◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

UZPR UK, dorința care a prins viață

Scurtă călătorie în timp, alături de D.D. Glăvan

Călătorind înapoi în timp, ajungem la 6 octombrie 2014 când, aproape de miezul nopţii, primesc un e-mail din partea lui Doru Dinu Glăvan, cu un subiect pe care, zărindu-l înainte de a lectura întregul conţinut, m-a bucurat: „O eventuală vizită”.
Cu doar câteva zile înainte, îl sunasem – era una dintre convorbirile noastre obişnuite pe care o aveam lunar, în care îi povesteam ultimele ştiri din Ţara Galilor. Cum pe vremea aceea eram doctorand la Londra şi făceam naveta între cele două ţări, intrasem într-un dialog comparativ privind aceste regiuni şi culturile lor, dialog pe care am simţit că preţuitul meu prieten îl găsise interesant şi provocator deopotrivă.
În scurtul său e-mail, cu modestia-i caracteristică, Doru îmi mărturisea că discuţia noastră îi făcuse o deosebită plăcere şi că l-a incitat ideea unei posibile vizite în Ţara Galilor, pentru a vedea un spaţiu pe care-l considera fascinant şi pe care nu l-a putut savura îndeajuns cu ocazia vizitelor sale în spaţiul britanic, la diferite competiţii sportive din trecut. Am răspuns cu mare bucurie acestui e-mail, nerăbdător să petrec timp alături de omul pe care-l vedeam că pe un părinte spiritual, mai ales că nu mai fusesem în România de câţiva ani.
Mult aşteptată revedere nu a întârziat să apară, iar în perioada 21-28 ianuarie 2015 a venit la mine. Vizita Ţării Dragonului Roşu (n.r. Ţara Galilor) a început la Londra, cu o scurtă oprire în Oxford, unde, alături de preşedintele Doru Dinu Glăvan am avut deosebită plăcere să călcăm pe urmele lui J.R.R. Tolkien, C.S. Lewis, J.K. Rowling şi Lewis Carroll, în încercarea de a vedea unde au studiat sau predat. Aşa cum toţi aceştia şi-au găsit aici inspiraţia pentru romanele minunate pe care le-au scris, tot aşa şi noi am sfârşit în a petrece timp şi a ne imagina viitorul cu toate posibilităţile pe care viaţa ni le poate oferi.
Spre norocul nostru, câteva dintre colegiile şi clădirile Universităţii din Oxford au fost deschise în perioada aceea şi, printre discuţiile despre cei aproximativ 50 de câştigători ai Premiului Nobel care au studiat la Oxford, Doru mi-a povestit despre călătoriile sale şi oamenii celebri pe care a avut şansa să-i întâlnească de-a lungul timpului. Dar, mai important şi mai fascinant decât orice, am învăţat de la el despre oamenii de rând care i-au impactat succesul. Au fost povești simple, de viaţă, dar cu o însemnătate atât de puternică! Îi spuneam atunci, cu fascinaţie, că ar putea scrie o carte despre toate aceste lucruri şi întâmplări şi ştiu bine chiar şi acum că, dacă i-ar mai fi fost îngăduit să rămâne printre noi şi ar fi scris această carte, ar fi fost ceva extraordinar.

UZPR UK, dorința geniului Glăvan

Pas cu pas, din discuţie în discuţie în locul unde se poate spune că se îmbină romantismul oraşului medieval cu vitalitatea centrului universitar internaţional, a luat naştere ideea că, la finalizarea studiilor de doctorat, să pot pune bazele unui nucleu UZPR în Marea Britanie – un alt mod de a mă întoarce acasă, de mă apropia de ţară şi de locul din care am plecat. M-a bucurat această idee, însă trebuie să mărturisesc şi faptul că, în aceeaşi măsură, mă simţeam şi uşor timorat, deoarece, aşa cum i-am spus lui Doru pe atunci, eu nu sunt jurnalist, nu am studii şi nici experienţă de jurnalist, sunt psiholog, iar tot ce am publicat până acum a fost prin prisma profesiei mele. Doru a răspuns acestei reacţii cu un zâmbet călduros, încercând să-mi explice posibilitatea de inova în domeniul jurnalismului printr-o psihologie pozitivă. Spunea că, de fapt, psihologia și mass-media sunt cheile pentru promovarea perspectivei culturale a civilizației şi, deci, un psiholog poate deveni un bun jurnalist, iar un jurnalist poate fi un bun psiholog în acelaşi timp. Cuvintele acestea au rămas tipărite în mintea mea asemeni unei binecuvântări şi încurajări – de a fi eu însumi într-o lume a oamenilor cu condei, aşa cum Doru Dinu Glăvan şi-a dorit.
Vizita noastră a continuat în Ţara Galilor, unde Doru și-a dorit mult să viziteze câteva lăcașe de cult, pentru a asculta rugăciuni în limba galeză, o limbă despre care îmi spunea că este una dintre cele mai vechi limbi celtice, vorbită de vechii britanici celţi.
Pentru cei mai puţin familiari cu acesta regiune, aş menţiona aici faptul că cunoștințele legate de limba galică sunt lacunare, întrucât celții au privilegiat oralitatea și memoria pentru transmiterea cunoștințelor. În afară de faptul că „cuvântul scris este mort”, Iulius Caesar nota, în Comentariile sale la „Războiul Galic”, că versurile învățate de la druizi nu trebuie să fie scrise. Doru avea un interes special pentru acest subiect. Atât în 2014, cât şi la ultima întâlnire, din septembrie 2021, şi-a manifestat curiozitatea legată de celţi şi îşi dorea ca Icoana Budescu – profesor de istorie, membru UZPR – să cerceteze și să scrie un articol despre rugăciunea „Tatăl nostru” în limba celtă, dialectul vorbit în Țara Galilor. Am înţeles ulterior că interesul acesta avea o dimensiune existențială și personală pentru Doru Dinu Glăvan. Poate că prin această căutare ar fi vrut să găsească o cale pentru a înţelege limba îngerilor în devenirea şi drumul său spre viaţa de apoi. Din păcate, nu a mai fost timp astfel încât acest articol să fie scris și apoi prezentat spre publicare, așa cum şi-a dorit.
După șapte ani de la vizita preşedintelui Doru Dinu Glăvan la Oxford şi în Ţara Galilor, în urmă mai multor demersuri ambițioase și insistenţe, rugăciunile sale au fost ascultate, iar nucleul din Marea Britanie a prins viaţă, în iulie 2021. Filiala UZPR UK are acum opt membri activi și alţi câţiva doritori (români şi britanici) să ni se alăture. Doru era tare mândru şi s-a bucurat încă de când am făcut primele demersuri pentru înfiinţarea UZPR UK, susţinându-mă până în ultimele sale clipe.
La acest început de drum, dar în același timp de despărţire a dimensiunii fizice cu părintele spiritual şi preşedintele Doru Dinu Glăvan, cea mai mare dorință pe care o am este cea de unitate, de conlucrare, de implicare, pentru ca UZPR să aibă în Marea Britanie o imagine modernă și respectabilă, aşa cum el şi-ar fi dorit.

Nistor Becia/UZPR UK

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *