„Trăiască nația!”

Îmi place să cred că îmbrățișând clipă, vom câștiga timp pentru zbor!
Mmm, romantism! – Veți exclama, poate. Da. De ce nu?
Romantismul poate fi tămăduitor, mai ales în aceste vremuri ușor sărite de pe axă. Pentru a intra însă în această stare, se impune detașare de cotidian, ceea ce în zilele noastre reprezintă un act de eroism, pe care iată, mi l-am îngăduit de dragul revederii cu Alexandru.

– Hei, sărut mâna, fata zăpezii!
– Servus, filozofule!
– Suporți o doză de romantism?
– Desigur, dar asta se metabolizează mai bine la cină, or, noi prânzim.
– În fine, romantici precum suntem, vom fi tot noi…
– Știi, Sabina, uneori am senzația că asist la sfârşitul lumii mele, nu mă regăsesc
În această nebunie, trăiesc o fractură existențială.
– Te surprinde sau te-ngrijorează?
– Mă deprimă.
– Foarte romantic!
– Iartă-mă, sunt caraghios, știu. Avem atâtea alte subiecte comune agreabile și
Eu…
– Nu-ți face griji, nici eu nu pot să evadez din haznaua contemporană.
Îți spun ceva ce te va surprinde, poate. Una dintre principalele cauze pentru care oamenii sar de pe axă, este aceea că se depersonalizează. Vor să fie ca ceilalți, chiar dacă, de cele mai multe ori îi dezavantajează ori le dăunează chiar. Uneori încearcă imposibilul pentru ca să aibă ceea ce au ceilalți, fie că le trebuie sau nu. Împrumută idei pe care nu le înțeleg, dar le rostesc triumfători, ca și când le-ar aparține. Presiunea modelului generează o schizofrenie colectivă!
– Mă tem că asistăm la o solidaritate bazată pe valori negative, la un soi de
Contaminare mentală artificială a populației. Sindromul „maimuță” face ravagii!
– Spune-mi filozofule, care este prețul inteligenței?
– Nefericirea!
– Păi decât să fim romantici, mai bine hai să accesăm prostia.
– După cum vezi, nu ne iese nici una, nici alta.
– Ce este de făcut?
– Simplu. Devierea atenţiei de la disfuncţionalităţile care conduc la degenerarea
Speciei, ca să nu spun a nației.
– „Trăiască nația!” – era forma de salut a Domnului Eminescu.
– „Sus cu ea!”, răspundea atunci când cineva adopta salutul său.
– Greu! Între disperarea multora de a supraviețui și această formă degradantă
De bulimie financiară, pe care o manifestă știuții și neștiuții nației, numitorul comun este lipsa de pace interioară. Niciodată, românul nu s-a temut mai tare de semenii săi decât în zilele noastre. Unii se tem de cei care-i tâlhăresc, conform legilor în vigoare, iar alții se tem de justiție.
Neputința sau poate că lașitatea, pe de o parte și decadența, lăcomia, micimea
Sufletească, pe de altă parte, ne decuplează de la starea de normalitate.
– Hei, filozofule, am ratat clipele de romantism!
– Ziariștii nu-și permit să fie romantici, îi împiedică memoria afectivă… Măcar
– Ne-am permis un exercițiu de libertate.
„Trăiască nația!”
„Sus cu ea!”

Felicia Popa / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

  1. Alex Reply

    Excelent! Subtil mesaj scris cu amaraciune, cu ironie. Profi!
    Natzia? Care natzie, mai suntem o natziune? Vai mama noastra!

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.