O primăvară mult prea îndepărtată
Duminica de ieri a fost una cu adevărat neagră pentru presa românească. O presă care, în stare de șoc, anunța plecarea din viață a trei cunoscuți jurnaliști. Printre ei Și Bogdan, Bogdan Lupescu, despre care eu, în calitate de gazetar bătrân și hârșit, pot să vă asigur că era născut pentru nobilă profesie de cronicar al clipei cea repede trecătoare.
Câmpulungeni fiind amândoi, i-am cunoscut o bunică și părinții, l-am cunoscut pe el încă de pe vremea când era abia un puștan. Unul care a crescut frumos și în viață, și în profesie.
Mărturisesc că timp de două decenii am cumpărat Formula AS mai mult pentru a citi superbele reportaje. Scria indicibil de frumos, scria cu pana unui înger inspirat, scria direct cu sufletul său cald și bun și frumos.
Mă aflu încă în stare de șoc. Cum să moară Bogdan Lupescu?! Și cine o să mai aducă de-acum, în paginile revistei mai sus menționate și, implicit, în casele noastre, prospețimea pădurilor, susurul izvoarelor, poveștile oamenilor și trăirile marilor duhovnici ortodocși români??!!
Bogdan ar fi împlinit, în martie, 47 de primăveri. Din păcate aceasta, care va să vină, s-a dovedit a fi mult prea îndepărtată. A fost smuls brusc și dureros din mijlocul familiei care îl iubea și al nostru, al cititorilor care îl prețuiam atât de mult.
Plecarea lui Bogdan pune un mare doliu în breaslă ziariștilor, mai ales pentru faptul că reportajul autohton a pierdut pe unul dintre cei mai străluciți exponenți. Nu exagerez cu nimic dacă aș afirma că însuși reportajul, ca gen jurnalistic, este astăzi în mare doliu.
Singura noastră consolare ar putea fi aceea că la Ziarul Veșnic al Raiului era urgentă nevoie de un redactor șef competent și, mai ales, talentat. Iar Dumnezeu a decis că Bogdan Lupescu este cel mai potrivit om pentru asta!!
Drum bun și să nu renunți să scrii, Bogdane, oriunde te-ai afla!
Victor M. Ionescu