◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Eseuri ”CAVALEREȘTI” despre Apocalipse contemporane …

          Corneliu VLAD, membru al UZPR, și-a ”lansat” volumul Cavalerii noilor Apocalipse. Nu vă fie frică! (Editura UZP, București, 2020), în prezentarea lui Doru Dinu Glăvan, președintele, care a pledat pentru virtuțile jurnalistice ale autorului, plămădite pe o documentație temeinică, limbaj elevat, farmec ideatic și opinii interesante și independente. Tematic, volumul se axează în jurul unor evenimente care au vânzolit societatea contemporană, creând ”frică și spaime generalizate”, cu subtile interese politice și economice întreținute de ”cavalerii noii apocalipse”. Deși alcătuit din eseuri, intitulate Frica, Terorism, Clima, Pandemii, Criza, Minunile lumii, volumul dispune de coerență, menținută de o idee, sintetizată de autor într-un citat plasat pe copertă: ”Discursurile și imaginile care scot în față pericole de tot felul ce amenință omenirea, planeta, se prăvălesc în avalanșă continuă: criză, terorism, încălzirea (sau răcirea) globală, noile extremism etc. Trăim parcă, în plină zodie a drobului de sare c stă să cadă. Respirăm o atmosferă de perpetuă amenințare. Iar polivalența reprezentărilor pericolului face ca amenințarea să devină ea însăși obsesională, căci își schimbă obiectul ori se concentrează pe mai multe obiecte deodată: încălzirea planetei, pandemii, terorism, criză”.

            În deplină atmosferă pandemică, ”nimic despre Covid-19”. Elementul de liant e ”o panică generalizată, o ”primejdie existențială”, în fața căreia decidenții lumii se arată neputincioși în ”garantarea sănătății societății umane”. Flagelul netulburat” răvășește la dimensiune apocaliptică planeta, fără a ține cont de granițe, distanțe, rasă, vârstă, sex sau precauții. O carte cu titlul Cei Patru Cavaleri ai Apocalipsei era pregătită pentru tipar în urmă cu un deceniu, iar cele patru ”amenințări cavalerești” sunt ”Schimbarea climei, Terorismul, Pandemiile și Criza”.

Editura UZP dă formă tipărită manuscrisului ”fără să fi schimbat măcar o virgulă” (apreciem condițiile grafice excelente), iar cititorii ei înșiși suportă actualitatea și permanența ”amenințărilor”, în spatele cărora se găbuiesc, ca ”parascovenii globale”, ”marile minciuni care ni se vând ca subiecte trendy, foarte profitabile, dar numai pentru unii, dar care pot fi foarte păgubitoare sau periculoase, pentru alții …”. Opinia autorului înclină spre inducția apocaliptică, întreținută de ”principalii centri de putere ai lumii”, vizând ”restricționarea sau interzicerea unor drepturi fundamentale ale omului, instaurarea unor regimuri autoritariste” (p. 13), în fapt ”o restructurare a echilibrului global”.

            Corneliu Vlad a făcut carieră jurnalistică în presa vremii, publicând sute de articole în cotidiene și reviste, expunând opinii despre viața publică și politică, fiind în conducerea unor publicații cu amplă influență națională. Calitatea discursului său scris derivă din experiențe de corespondent oficial de presă în diferite medii internaționale, a călătoriilor prin capitalele lumii, a publicării unor știri, convertind, mai apoi, ziaristica în literatură, prin cărțile: “Când luptătorii îşi curăţă armele”, “Vietnamul cel de toate zilele”, “Vom trăi în anul 2000”, “Lumea, în mişcare, încotro?”, “Generalul Lebed, vecinul nostru”, “Reconcilierea”, “Cuba, zece sfidări”, “Iranul, la rece”, “Rusia, după URSS”, “Şi totuşi, Revoluţia Română” ș.a. Doar scanând titlurile, putem identifica aria tematică vastă de natură politică, precum și interesul său pentru marile probleme ale lumii contemporane.

            De altă parte, având studii filologice, discursurile eseistice sale atrag prin farmecul limbajului, mânuirea semantică a expresiilor, respectul pentru cuvânt și sintagmă cu ecou subliminal, plăcerea de a oferi cititorilor săi vocabule cu o puternică forță emoțională și cu o coloristică zveltă, ademenitoare. Capacitatea de documentare și virtuțile memoriei selective fac din eseuri mici giuvaieruri pline de strălucire, grație unor ingrediente emoționale și a unor citate din sociologi, politicieni, filosofi recunoscuți în domeniu. Nu lipsește ironia, o subtilitate în plus care dă scriiturii energie și ademenire .

Textele din ”Cavalerii Noilor Apocalipse” (2020) ridică deopotrivă problema conviețuirii cu asemenea fapte urâte care bântuie de atâta vreme și întrețin frica oamenilor, cu complicitatea decidenților, seduși de sloganul antic ”circ și pâine”. Prin perfidii politice, ei orientează interesul mulțimii spre ”un ecran de circ” pentru ca ”poporul” să rămână o masă de manevră politică imună la abuzurile lor. Amenințările globale au existat dintotdeauna, dar, zice Corneliu Vlad, acestea au fost niște ”rândunici” sperietoare (crize, terorism, pandemii cu nume animaliere ori încălzire globală). În fine, autorul își întreține opiniile prin sintagmele ”cultura fricii”, ”teroarea artificială”, ”sperieturi milenare”, ”marea plăcere a catastrofei”, ”apocalipsa nucleară”, frica, instrument al puterii”, ”minți închise” și ”retragerea în turmă”, apocalipsa morale, noua normalitate, cultura violenței, terorism intelectual, isteria globală, scheme milenariste etc. Si totuși, încheie optimist autorul, ”timpul va mai avea nevoie de omenire”, cu toate că ”nu mai are nicio certitudine”, iar amenințările ar conduce ”specia umană pe cale de dispariție”. Psihoza generală, întreținută de presă, discursuri, sloganuri teologice, speculații filosofice, i-a învățat pe bieții oameni ”să supraviețuiască” în situații de catastrofă, iar îndemnul Papei de la Roma devine biblic: ”Nu vă fie frică!”. Ideea cărții este sintetizată în final: ”nici să dăm crezare manipulărilor de tot felul, dar nici să nesocotim primejdiile cu adevărat reale ce amenință astăzi și România și Lumea” (p. 212).

            Volumul de eseuri (politico-sociale) a lui Corneliu Vlad, intitulat ”Cavalerii Noilor Apocalipse”, atrage atenția asupra condiției umane și a precarității ființei, permanent amenințată, în stabilitatea sa existențială, de fenomene naturale sau inducții narative, după cum afirma D. D. Glăvan în prezentarea volumului. Destinul oamenilor balansează între incertitudini și oscilează în funcție de amenințările la adresa speciei. Complicitatea presei în răspândirea știrilor agresiv-amenințătoare derivă din interes sau naivitate. Farmecul scriiturii se mulează în jurul unor idei incitante, astfel încât textul se lecturează cu plăcere beletristică și cu pasiune jurnalieră. Cartea lui Corneliu VLAD și-a câștigat dreptul la o lectură implicată, iar autorul și-a confirmat virtutea de eseist, prin care dă cuvintelor fremătare, îndârjire, tandrețe, emotivitate și trufie.

 

                                                            Anton ILICA / UZPR Arad

 

           

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziarist şi autor de cărţi, Corneliu Vlad este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi membru al Colegiului editorial la publicaţiile “Lumea”, “Balcanii şi Europa”, “Dialogue of the Seas”.

După absolvirea Facultăţii de filologie de la Universitatea Bucureşti, în aproape 50 de ani de carieră gazetărească, a publicat câteva zeci de mii de ştiri de presă, articole, reportaje, comentarii şi analize ale vieţii şi politicii internaţionale, în ziarele “România Liberă”, “Curentul”, “Cronica Română”, “Realitatea românească” etc. şi în revistele “Lumea”, “Contemporanul”, “Match Bucureşti”,“Flacăra”, ”Luceafărul”, “Literatorul”, “Clipa”,“Balcanii şi Europa” etc.

A fost, înainte sau după 1989, director general al publicaţiilor “România Liberă”, “Lumea”, “Curentul”, “Cronica Română”, redactor şef la Agerpres şi director general al agenţiilor de presă Inforusia şi East Mass Media.

Corespondent al presei române în Vietnam şi Laos, apoi în Elveţia, Austria, Germania, corespondent al agenţiei France Presse la Bucureşti, trimis special de presă la Oficiile ONU de la New York, Geneva şi Viena, UNESCO, OSCE, NATO, Tratatul de la Varşovia, Consiliul Europei şi Parlamentul European.

A călătorit, ca ziarist, în câteva zeci de state din Europa, America de Nord şi de Sud, Asia, Africa şi a colaborat la publicaţii, agenţii de presă, posturi de radio şi de TV din ţară şi din străinătate.

Este autorul cărţilor “Când luptătorii îşi curăţă armele”, “Vietnamul cel de toate zilele”, “Vom trăi în anul 2000”, “Lumea, în mişcare, încotro?”, “Generalul Lebed, vecinul nostru”, “Reconcilierea”, “Cuba, zece sfidări”, “Iranul, la rece”, “Rusia, după URSS”, “Şi totuşi, Revoluţia Română”, “Holograma Europa” (în colaborare cu dr. Radu Golban).

 

            Apărută la Editura UZP, lansată ca volum-eveniment în prezența președintelui UZPR, Doru Dinu Glăvan și a multor colegi de breaslă, cartea „Cavalerii noilor Apocalipse. NU VĂ FIE FRICĂ!” este semnată de unul dintre cei mai redutabili jurnaliști români contemporani, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, voce avizată a presei care abordează politica externă și complicatele relații internaționale, cu tot alaiul lor de influențe asupra întregii omeniri și cu binecunoscutul impact asupra vieții de fiecare zi a tuturor. „Amenințări globale, colosale, definite la proporții reale sau hiperbolizate, conștient sau nu, onest sau mistificator, derapaje logice interesate și instrumentate, politizate sau răstălmăcite. Toate aceste amenințări se regăsesc într-un numitor comun care include, între altele, ca elemente esențiale, sfidarea, evaluarea, avertismentul, imperativul acțiunii, dar și, din păcate, exagerarea și mistificarea, alarmismul și spaima – toate investite cu scopuri precise. Între aceste scopuri fiind restructurarea echilibrului global între principalii centri de putere ai lumii…”, notează autorul. 

Rând pe rând, autorul abordează și coagulează într-un tot unitar care atestă faptul că presa rămâne un seismograf al vremurilor – iar jurnalistul specialistul care calibrează și detaliul, și ansamblul – „firul roșu” al propagării la scară planetară, prin mass-media, din toate unghiurile de interes(e) și pe toate vocile, a unor evenimente dramatice care au marcat – și determină în continuare – contemporaneitatea. „Dar într-o bună dimineaţă (într-adevăr „bună”), luând ziarul, am aflat că Hruşciov şi cu Kennedy s-au înţeles, în sfârşit, prin nişte scrisori schimbate între ei, să nu se mai înfrunte nuclear. Lumea, România, eu, eram, cu toţii şi cu toatele, salvaţi. «Am învins! Am învins!» – vorba lui Mircea Dinescu, deşi nu ne luptasem cu nimeni”, punctează autorul un moment memorabil al epocii Războiului rece. 

Cu o documentare și o argumentație demne de un analist de politică externă de calibru, Corneliu Vlad își trece cititorul prin epoci și prin secole pentru a ilustra că un tip sau altul de cultură a fricii au existat dintotdeauna în societatea umană, globalizarea fiind cea care în vremurile de azi ridică la scară planetară tot ce înseamnă veste proastă transformată în unealtă de propagare a spaimelor. „Că dezvoltarea economică a lumii nu este nici cea ideală, nici una echitabilă, că resursele naturale ale planetei se irosesc pentru totdeauna ori nu mai au timp să se refacă şi că trăim pe o planetă tot mai fragilă se ştie de câteva decenii. Dar că toate acestea încep să fie folosite, într-o măsură crescândă şi tot mai pe faţă, ca argumente pentru stagnarea sau chiar împuţinarea populaţiei globului e fapt mai nou. Scenariul «Nu ne mai rabdă Pământul» îşi are şi el o rădăcină istorică, în celebra doctrină a pastorului şi economistului Thomas Malthus, despre raportul populaţie-resurse. De peste două secole, teoria lui Malthus incită la dezbatere şi dispută, iar Apocalipsa anunţată a începutului de mileniu mai pune, şi ea, gaz pe foc”, arată jurnalistul. 

Volumul semnat de Corneliu Vlad este un eveniment publicistic nu doar pentru că reprezintă o sinteză avizată, dar nu rece, detaliată, dar nu distantă, a ecourilor și manipulărilor prezentului, ci și pentru că izbutește să coaguleze secvențe disparate și variațiuni pe aceeași temă într-un întreg cutremurător. Omul contemporan a trăit succesiv toate aceste alarme. Trecute, prezente sau cu ramificații în viitor, alertele cocoțate în turnurile de emisie ca pe vremuri focurile ce anunțau invaziile se succed cu repeziciune, la limita suportabilității. „Apocalipsei, multiplicată în felurite ipostaze, i se spune acum criză, terorism, pandemii, catastrofe ale mediului. Raţionalitatea secolului XXI este pusă la încercare”

 

 

 

Cei patru cavaleri ai apocalipsei sunt: terorismul, schimbarea climei, criza și pandemiile. Toate aceste fantome înspăimântătoare sunt agitate și sunt ventilate și sunt rostogolite prin toate mijloacele de comunicare în masă pentru – asta o spun teoreticienii din toate țările și din Est și din Vest – a ține populațiile într-o stare de alertă, ca să nu zic de frică sau ca să nu zic de panică, ca să nu zic de isterizare.

Un om și o societate înfricoșată e mult mai ușor de stăpânit de către cei aflați la putere:

„Bă, voi nu vedeți ce nenorocire, că o să se topească zăpezile din Himalaya, și ghețurile din Arctica, și Marea Neagră o să ajungă până la Brașov, și mai rămân numai câteva vârfuri. Stați liniștiți! Vreți pensii mai mari, vreți locuri de muncă… Voi nu vedeți, noi ne ocupăm de niște chestii serioase aici, vine criza, vine pandemia”.

Deci s-a propagat o cultură a fricii, cum se spune și, cum spune un prieten al meu, o religie a siguranței, care zice așa:

„Domne, fiți atenți că ceea ce vi se pare vouă foarte normal, e periculos. Nu vă apropiați unul de altul așa, toată ziua bună-ziua la… Stați mai așa, spălați-vă pe mâini, mergeți mai puțin, pune-ți masca. Nu e chiar așa cum credeți voi de simplu”.

Această formulă de a ține masele largi populare, ca să spun așa, inhibate și neactivizate, nerevoltate, există din Antichitate.

Și fake-news-urile există din Antichitate începând cu calul troian, dar atunci nu prea aveau putere de împrăștiere. Cum zicea cineva, Cezar și Napoleon nu puteau să vorbească la mai mult de 100 de persoane odată, că nu se auzea până în spate la călăreții ăia…

Dar acum există niște posilități de împrăștiere a zvonurilor și a jumătăților de adevăr atât de fabuloasă încât, într-adevăr, noi am trăit treaba asta, chiar și cei relativ tineri, la zilele din decembrie și ianuarie 1990, când faimosul comentator de la Televiziunea Română zicea: „Fierbeți apa bine, că apa e otrăvită!”

Dacă fierbi apa, nu mai e otrăvită, poți s-o bei nene, liniștit. E, eu mi-am dat seama de absurditatea acestei chestii peste câțiva ani de zile. Păi stai măi, cum adică? Dacă fierbem apa, nu mai este otrăvită?

Dar în momentul în care toată lumea este panicată, este isterizată în mod premeditat, se induc unii pe alții, adică se face o inducție reciprocă și se ajunge la o isterie colectivă, care este cea mai înfiorătoare chestie.

  Asta dincolo de teoriile conspiraționiste sau în parte adevărate, care există în legătură cu Covid-ul și cu alte boli venite de la animale sau din laboratoare, cartea asta vrea să demonstreze că există niște forme foarte subtile prin care vorba lui Eminescu: „Popoarele există spre a fi înșelate” și există niște formule foarte viclene și foarte eficiente pentru a merge pe linia asta.

 

Despre

Ziarist şi autor de cărţi, Corneliu Vlad este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi membru al Colegiului editorial la publicaţiile “Lumea”, “Balcanii şi Europa”, “Dialogue of the Seas”.

După absolvirea Facultăţii de filologie de la Universitatea Bucureşti, în aproape 50 de ani de carieră gazetărească, a publicat câteva zeci de mii de ştiri de presă, articole, reportaje, comentarii şi analize ale vieţii şi politicii internaţionale, în ziarele “România Liberă”, “Curentul”, “Cronica Română”, “Realitatea românească” etc. şi în revistele “Lumea”, “Contemporanul”, “Match Bucureşti”,“Flacăra”, ”Luceafărul”, “Literatorul”, “Clipa”,“Balcanii şi Europa” etc.

A fost, înainte sau după 1989, director general al publicaţiilor “România Liberă”, “Lumea”, “Curentul”, “Cronica Română”, redactor şef la Agerpres şi director general al agenţiilor de presă Inforusia şi East Mass Media.

Corespondent al presei române în Vietnam şi Laos, apoi în Elveţia, Austria, Germania, corespondent al agenţiei France Presse la Bucureşti, trimis special de presă la Oficiile ONU de la New York, Geneva şi Viena, UNESCO, OSCE, NATO, Tratatul de la Varşovia, Consiliul Europei şi Parlamentul European.

A călătorit, ca ziarist, în câteva zeci de state din Europa, America de Nord şi de Sud, Asia, Africa şi a colaborat la publicaţii, agenţii de presă, posturi de radio şi de TV din ţară şi din străinătate.

Este autorul cărţilor “Când luptătorii îşi curăţă armele”, “Vietnamul cel de toate zilele”, “Vom trăi în anul 2000”, “Lumea, în mişcare, încotro?”, “Generalul Lebed, vecinul nostru”, “Reconcilierea”, “Cuba, zece sfidări”, “Iranul, la rece”, “Rusia, după URSS”, “Şi totuşi, Revoluţia Română”, “Holograma Europa” (în colaborare cu dr. Radu Golban).

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *