default-logo

„Ruxanda. O lume care se duce”, de Dorina Sgaverdia. „Cât de departe poți să mergi în căutarea adevărului?”

Carte frumoasă, plină, vie, „jucată”, „Ruxanda. O lume care se duce” este, înainte de toate, dinamică. Scrisă de un jurnalist, Dorina Sgaverdia, povestea ca un arbore cu mii de ramuri este proaspătă, marcată de real și plauzibil.

Mulți cititori duc dorul firescului, al naturalului, al lecturii cu care să poată rezona fără excese, fără teribilisme, „la firul ierbii” vieții personale. Cum de peste tot consumatorul de lectură este asaltat de strădaniile atâtor creatori de a fi teribili, spectaculoși, excesivi, inediți, cartea Dorinei Sgaverdia este ca o respirație profundă. Cititorul se reconectează cu el însuși, cu propiile legături ancestrale, se revede plângând la mormântul părinților, ducând în spate extrazul și agonia unei epoci, revoltându-se în fața ticăloșiei, admirând senectutea limpede a străbunilor, căzând și ridicându-se. „Elma, singura ei fiică, s-a stins în urma unui avort provocat. A făcut septicemie și n-a mai putut fi salvată.  Era imediat după ce Ceaușescu interzisese întreruperea sarcinilor”.

Un segment aparte al volumului este „Cronica de la Borlova”. Introducând flash-uri care trădează stilul jurnalistic, direct, concis și ferm, într-un roman al firescului, Dorina Sgaverdia „face priză” cu cititorul prin momente literar-istorice concentrate ca niște esențe de viață: „Mare izbândă că după atâtea ortografieri străine, la Borlova se vorbește cea mai curată limbă română. Sigur, cu accente dialectale. Dar ce-ar fi Borlova fără parfumul Banatului?”.

Așadar, o monografie de suflet, punctată cu personaje memorabile și cu povești relevante.

Ruxanda devine eroină în mod natural, pur și simplu trăind, suferind, zbătându-se, mirându-se și mergând înainte, cu picătura sa de supranatural care o transformă în legătura dintre generații și clipe existențiale.

(Roxana Istudor)

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*