Ca urmare a misiunilor Apollo, NASA a intrat în posesia a sute de kilograme de roci lunare. Foarte mult timp, rocile au fost depozitate într-un loc secret, la ele neavând acces nici măcar oamenii de știință.
De curând, revista Earth and Planetary Science a publicat un articol semnat de un cercetător care a reușit să studieze o rocă despre care NASA susținea că a fost recoltată de pe suprafața lunară în cadrul misiunii Apollo 14, în anul 1971.
Roca a fost studiată și analizată în unul dintre cele mai importante laboratoare americane, unde s-a constatat prezența cuarțului în structura sa, un mineral care nu se găsește în structura rocilor lunare.
Totodată, în eșantionul studiat a fost descoperit și zirconiu, care este specific rocilor terestre. Roca are o vechime de patru miliarde de ani și este de origine terestră, au declarat cercetătorii care timp de mai multe luni au studiat-o.
Oficial, în 31 ianuarie 1971, Steward Rosa și Edgar Mitchell au ajuns pe Lună, de unde au recoltat câteva zeci de kilograme de roci. Cei doi au petrecut două zile pe suprafața lunară, de unde au recoltat 45 kg de roci.
NASA susține că a efectuat șase misiuni pe Lună, în peroada 1969-1972. Articolul publicat în revista Earth and Planetary Science a redeschis un subiect despre care s-a scris mult timp. A ajuns omul pe Lună sau a fost un scenariu regizat de NASA?
Cei care contestă aselenizarea aduc în discuție câteva bariere pe care o navă spațială terestră și astronauții nu le puteau depăși pentru a ajunge pe Lună. Vă prezentăm câteva dintre acestea.
Spațiul cosmic este extrem de radioactiv pentru astronauți
Există trei tipuri de radiații, alpha, beta și gamma. Radiațiile alpha penetrează printr-o coală de hârtie, cele beta printr-o folie de aluminiu, iar cele gama prin plumb.
Imaginați-vă ce efect au acestea asupra corpului uman. Cine ar putea să supraviețuiască pe Lună timp de mai multe ore în astfel de condiții?
Incoerența misiunilor Apollo
Astronauții misiunilor Apollo purtau un echipament care împreună cu greutatea lor corporală depășea 170 kg.
Pe Lună, un astronaut astfel echipat cântărea doar 27 de kg. Cum ar fi putut să facă salturile prezentate în imaginile surprinse în cadrul misiunii?
Mai mult, sunt specialiști care după ce au vizionat imaginile au declarat că astronauții erau legați cu niște corzi, iar imaginile au fost filmate într-o zonă terestră.
În momentul în care modulul a aselenizat, el cântărea peste 5 tone, praful de pe suprafața lunară nu s-a ridicat la un asemenea impact.
În conferințele de presă care au urmat misiunilor, astronauții nu prezentau nici un fel de emoție și nu au reușit să răspundă la toate întrebările adresate de jurnaliști.
Multe din imaginile surprinse pe Lună nu au fost niciodată publicate. NASA a susținut că ele au fost preluate de Arhivele Naționale ale SUA, ca și cum nu ar fi putut face fotocopii.
Charles Duke, unul dintre astronauții care au ajuns pe Lună, a publicat o fotografie cu familia sa pe care a depus-o pe solul lunar.
Specialiștii s-au întrebat cum poate rezista o fotografie la temperaturi de peste 120 grade Celsius? În mod normal, fotografia ar trebui să se dezintegreze în câteva secunde.
În 18 iunie 2009, NASA a lansat LRO, Lunar Reconnaissance Orbiter, în orbita Lunii, la 50 de kilometri față de suprafață. Imaginile nu au prezentat fața ascunsă a Lunii și nici urme ale misiunilor Apollo.
NASA a susținut că în cadrul programului Apollo, astronauții au instalat un reflector pe suprafața lunară. Niciodată aceste reflector nu a fost detectat.