Constelaţii Diamantine – o revistă de substanţă

Numărul 2(102), februarie 2019, al Revistei Constelaţii Diamantine, este unul de substanţă, aşa cum numai scriitoarea Doina Drăguţ, redactorul-şef al acestei reviste, ştie, de fiecare dată, să încânte sufletele iubitorilor de literatură.

De la „Limitele cunoaşterii umane”, un articol în care George Petrovai încearcă, argumentat, să arate că omul este măcinat până la sfârşit de neputinţa înaintea efemerului vieţii, la „Identitatea Limbii române, în Basarabia, 1991- prezent”, unde Galina Martea accentuează ideea de mutilare a acesteia şi, mai mult, cum unii români basarabeni, implicaţi în politic, au putut şi pot să calce în picioare identitatea acestei limbi.

Al. Florin Ţene ne poartă într-un timp îndepărtat, la oamenii primitivi, care se temeau de vicisitudinile naturii, pe care nu aveau cum să le înţeleagă sau să le explice, şi revine apoi în prezent, punctând ideea că doar cu ajutorul valorilor s-a ajuns la transformarea radicală a existenţei umane.

Un studiu deosebit de bine realizat este cel al lui Dragoş Niculescu, despre filozofie şi ştiinţă, în care se precizează clar că relaţia dintre acestea este unitară şi că ea evoluează şi se proiectează în viitor, sub dominanta de nezdruncinat a unităţii lumii.

„Filosofia este medicina sufletului”, spunea Cicero, şi această maximă este susţinută şi de Vavila Popovici, care afirmă că „Pentru a putea iubi viaţa şi a o şti să o trăim frumos, va trebui să evităm schilodirea, să ajungem în adâncul fiinţei noastre pentru a ne binecunoaşte şi a gândi asupra modului de ieşire la suprafaţă”.

Explorând universul poetic al lui Alensis de Nobilis, Doina Drăguţ, printr-un limbaj interesant al metaforelor, reuşeşte să scoată la iveală limpezimea şi totodată profunzimea poeziei scriitorului citat, a cărui dorinţă de cunoaştere, de evadare din sine, se adânceşte atât de mult încât se simte încătuşat în propria-i fiinţă. Totuşi, poetul reuşeşte să-şi transplanteze inima cu o stea, de aceea, când astru, când formă nedefinită, îşi pune aripi de lumină şi îşi împacă spiritul.

Autoarea acestei cronici călătoreşte, sălbatic, în aria poetică a lui Alensis, cercetând, mirată, înflorind „bijuterii” poetice ce îndeamnă la interpretare şi trăire.

Janet Nică face o incursiune în lumea epigramei contemporane, prezentând volumul „Epidramatice”, al umoristului Ionel Iacob-Bencei, pe care-l consideră „un umorist complet, un mare epigramist, un împătimit al nuanţelor ironice şi autoironice rare”.

Ce-nseamnă zborul ne învaţă Beatrice Silvia Sorescu, ea ştie că poetul, în „rotundul de viaţă”, se metamorfozează continuu, devenind foc, ardere deci, întru luminarea spiritului. De asemenea, Florin Smarandache, Ioan Hada şi Lulzim Gaschi ne încântă cu poeme ce emoţionează profund.

Despre realismul critic, turnat în formele concretului, ne vorbeşte prozatorul Nicolae Bălaşa, punctând principiile comunicării, de cele mai multe ori aflate într-un răscruci şi, totuşi, în limitele filosofiei comunicării.

Semnele diacritice ocupă şi ele un loc important în paginile revistei, Nicolae Grigorie-Lăcriţa trăgând un semnal de alarmă asupra neglijării utilizării acestora şi ne vorbeşte despre măsurile ce trebuie luate pentru a asigura scrierea lor, riscând altfel să schimbăm radical sensul şi conţinutul unui cuvânt, propoziţii sau chiar fraze.

Maxima lui Anton Pann, „De multe ori, limba taie mai mult decât sabia”, se pliază ca o mănuşă pe ceea ce numim noi fenomenul diacriticelor.

Aşadar, Constelaţii Diamantine este o revistă culturală, liberă de orice constrângeri de natură politică sau ideologică, ce are ca scop prezentarea culturii şi civilizaţiei noastre, din trecut şi până în actualitate, precum şi conectarea cu fenomenul european şi mondial.

Beatrice Silvia Sorescu / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.