Impozitele în Legile lui Murphy, sau „Impozitele în legile ştiinţei hazoase”

Dacă e vreo posibilitate să o facă prost, o va face!”.

(Afirmaţia lui Murphy, de la care a pornit „murphismul”).

  1. 1. „Cele mai nedorite lucruri sunt cele mai sigure; de exemplu, moartea şi impozitele.”. (numită și „Dovada lui Gumperson”).
  2. 2. „Taxele nu sunt încasate pentru beneficiul celui taxat.”. (sau, conform „Principiile economice ale lui Lani”).
  3. 3. „Cu cât un om urmează să fie impozitat mai mult, cu atât acel om este mai preocupat să scape de acel impozit.”. (numită și „Prima zicală a lui Diogene”).
  4. 4. „Dacă legiuitorii fac un compromis, cel mai mult îl va resimţi cel care plăteşte impozitele.

Concluzia: Compromisul este întotdeauna mai costisitor decât fiecare din principiile pe care le compromite.”. (numită și „Legea lui Deadlock”).

  1. 5. „Dacă un contribuabil se poate sustrage (de la plata impozitelor), foarte probabil că o va face.”. (numită și „A doua zicală a lui Diogene”).
  2. 6. „Nimic nu este etern, în afară de moarte și de impozite”. (numită și „Regula eternităţii, variantă”).

Actul de naştere ale „Legilor lui Murphy”, al „Murphologiei”, datează din anul 1949, când proasta funcţionare a unei curele de transmisie greşit îmbinate la capete, l-a determinat pe căpitanului Ed Murphy, inginer în cadrul unui proiect al NASA, să facă următoarea afirmaţie: „Dacă e vreo posibilitate să o facă prost, o va face!”, cu referire la tehnicianul care îmbinase greşit capetele benzii.

Câteva săptămâni mai târziu, această afirmaţie a lui Murphy a fost prezentatî în prima conferinţă de presă în care se sublinia încrederea absolută a angajaţilor în acest principiu şi efortul permanent făcut pentru a-i preîntâmpina consecinţele negative, astfel că, afirmaţia lui Murphy a devenit imediat „Legea lui Murphy”.

În lunile care au urmat presa a asigurat o răspândire uimitoare a „Legii lui Murpgy” și apoi a diferitelor ei variante și aplicaţii.

Ulterior aşa-numitele murphisme, adevărate „Legi ale ştiinţei hazoase”, au fost adunate de diferiţi „autori creativi” din întreaga lume, în adevărate „manuale de învăţătură” ce surprind paradoxurile vieţii cotidiene redate în aforisme, sentinţe, paradoxe ale pesimismului tehnologic, ghinionului, birocraţiei, erorii umane etc.

Aceasta este istoria uneia dintre cele mai cunoscute „legi naturale” care, se pare, că guvernează „tot ce este viu”, „relaţiile viului cu materia neînsufleţită”, și, poate că este chiar „Legea Universală”.

  Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcriţa

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.