Denumirea corectă a piețelor din București

Mulți comunicatori au tendința de a renunţa la construcţiile genitivale. Există riscul dispariţiei totale a genitivului, care, să ne amintim, este acel caz al substantivului care răspunde la întrebarea „al cui, a cui sau ale cui”: „A cui e geanta de pe banchetă? E a lui Victor”.

Unul dintre argumentele celor dispuşi să renunţe – nu total, ci doar în anumite situaţii – la construcţiile genitivale este nevoia de concizie. Aceasta este explicaţia pentru care întâlnim formulări de genul „antrenor Rapid” în loc de „antrenorul Rapidului” sau „director Adevărul” în loc de „directorul Adevărului” sau „directorul ziarului Adevărul”. Dacă aceste construcţii au totuşi o justificare, o construcţie de genul „din punct de vedere marketing” este o oroare.Varianta corectă este „din punctul de vedere al marketingului” şi e bine ca măcar pe ea s-o păstrăm ca atare şi să n-o lăsăm să alunece în stenoromână, aşa cum i se spune în glumă limbii române prescurtate fără milă şi fără reguli.

Balansul între prezenţa şi absenţa genitivului nu se vede nicăieri mai bine în România decât în numele străzilor, bulevardelor şi pieţelor. Nu ştiu cum stau lucrurile în alte oraşe. Îmi place să cred că stau mai bine decât în Bucureşti, unde vraiştea e deplină. Pe de o parte, edilii nu se pot decide în favoarea sau împotriva genitivului. Pe de alta, vorbitorul simplu preia uneori aceste denumiri şi le foloseşte cum îl taie capul, cu urmări în general nefericite.

Genitivul și numele străzilor din București

Şi-acum, să trecem la exemple. Dacă studiem lista străzilor, căilor, bulevardelor şi şoselelor din Bucureşti, observăm lucruri interesante. Unele dintre aceste artere au genitivul inclus în denumire, altele nu. Dacă e vorba de un substantiv propriu cu trimitere istorică, genitivul e respectat: Calea Rahovei, Calea Griviţei, Calea Plevnei etc.

Evident, dacă denumirea conţine un nume de persoană, problema genitivului nu se pune: Şoseaua Ştefan cel Mare, Bulevardul Ion Mihalache, Bulevardul Corneliu Coposu, Bulevardul Pache Protopopescu etc.

Lucrurile se complică în cazul arterelor care conţin substantive comune în denumire. La unele dintre ele genitivul este păstrat: Bulevardul Geniului, Bulevardul Constructorilor, Bulevardul Metalurgiei, Bulevardul Aviatorilor, Strada Apusului, Calea Dorobanţilor, Bulevardul Republicii, Strada Fizicienilor, Strada Laminorului etc.

La altele, în schimb, genitivul este scos de pe afiş: Calea Ferentari (un ferentar este, conform dicţionarului, un „soldat din vechea pedestrime uşoară”), Bulevardul Pieptănari, Strada Agricultori, Strada Făinari, Strada Oţetari, Strada Şelari, Strada Blănari, Şoseaua Panduri, de unde transmitem, etc.

Nici situaţia pieţelor nu e limpede, din punctul de vedere al genitivului (şi, apropo de ce spuneam mai devreme, sub nicio formă „din punct de vedere genitiv”).

De unde denumirea de Piața Domenii

Există pieţe care au în denumire substantive comune şi unde genitivul se păstrează: Piaţa Norilor, Piaţa Delfinului, Piaţa Veteranilor, Piaţa Trapezului etc. În schimb, la alte denumiri de pieţe, tot cu un substantiv comun în compoziţie, genitivul dispare: Piaţa Progresul, Piaţa Chirigiu (un „chirigiu” era un om care transporta persoane sau mărfuri cu căruţa contra cost),Piaţa Gemeni, Piaţa Ferentari, Piaţa Dorobanţi, Piaţa Domenii.

Ultimele două denumiri sunt cele mai interesante. „Piaţa Dorobanţi” este o sintagmă fără genitiv, pe când artera rutieră care trece pe lângă ea, „Calea Dorobanţilor”, are genitiv. În acelaşi timp, cartierul în care se găseşte piaţa se numeşte „Dorobanţi”.

În ceea ce priveşte Piaţa Domenii, ea are o denumire cu care ne-am obişnuit, dar care, cel puţin pentru unii dintre noi, sună prost, inadecvat. Denumirea se leagă de dezvoltarea Capitalei în anii 1920-1940, când în această zonă, aflată aproape de Arcul de Triumf şi de Mănăstirea Caşin, s-au vândut parcele şi loturi de pământ angajaţilor din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, cum se numea instituţia pe atunci. De aici, denumirea actuală a cartierului şi a pieţei, Domenii, deşi mie unuia mi s-ar părea preferabil să li se spună „Domeniilor”. Partea amuzantă e că unii locuitori din zonă, cam certaţi cu gramatica, ajunseseră să-i spună pieţei „Domeni”, cu un singur „i”, ceea ce era de-a dreptul grotesc.

Şi fiindcă tot suntem la pieţe, iată încă o ciudăţenie: „Piaţa Amzei”, cu genitiv, deşi avem de-a face cu un prenume, mai precis al lui Amza Năiescu, al doilea vistiernic al ţării, care, cu banii lăsaţi de colonelul Nicolae Dărăscu (a nu se confunda cu pictorul omonim), a construit Biserica Amzei în perioada 1807-1810.

00:00

05:21

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.