Pătimirile și măreția lui Freddie Mercury

Fiecare secol cere mitul său, fiecare generație eroul ei, fiecare idol legenda sa. În anul 1943, scriitorul Thomas Mann, laureat al premiului Nobel, publica eseul Pătimirile și măreția lui Richard Wagner, o lucrare redactată în urma unei prelegeri pe care a susținut-o în Germania, cu ocazia comemorării a 50 de ani de la moartea compozitorului. Materialul a fost scris ca o mișcare reparatorie de natură morală pe care romancierul a simțit să o realizeze, aceea de a-l așeza pe muzician (revendicat de propaganda nazistă) în tradiția Romantismului german și în universalitate.

La mai bine de 25 de ani de la moartea lui Freddie Mercury, o legendă a secolului trecut, regizorul Bryan Singer lansează filmul „Bohemian Rhapsody”, producție ce readuce la lumină evoluția formației Queen, precum și o parte din viața starului, revoltător de scurtă și în care „nimic din ceea ce este omenesc nu-i era străin”. Chiar dacă lungmetrajul intercalează date și informații din biografia trupei, decalează câteva întâmplări, romanțează anumite povești, acesta relevă strălucirea lui Freddie Mercury, farmecul acestuia, excentricitățile, singurătatea, timiditatea și puterea nepământeană; relevă pătimirile și măreția lui Mercury. Îl re-așază pe acesta în universalitate, ca un erou atemporal, un zeu care domina mulțimile, un idol adulat de o lume întreagă.

Ceea ce nu a surprins filmul a fost un moment de măreție din cariera lui Mercury: colaborarea lui cu soprana Montserrat Caballé, colaborare care s-a produs după momentul îmbolnăvirii muzicianului, regizorul respectând cumva dorința de discreție a artistului asupra umbrelor și pătimirilor din viața lui.

În general, patrimoniul muzical pe care Freddie Mercury l-a lăsat reflectă personalitatea sa versatilă, cameleonică, precum și geniala intuiție artistică. Abordările sale sunt unele dintre cele mai complexe și eclectice, relevând spiritul său comprehensiv și universalist. Una dintre afinitățile sale artistice declarate viza muzica de operă; o dovadă timpurie este albumul A night at the opera, lansat în 1975, album care includea și celebra „Bohemian Rhapsody”, un melanj de elemente hard rock, recitative de operă, arii și coruri.

Pasiunea lui Mercury pentru lumea operei atinge noi proporții în anul 1987, când o întâlnește pe Montserrat Caballé, soprană spinto, considerată succesoare a Mariei Callas. Într-un interviu televizat, Freddie Mercury punctează derularea evenimentelor: „M-au întrebat și am spus că este cea mai bună cântăreață din lume și mi-ar plăcea să pot să cânt cu ea. Probabil că ea a văzut interviul, așa că a sunat acum câteva săptămâni și a spus că ar vrea să cânte cu mine. Desigur că am căzut pe podea, m-am gândit: «Dumnezeul meu»! ”.[1] Contopirea resurselor creatoare ale celor doi artiști a avut ca rezultantă un album de referință în istoria muzicii contemporane: Barcelona, 1988. Freddie Mercury și Montserrat Caballé au realizat primul duet crossover din istorie (cel puțin dintre cele consemnate), un gen care nu este abordat de muzicologi într-un mod exhaustiv, sistemic și constant, fiind un fel de „no man’s land” al exegeților, cu toate că este un fenomen ubicuu, ce provoacă întâlniri artistice surprinzătoare, sondând noi teritorii perceptive și emoționale (la noi în țară, experiențe similare au fost colaborarea Angelei Gheorghiu cu formația Holograf sau a Feliciei Filip cu formația Iris).

Cea mai cunoscută melodie de pe album este, desigur, piesa cu titlu omonim, scrisă de Freddie Mercury și Mike Moran. Singelul Barcelona, odată cu lansarea lui, s-a răspândit în eter ca unul dintre cele mai mari hituri, devenind imn al Jocurilor Olimpice desfășurate în 1992. Dar fiecare piesă din albumul Barcelona se distinge prin ethos, substanță muzicală, reflectând caleidoscopic virtuțile muzicale ale celor doi artiști: The Fallen Priest, de exemplu, relevă virtuozitatea pianistică a lui Mercury, Ensueño surprinde suplețea vocală în spirit bel canto a sopranei catalane, The Golden Boy explorează, printre altele, influența bine plasată a unui cor gospel, exotica La Japonaise se definește printr-o scurtă incursiune în lumea muzicii asiatice, iar Ouverture Piccante ce încheie albumul reunește elemente tematice din fiecare piesă (plasarea Uverturii la finalul discului, nu la începutul clasic al unei piese de operă, este o amprentă a stilului rock, care cuprinde, de obicei, temele muzicale pentru un final grandios). Din perspectivă vocală, ambii cântăreți dovedesc virtuozitate, sensibilitate, ambitusuri mari; deși Freddie Mercury își adaptează emisia vocală spre stilul clasic în câteva piese (Ensueño, La Japoinase, Guide Me Home), Caballé se situează constant în parametrii tehnici operistici.

La momentul apariției sale albumul a fost controversat; partizanii fiecărui gen (rock, respectiv operă) erau suspicioși: fanii muzicii rock considerau opera o zonă confuză, plictisitoare, elitistă, în timp ce fanii operei acuzau „simplitatea” muzicală sau caracterul comercial al muzicii rock. De altfel, așa cum s-a întâmplat în numeroase alte cazuri, a fost nevoie de trecerea timpului pentru o decantare obiectivă a valorilor.

Din păcate, sclipirea de geniu şi scânteia de nebunie a lui Mercury s-au contopit într-o ardere artistică de voltaj înalt ce l-a învins înainte de vreme. Cu opt luni înaintea startului Jocurilor Olimpice din capitala Cataluniei, Mercury moare, la doar 45 de ani, în locuința sa din Kensington, astfel încât nu a mai apucat să interpreteze piesa la Jocurile Olimpice. Vocea sa s-a auzit printr-o proiecție video, alături de cea live a sopranei.

Montserrat a plecat și ea dintre noi anul trecut cu speranţa că-l va întâlni acolo, Sus, şi pe partenerul alături de care a creat unul dintre cele mai cunoscute hituri, melodia care a învăluit nu doar o grandioasă ediţie a Jocurilor Olimpice, ci o lume întreagă, câștigând aurul în conștiința posterității pentru cea mai frumoasă alchimie a sunetelor și a sufletelor.

Cristina Pascu / UZPR  Cluj

Cristina Pascu

[1]https://www.youtube.com/watch?v=V4XgdWDhvQw

Despre autor
  1. Ecaterina Banciu Reply

    Bravo, Cristina, bine punctat!

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.