposibilă sfidare ştiinţei.

efemeide.ro

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.