Alexandru Florin Țene, un adevărat promotor al culturii autentice, o cultură care se definește, în primul rând prin creație literară. O cultură a scrisului ca mod de exteriorizare a gândului uman cu rost de a reflecta, a combate și îndrepta racilele societății, ale omenirii, până la urmă, cultura și educația fiind factorii fundamentali care modelează și șlefuiește caracteristica umană și, de aici, rezultatele unei muncii cu sens și eficiente în toate planurile unei comunități pentru a se asigura confortul social necesar.
Pornind de aici, Alexandru Florin Țene și–a consacrat întreaga capacitate intelectuală unei munci de creație literară (poezie, proză, critică literară, monografii etc.) și coordonator al Ligii Scriitorilor Români. Toate acestea, pentru a-și susține un ideal, acela de a promova cultura – memoria socială – ca factor important pentru reunirea proprietății și dreptului uzufructuar al identității naționale de tradiție românească. E ceea de ce avem nevoie mai mult ca oricând, poate, pentru că un popor fără o cultură – memoria socială – a identității sale, se diluează, se pierde treptat din istorie.
Îmi justific gestul apreciativ despre personalitatea remarcabilă a domnului Alexandru Florin Țene prin aceea că, de multă vreme, Domnia sa a susținut demersul publicației noastre – Luceafărul – publicând, personal, și antrenând și alte personalități de seamă din inima Transilvaniei (Ionuț Țene, Voichița Tulcan Macovei, Titina Nica Țene, Mircea Daroși, Vasile Găurean) articole și creații literare profund valoroase. Și, solidar cu munca noastră, a redacției, din timp în timp, ne dădea semnale critice – îndemnuri pozitive – asupra conținutului angajat al publicației. La Domnia sa, am constatat că orice apariție în planul creației și esteticii culturale este remarcată și susținută, fără a interveni brutal, dacă observă lipsa de adecvare.
Acest lucru îl situează pe distinsul om de cultură, Alexandru Florin Țene, în rândul personalităților de excepție ce aparțin culturii noastre, români cu autentice și remarcabile trăsături morale, intelectuale.
Alt ceva este în mediul grupării literare, pe care unii o diriguiesc fără drept de moștenire, USR. Și nu aș zice aceasta, pare puțin patentă, dacă nu aș percepe, în masă, atitudini potrivnici acestui ONG susținut cu vârf și îndesat din bugetul național. Acreala și dezgustul meu vine și de acolo, sunt multe situație în istoria muncii mele, când o idee aplicată pentru a veni în sprijinul actului de cultură, a fost atacată dur; editura Agata a fost de nenumărate ori schingiută de controale pornite de la un consilier angajat la o instituție de stat (cu responsabilități în domeniul culturii și creației), iar la apariția revistei Luceafărul, la Botoșani, un membru-șef USR a atacat în formă continuată, spumos și nepotrivit, demersul nostru. Menirea sa, ca om de cultură și băștinaș al acestor ținuturi, era să dea o mână de ajutor. Da, sunt și aceștia personalități culturale, dar cu trăsături opuse celor de mai sus scrise.