Activitatea de lobby este controversată în SUA, unde a fost comparată deseori cu un fel de corupție legalizată. Acest lucru se datorează faptului că oamenii și întreprinderile influente pot plăti efectiv unui senator, prin intermediul unui lobbyist, pentru a promova legi în favoarea lor.
În 2011, s-a raportat că 30 de corporații americane au cheltuit 400.000 de dolari pe zi, între 2008 și 2010, pentru a face lobby în Congres. Banii au fost cu mult mai mult decât suma pe care au plătit-o guvernului… în impozite. În aceeași perioadă, 29 de companii, inclusiv Verizon, Boeing, Mattel și Wells Fargo, au făcut lobby la Congres atât de bine, încât au fost scutite chiar de impozitele federale.
Începând cu 2015, marile corporații achitau aproximativ 2,6 miliarde de dolari pe an pentru a face lobby în Congres, sumă care depășește finanțarea totală a Congresului.
Dar cum de are lobby-ul un așa succes în SUA? Firmele de profil angajează foști senatori și foști angajați cu experiență din Congres ca lobbyiști. Nicole Collier, care a petrecut ultima jumătate de deceniu ca director al relațiilor guvernamentale la Nestlé, s-a alăturat Procter & Gamble ca vicepreședinte al relațiilor cu Guvernul. Înainte de a se alătura Nestlé, Collier a petrecut șase ani la Grupul Podesta, unde era director și a servit pe post de consilier de politică federală al secretarului pentru energie Jennifer Granholm, în timp ce Granholm era guvernator al statului Michigan.
Companiile de bunuri de larg consum Tide, Pampers, Dawn, Gillette, Crest, Vick’s, Olay, Bounty și multe altele au raportat că au făcut lobby pe lângă Departamentul de Energie pe probleme precum politica de ambalare, climă, facturile care reglementează materialele plastice de unică folosință și emisiile de gaze cu efect de seră.
Asociația Națională a Împrumutătorilor Rurali a angajat-o pe Lorren Walker pentru a face lobby pe probleme legate de împrumuturi și credite susținute de guvern. Asociația comercială este de fapt unul dintre cele trei grupuri bancare puternice care au luptat împotriva unui program inclus în pachetul de ajutor pentru coronavirus care ar fi oferit o reducere de 4 miliarde de dolari a datoriei micilor fermieri. Walker a servit în timpul administrației Trump în calitate de șef de cabinet pentru Greg Ibach, fostul subsecretar al programelor de marketing și reglementare. Grupul Intercontinental Exchange, care deține și operează bursa din New York, printre altele, a angajat o nouă firmă externă de lobby, care îl include pe fostul șef de stat major Charlie Thornton, care face lobby pentru companie cu privire la chestiuni „referitoare la tranzacționarea pe piețele valorilor mobiliare și a instrumentelor derivate”.
Bineînțeles, merge și invers. La câteva zile după ce a părăsit o carieră de două decenii de lobbyist în domeniul sănătății, Colin Roskey s-a alăturat Departamentului de Sănătate și Servicii Umane. În calitate de secretar adjunct pentru legislația pentru sănătate obligatorie, a condus, așadar, portofoliul pe care a încercat să-l influențeze în cea mai mare parte a carierei sale.
Cu doar câteva zile înainte de a se alătura HHS, Roskey a listat printre clienții săi principalii furnizori de dializă care primesc plăți federale prin Medicare, inclusiv Fresenius Medical Care – un jucător din industrie, cu peste 330.000 de pacienți în mii de clinici de dializă din SUA. Înregistrările publice arată că Roskey a făcut lobby pentru cel puțin 27 de clienți între ianuarie 2017 și decembrie 2018 pe o serie de alte probleme decât dializa, care implică programe de îngrijire a sănătății publice, de la medicamente eliberate pe bază de rețetă până la îngrijiri paliative. Ulterior, Roskey a ieșit din guvern și s-a întors direct la vechea sa firmă de lobby, Lincoln Policy Group, specializată în politica de îngrijire a sănătății. „Timpul petrecut în Guvern îl va face pe Roskey și mai valoros pentru echipa noastră”, a anunțat firma de lobby într-un comunicat. Normal…
Exemplele ar putea continua.
Cert este faptul că la jumătatea mandatului fostului președinte Donald Trump, administrația sa a angajat un lobbyist pentru fiecare 14 numiri politice, în total 281 de lobbiști, arată o analiză a ProPublica și Columbia Journalism Investigations. Numărul lobbyiștilor este de patru ori mai mare decât a avut administrația Obama în șase ani în funcție. Dar a fost acea administrație diferită? „Politico” scrie că și fostul președinte democrat s-a predat în fața lobby-iștilor. „Cât sunt președinte al Statelor Unite, dacă vrei să lucrezi pentru administrația mea, nu poți părăsi administrația mea și apoi să mergi în lobby”, spunea fostul președinte în august 2007. Doar că
în 2015, lobbyistul de top pentru industria asigurărilor de sănătate private, care continuă să lupte împotriva Obama care, este un fost oficial în domeniul sănătății care a jucat un rol în implementarea legislației. Una peste alta, și administrația Obama a angajat mai mult de 70 de lobbyiști înregistrați anterior, politica fermă de lobby inițială a lui Obama pierzând în final lupta cu acest sistem. Și poate nu există un exemplu mai edificator pentru faptul că principiile se opresc acolo unde încep banii decât cel al fostului șef al Centrului pentru servicii Medicare și Medicaid din 2011, Marilyn Tavenner, care a jucat un rol vital în elaborarea regulilor, reglementărilor și sistemelor Obamacare, apoi, după ieșirea din guvern, a devenit noul președinte CEO al puternicului grup comercial pentru asigurătorii de sănătate America’s Health Insurance Plans, grup care a cheltuit peste 100 de milioane de dolari pentru a lupta exact împotriva programului Obamacare…. (R.I.)