Sub coordonarea aceleiași devotate tovarășă de viață, comentator neîntrecut și editor al operei, Ioana-Mirela Dorcescu, volumul Eugen Dorcescu în „Timișoara”(Editura Mirton, Timișoara, 2021, 438 p.) premerge dauritei aniversări a scriitorului-cărturar EUGEN DORCESCU / Eugeniu Berca (n. 18 martie 1942, Tg.-Jiu), poet, prozator,eseist, critic literar, traducător,gazetar, editor. Cartea se adaugă, de fapt, demersului jubiliar din 2017 („Despre Eugen Dorcescu: volum omagial 75”) și „Crestomației critice, 2014-2020” (2021), constituind fixarea în efigie a unuia din cei mai valoroși scriitori români de azi, un clasic în viață, a cărui operă a fost nu numai comentată, dincolo de atâtea referințe critice, cu deosebit simț hermeneutic, dar și pusă „în ordine” antologică, deconf. univ. Mirela-Ioana Dorcescu, eseist de vocație și prozatorde real talent.
Dincolo de „povestea” de familie – parcă desprinsă din clasice scrieri de gen, într-o pilduitoare inflorescență existențial-spiritualizată – , avem a face cu o exemplară relație culturală, abundentă în roade, în puținii ani de conviețuire. Este vorba de un devot fără precedent în comentarea, antologarea, promovarea și editarea operei poetice, precum și a fabulosului Jurnal de peste o mie de pagini, în două volume (I. Îngerul Adâncului, 1991-1998; II. Adam, 2000-2010) apărute în 2020. Dacă amintita lucrare omagială din 2017 însuma articole ale confraților de breaslă despre „Omul și Poetul”, „Scribul”, „Poezia” și „Recunoașterea”, în tot atâtea secțiuni distincte, cartea de față are ca prim capitol secțiunea „I.1.EUGEN DORCESCU: BIBLIOGRAFIE”, în care întâlnim, alături de repere biografice, și o amplă prezentare, punctuală desigur, a reperelor bibliografice, de la debutul „absolut” și „editorial”, la „colaborări la reviste” și prezentarea OPEREI (cărți în limba română și traduceri în limba spaniolă, dar și prezența în volume colective și antologii, precum și un bogat adaos de „referințe critice”, în volume și periodice). Pe aproape trei pagini este consemnată „campania de presă” susținută de ziarul „Timișoara”, organ de cultură și informațiuni al „spiritului timișorean” (prin generoasa implicare a redactorului-șef , scriitorul și jurnalistul Petru Vasile Tomoiagă, cu întreaga redacție), în care au apărut nu mai puțin de 33 de comentarii privind considerații critice despre poet și arta lui poetică, despre jurnalele editate și,mai ales, despre cartea „Biblicele” (ediția din 2021 îngrijită de M.-I. Dorcescu), în speță traducerile poetului din textele sfinte (Psalmii în versuri, Ecclesiastul în versuri, Pildele în versuri, Rugăciunea Regelui Manase în versuri). Secțiunea se încheie cu menționarea premiilor și distincțiilor, prin care instituții din țară și străinătate au onorat contribuția scriitorului la îmbogățirea tezaurului cultural și literar.
Este de-a dreptul impresionantă această constantă grijă de a pune „ordine” în activitatea literară a scriitorului Eugen Dorcescu (de la consemnarea punctuală bibliografică, la reproducerea „Proceselor-verbale” cu donația unor manuscrise și lucrări Bibliotecii Eparhiale a Arhiepiscopiei Ortodoxe a Timișoarei), știindu-se, de fapt, ceea ce de mult s-a spus, că posteritatea scriitoricească se pregătește încă din timpul vieții…
Din secția ce înmănunchează nu mai puțin de opt „Portrete” (Silvia-Gabriela Almăjan, Maria-Cătălin Ciobanu, Anișoara-Violeta Cîra, Maria Costa-Bălan, Cristina-Liliana Diaconița, Mariana Pâșlea, Ana-Maria Radu), reținem din „închinăciunea” adusă „Poetului Eugen Dorcescu la 80 de ani”, aparținând Prof. Univ. Dr. Mircea Lăzărescu, următoarele considerente: „Poetul Eugen Dorcescu se înfățișează, acum, în fața agorei cultural-spirituale, cu un profil statuar, străjuind un tărâm poetic fabulos, ritmat pitagoreic, în cadențe inconfundabile, trimițând spre arhetipuri tulburătoare… totul transfigurat prin orizontul transcendenței. (…) Pentru noi, muritorii ce i-am fost și îi suntem contemporani, traiectoria poetică a lui Eugen Dorcescu nu e, deci, cea a unei simple izbucniri miraculoase. Ci a unei victorii obișnuite prin trudnică lucrare…”(„Timișoara”, 22 octombrie 2021, p. 7). Alți „portretiști” rețin trăsături ale omului „de lumină” cu care au venit în atingere, în diferite etape ale vieții (ținuta culturală, „aura de cavaler”, naturalețea, eleganța, demnitatea, altruismul, înțelepciunea, concepția asupra vieții și morții, noblețea suferinței în duh și adevăr, fericirea în spirit, neabătuta credință în Dumnezeu, calea regală a redempțiunii etc.), inclusiv valoarea de „trésor Inestimable”a textului poetic dorcescian (S.-A. Almăjan). Dincolo de secțiunea de „Interviuri” (prilejuite fie de întâlnirea cu studenți de anul I ori masteranzi, fie de cea cu poetul spaniol Coriolano González Montañez din 2009), avem o secțiune compactă de comentarii la ediția „Biblice”, în care regăsim comentarii mai generale sau mai analitice, din care nu lipsește părerea unanimă că traducătorul este un „inițiat” în textele sfinte, dovedind un prea-plin har al cuvântului (mitropolitul Bartolomeu Anania îi mulțumea pentru contribuția adusă la acuratețea unor texte din „Biblia” diortosită (tradusă & revizuită)și apărută cu aprobarea Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (hotărârea S.S. al B.O.R. nr. 255/2001 – „ediție jubiliară”). Reținem eseuri precum cele semnate de Livius Petru Bercea („O integrală a poeziei mistice a lui Eugen Dorcescu”), Zenovie Cârlugea („Relația cu Dumnezeu a unui poet de «linie înaltă»”), Mirela-Ioana Dorcescu („Psalmul 1 în stihuirea interpretativă și artistică a lui Eugen Dorcescu. Abordare contrastivă”; „Poetizarea unui text sapiențial celebru: Ecclesiastul în stihuirea lui Eugen Dorcescu”), Ticu Leontescu („Eugen Dorcescu și harul stihuirii textelor sacre”), Iulian Chivu („Mistică și revelație în Biblicele lui Eugen Dorcescu”), Florin-Corneliu Popovici („Eugen Dorcescu și dorul de Dumnezeu”), Constantin Stancu („Mărturia Stihuitorului”), Gheorghe A. Stroia („Biblicele lui Eugen Dorcescu sau un univers într-o lacrimă de lumină”).
A treia parte a cărții, MISCELLANEA, cuprinde comentarii ale unor autori privind și alte cărți ale scriitorului tiișorean, bunăoară volumul de poeme „Drumul spre Tenerife” (Claude Le Bigot, Constantin Stancu), „Elegiile de la Carani”, „Primăvara elegiei” și romanul „Celesta” al Mirelei-Ioana Dorcescu (Monica M. Condan), volumul de jurnal „Îngerul Adâncului” (Cristina-Liliana Diaconița). Sau comentarii despre „Crestomația critică, 2014-2020” (Zenovie Cârlugea, Iulian Chivu, Ion Pachia-Tatomirescu, Anișoara-Violeta Cîra).
Reținem și alte texte despre volumul „Biblice”, în afară de cele publicate în ziarul „Timișoara”, precum frumosul eseu al profesoarei de teologie de la Sibiu, Maria Daniela Pănăzan, „Cartea Psalmilor în stihuirea lui Eugen Dorcescu”, din care reproducem următoarele: „Eugen Dorcescu este un poetreprezentativ pentru lirica românească. Opera sa e vastă și cuprinde aproape toate temele mari ale poeziei religioase, de la poezia rugăciune, la versificări poetice ale Psalmilor, Ecclesiastului, Pildelor sau Rugăciunea Regelui Manase (…) Profund în gândire, folosind un limbaj poetic original, Eugen Dorcescu impresionează prin limpezimea și trăirea poetică, prin sintaxa afectivă a frazei și prin frumusețea, dacă nu chiar puritatea, gândurilor lirice exprimate. (…) Psalmii lui Dorcescu reprezintă o capodoperă a literaturii române de la sfârșitul secolului al XX-lea, alcătuind un mănunchi de poezii – rugăciune, rostite în nume personal, dar potrivite sufletului modern (-izat) de astăzi, scrise anume pentru noi, cei care ființăm în această societate de consum, desacralizată și tot mai… îndepărtată de Dumnezeu…” (eseu publicat inițial în revista „Portal-MĂIASTRA”, Tg.-Jiu, nr. 1-2, 2021, pp. 117-118).
Nu putem încheia fără să reține interesul manifest al unor valoroși poeți spanioli de azi, în limba acestora văzând lumina tiparului,mai de mult, poezii ale dlui Dorcescu (el însuși traducând din aceștia, precum recent din Coriolano González Montañez, vol. Tatăl/„ Padre”, Eurostampa, 2021, după vol. „Călătoria” din 2010).
În această a treia parte, avem reprodus și eseul lui Andrès Sánchez Robayana, „Eugen Dorcescu și experiența extremă a insularității”, comentând volumul de poeme „Drumul spre Tenerife” cu convingerea că poezia aceasta este reprezintă „o mărturie mai convingătoare că insula este în realitate un spațiu magic, dar, de asemenea, și înainte de orice, «marele drum»: un drum spre anularea oricărei dualități, un drum către spirit. Dorcescu a străbătut acest drum. Poemul său este, indiscutabil, adeverirea că, așa cum s-a zis cândva, nu poate să existe nimic mai numinos decât o insulă.” (Tegueste/ Tenerife, 15 de abril de 2021). De reținut că scriitorulCoriolano Gonzáles Montañez a învățat limba română ca să-l traducă și să-l promoveze pe poetîn spațiul hispanic.
Să precizăm că Eugen Dorcescu este un scriitor cunoscut mai de multîn spațiul literar hispanic, fiind considerat când „un poet european” (Rosa Lentini), când „cel mai mare dintre poeții români în viață” (Luis León Barreto), ba chiar un mare poet al modernității, încadrabil într-o „tradiție a sublimului” (Andrés Sánchez Robayana). Și, în această unanimă prețuire hispanică, multe alte nume de cercetători literari se pot aminti, între care Fernando Sabido Sánchez, Jaime Siles, Maria Cinta Montagut, Mónica Delia Pereiras, Sanz Irles, Lucía de Fraga, Jorge de Arco ș.a.
Noi înșine observam mai de mult că avem a face cu un poet „de linie înaltă”, conform unei clasificări a lui Lucian Blaga pentru care opta însuși autorul „Nebănuitelor trepte”, cu un relief alpin prea puțin cunoscut, dar care, iată, cu prilejul octogenariatului, Opera sa începe să fie explorată cu oarecare punctualitate, însă după stabilirea coordonatelor pe care atât de limpede le-a identificat/ trasat eseista și prozatoarea Mirela-Ioana Dorcescu, devotat cercetător și editor fără de care biobibliografia „Eugen Dorcescu” nu ar fi beneficiat de atâta degajare documentară și claritate arhitecturală.
Zenovie Cârlugea
Tg.-Jiu, ianuarie 2022