E început de an. S-au făcut sau facem încă bilanțuri pentru 2018, ne exprimăm dorințe, speranțe, suntem cu gândul, mai mult ca oricând, la sănătate, la noroc și la bunăstarea financiară. La bani, adică. Știrile și articolele de presă s-au axat, în această săptămână de sfârșit și început de an, pe aceste teme, aducând cititorilor cât mai multă informație.
Astăzi, însă, la început de an nou, vreau ca cititorii să afle cât mai multe despre viața unui ziarist: ce bani câștigă omul care le aduce informații, ce și cât muncește, cine-i pune opreliști și cât de greu îi este să se ferească de manipularea sursei numită „autoritate”. Întro familie, așa cum suntem noi, ziariști și cititori, e bine să ne cunoaștem și altfel. Noi, scribălăii, cum ne zic unii, nu avem avantajul imaginii televizorului, dar știm că textele noastre vor rămâne și pentru generațiile viitoare. În primul rând în biblioteci, unde ziarele sunt păstrate ca niște cronici ale vremii, apoi pe suportul electronic numit Google, cât timp va exista până va fi înlocuit cu ceva mai performant.
Am să mă refer doar la ziariștii din presa scrisă, pentru că în acest mediu activez de peste 28 de ani, îl cunosc bine pe toate palierele profesionale. Chiar dacă o scurtă perioadă am lucrat și pentru o televiziune și am mulți foști colegi care fac jurnalism tv, astăzi lucrurile s-au schimbat și nu vreau să greșesc în vreo afirmație.
Să le luăm pe rând. Câți bani câștigă un ziarist? În mod sigur că ați auzit/ citit despre sume colosale pe care le încasează unii jurnaliști. Acelea nu au nicio legătură cu presa și cu ziariștii care muncesc într-o redacție cu tradiție în presă. Reporterii și redactorii marilor ziare, care se încăpățânează să producă presă tipărită fiindcă nu poți renunța la istoria neamului tău, au retribuții lunare între 2000 și 4000 de lei. Puținii patroni de media tipărită nu-și pot permite mai mult din cauza costurilor și a lipsei de publicitate, la care se adaugă o difuzare defectuoasă a tipăriturii zilnice. Ce face un ziarist pentru o leafă de 2000-4000 de lei? Întâi se enervează când își amintește de știrea pe care a livrat-o cititorilor, conform căreia o liftieră de spital câștigă 2500 de lei. Desigur, glumesc! Însă diferențele din ce în ce mai mari dintre mediu public și cel privat nu sunt sănătoase. În ceea ce privește presa, este și acesta un motiv pentru precaritatea ei, ziariști cu experiență profesională alegând să activeze în alte domenii, mai bine plătite.
Revenind la ziua de muncă a reporterului, ea începe dimineața devreme și se mai termină „nu se știe când”. Când știrile vin peste tine, nu poți închide computerul sau telefonul și să-ți spui că „și mâine e o zi”. Ziaristul pur-sânge, adică cel îndrăgostit de meseria lui și care își respectă cititorii, nu se poate culca fără să „arunce” măcar pe site-ul publicației sale informații despre vreun eveniment, despre declarația importantă a unui om politic, despre o decizie luată la guvern sau în vreun minister sau despre vreo arestare spectaculoasă a DNA, petrecută la orele serii, după închiderea ediției tipărite. Pentru asta renunță, de multe ori, la o seară frumoasă cu familia, la o întâlnire cu prietenii, la o joacă cu copilul, la multe lucruri înscrise în acel concept de normalitate. Nu-l supără nimic din tot ce face. Pe ziarist îl necăjește doar faptul că un alt coleg a obținut mai multe informații decât el, dacă sursele oficiale refuză să coopereze pe marginea unui subiect, ba realizează că unele instituții încearcă să-l manipuleze prin „informații pe surse”. Îl mai tuflește și feed-back-ul venit dinspre cititori, atunci când comentariile sunt răutăcioase, injurioase și lipsite de argumente.
Pentru că am amintit despre DNA, pot spune acum, în lumina celor aflate de toată lumea despre celebrele anchete ale Binomului, că este una din instituțiile care a manipulat presa în folosul său, mânjit politic. De aceea, mulți ziariști s-au încăpâțânat să arate cât de multe abuzuri și greșeli s-au făcut în anchetele procurorilor coordonați de Laura Codruța Kovesi. Când crezi în ceva, când ți se servesc informații ce par a fi în beneficiul societății, iar apoi descoperi că tu, ca ziarist, ai fost doar cureaua de transmisie a unor interese mârșave, înverșunarea pentru adevăr e mult mai mare.
Ăștia suntem noi, gazetarii, partenerii voștri din fiecare zi!
Simona Ionescu