ANA ASLAN – lucruri mai puțin știute

Ana Aslan – Bătrâneţea se poate trata, iar îmbătrânirea poate fi oprită

MOTTO – Moartea te iartă uneori, doar viaţa te execută de fiecare dată!

Am tot amânat să scriu despre ea. Nu pentru că nu i-aş aprecia activitatea şi efortul de a ne ajuta să ne păstrăm tinereţea fără bătrâneţe cât mai mult timp, ci doar dintr-o teamă cochetă: nu îmi place să vorbesc despre bătrâneţe, încă nu am învăţat să o măsor în realizări şi să o accept ca pe-o etapă obligatoriu de parcurs.

Evident că este vorba despre Ana Aslan – un simbol naţional mult mai cunoscut şi apreciat în afara ţării, decât în interiorul ei. Ştim puţine lucruri despre ea şi nu toţi ne-am manifestat curiozitatea în a-i studia biografia şi performanţele.

De fapt, Ana Aslan – fire retrasă, sobră şi discretă, o introvertită care şi-a ţinut viaţa personală ascunsă de ochii lumii şi ai presei – era o mică burgheză, obligată să trăiască într-un sistem comunist totalitarist.

Deşi nu a fost o frumuseţe răpitoare, a fost o persoană plăcută, o femeie delicată şi cochetă, cu un stil de viaţă rafinat. Adora muzica lui Chopin şi picturile lui Dali, spectacolele de teatru şi balet, aprecia hainele de calitate, croite de către stilistul personal, care venea – special pentru ea – de la Milano. Acesta îi croia, la comandă, pantaloni şi deux-piecese-uri, din mătase şi stofă naturală, în culori pastel. Purta un superb inel cu diamant, un şirag de perle naturale, asortate cu elegante haine din blană naturală.

Era o gurmandă subtilă, cunoscătoare a băuturilor fine, a bucătăriei franţuzeşti şi a deserturilor italiene. În fiecare an, sărbătorea (împreună cu prietenii) Anul Nou, cu şampanie şi caviar.

Oglinda şi cei din jur n-au văzut-o, nici măcar preţ de o zi, necoafată.

“Iubesc natura – în special, marea, florile. Şi în afară de natură, îmi place arta. Arta – în special, pictura; am un simţ deosebit al culorii şi mă pasionează culorile (…) Îmi plac oamenii – deşi, am fost, de multe ori, neînţeleasă de oameni. De multe ori, când am cunoscut pe cineva, mă interesează viaţa din ei şi evoluţia lor în viaţă”, mărturisea Ana Aslan într-un interviu.

Era femeia care se îndrăgostea doar de bărbaţii inteligenţi, lângă care putea să înflorească spiritual. Ana Aslan n-a fost femeia a cărei inteligenţă să îi fie sieşi suficientă. Întotdeauna, a vrut mai mult, iar divinitatea i-a dat! I-au plăcut viaţa, munca, lucrurile de calitate, oamenii deştepţi. Ea n-a avut timp să educe o naţie, pentru că şi-a asumat un ţel mai înalt: să educe întreaga lume. A rămas, în memoria celor mulţi, femeia care a învins bătrâneţea, savantul care a lansat două branduri (încă neegalate): Gerovital şi Aslavital, directorul unui institut unic în toată lumea, un savant apreciat pe toate continentele şi de foarte multe personalităţi, de pe întreg mapamondul.

A tratat importanţi oameni politici ai momentului: Preşedintele Charles de Gaulle, Winston Churchill, J.F. Kennedy, regii Arabiei Saudite şi Marocului, Mao Zedong, dictatorul Franco, Yaser Arafat, Mareşalul Tito, Hruşciov, Indira Gandhi, Imelda Marcos (văduva Preşedintelui filipinez Ferdinand Marcos), Preşedintele Suharto, Cancelarul german Konrad Adenauer, Aristotel Onasis, scriitorii Somerset Maugham, Miguel Asturias, dar şi actori – precum Charles Chaplin, Kirk Douglas, Claudia Cardinale, Marlene Dietrich şi nevasta cântăreţului italian Giuliano Gema sau artişti precum Pablo Picasso şi Salvador Dali!
Ana Vasilichia Aslan s-a născut la Brăila, în 1897 şi a fost mezina familiei Margarit şi Sofia Aslan. Tatăl – un împătimit al jocurilor de cărţi, mama – o bucovineancă frumoasă şi educată, care au avut împreună patru copii.

profesoara47

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.