Balul ziariștilor, tradiție și continuitate…

Cu prilejul sărbătorii unui veac de slujire întru utilitate socială a meșteșugarilor cuvântului înmuiat în cerneala de tipar, id est UZPR, în impunătorul Restaurant de la Cercului Militar Național București se va organiza în data de 28 februarie 2019 un bal de excepție, după trecerea a șapte decenii de la ultima petrecere dansantă a breslei.

Prăznuit în ultima zi de iarnă, în câșlegi, adică atunci când oricine poate mânca de frupt (caseumligat), balul ziariștilor leagă nod trainic unui fir de tradiție rupt cândva de aprige vremuri, al cărui capăt se pierde în anii de mijloc ai secolului al XIX-lea. Născută cu timiditate în saloanele de ighemonicon ale boierilor cu barbă și caftan, ideea s-a răsfirat apoi pe ulițele pline de larma puzderiei de târgoveți, pentru a ajunge în saloanele de petrecere carnavalescă de la Momolo (unde a cântat și Franz Liszt), apoi Slătineanu, Bossel, săli unde aveau loc baluri mascate, soarele (serate de dans), piese de teatru ori concerte de muzică simfonică, de operă sau vodevil.
Aici, în Sala Slătineanu (Capșa mai apoi), un italian, Ieronimo Momulo, fost bucătar la Grigore Vodă Ghica, deschisese: “Boltă de birt, cofetărie şi băuturi de tot felul”, prin 1833, pe locul logofătului Iordache Slătineanu, la răscrucea de astăzi a străzilor Edgar Quinet şi Academiei, întâiul teatru public al Bucureştilor – teatru cunoscut sub numele de “Teatru cel Mic”, spre deosebire de Teatrul cel Mare, viitorul Teatru Naţional, inaugurat la 31 decembrie 1852, având ca model Opera din Viena.
Alături de teatru, înspre Podul Mogoşoaiei, Momulo deschisese celebra lui “boltă” unde curcanul “ţintirom”, adică “gentillhomme” şi baclavalele erau vestite. Pe la 1839 a clădit deasupra bolţii “o mare sală pentru club”. – Sala Slătineanu, unde se dădeau strălucitele baluri mascate.
Aici Momulo, care-şi luase tovarăş pe italianul Borelly, a inaugurat aşa numitele “Piknik Bal”, la care concerta capelmaistrul Louis Wiest şi “24 de bărbaţi vrednici de miliţia naţională, ce sunt şcolarii săi”.
La început de an, de Sf. Vasile, în saloanele domnești, vegheate de Vodă însuși și Doamna Sa, avea loc o tradițională sindrofie, inaugurând începutul serbărilor, urmată de alte trei mai mici ca amploare, în timpul Carnavalului de iarnă, cu cei mai de vază invitați: miniștri, politicieni, diplomați, protipendadă, ofițeri, artiști, persoane de rang înalt. Pentru a participa aici, trebuia să fii prezentat Domnitorului, care să accepte pe fiecare invitat în parte. Străinii trebuiau să apeleze la ajutorul consulilor.
La Palat, luxul era orbitor. Cei prezenți etalau tot ce aveau mai de preţ – bijuterii, decoraţii, arătând prin această măsura averii și notorietății numelui pe care îl purtau.
Urmând exemplul capetelor încoronate, marii boieri cu blazon din Țara Românească: Ghica, Mavrogheni, Cantacuzino, Florescu, Mano, Șuțu, Știrbei, Bibescu ori Rosetti, Roznovanu, Mavrocordat, Catargiu, de pe meleaguri moldovene, organizau aceleași petreceri de fast și strălucire, cu muzică și dans până în zori.
Balurile se țineau șir, în lunile ianuarie și februarie, trebuind să nu se suprapună unele cu celelalte. Invitațiile se trimiteau cu săptămâni înainte, domnii trebuind să își rezerve dansurile preferate, pe care doamnele și le notau în mici carnețele cu coperte de argint, mătase sau aur.
Era o adevărată onoare să fii invitat la balurile organizate de Oteteleșeanu sau Bibescu, dar mai erau și alte palate unde aveau loc strălucitoare baluri: Palatul Șutu, Palatul Știrbey, Palatul Cesianu, Palatul Cantacuzino.
Cu trecerea timpului, elegantele witz-uri devenind petreceri populare, restaurantele, hotelurile cu nume cosmopolit (Hotel St. Petersburg–Iași, Grand Hotel de Boulevard- București), chiar sălile de spectacol ale teatrelor din marile orașe ale țării (Teatrul Național de pe Calea Mogoșoaia sau din Copou) atrag publicul prin baluri aidoma celor văzute în nobile reședințe, obișnuind gustul spre frumos și al oamenilor de rând.
Cu acest prilej, dănțuitorii se prindeau în ritmul liniștit și plin de grație al unui menuet venit de la curți imperiale, sau într-un cadril cu tempo lent, pregătind spre miezul nopții un cotillion sprințar, o mazurcă sau o polcă săltăreață. Dar cel mai vestit era, desigur, valsul vienez, pentru care femeile renunțau la rochiile grele, cu accesorii scumpe și complicate, preferând crinoline vaporoase și suple ca un clopot, înfoiate peste un rigid jupon sau prinse de un schelet format din cercuri fine din oțel.
Orchestre faimoase, cu dirijori vienezi sau autohtoni, încântau inimile celor de pe ringul de dans, în timp ce ochii celor prezenți erau fermecați de toalete nemaivăzute: rochii fastuoase, mănuși negre, pălării strălucitoare, frac adus de la Paris, redingotă de la Viena, jachetă “foncée”, pantaloni “fantaisie”, butonii de aur, cravată “noeud marin”, cu perle, cămaşă cu gulerul drept, manşete scrobite, pălărie înaltă, mănuşi suedeze, baston, ghete de dans strălucind ca o oglindă…
Pe masa cu bunătăți gustoase, împodobită cu buchete de trandafiri, trona un Meniu cu următorul conținut: Bouillon, Petit Pâtés, Caviar Frais, Jambon de Prague, Pâté de foie gras en pyramides, Homar en Belle – Vue, Saumon du Rhin, Faisans de Bohéme et dindes truffées, Qaurtiers de chevreuil, Salades russe et de concombres, Gâteau Royal, Glaces, Fruits: Ananas, fraises, pêches, poires, raisins, mandarines, bananes. Compotesassorties. Vins: Bordeaux Rouge et Blanc, Cotnar, Dragashani, Champagne frappé, Café, liquers.
Atmosfera balurilor de altădată a inspirat pana multor scriitori sau comentatori de evenimente mondene, amintind doar numele câtorva: Claymoor, dar mai ales V. Alecsandri (” Iașii în Carnaval”,” Chirița în Iași”), Caragiale (” D-ale Carnavalului”), Ionel Teodoreanu (” Bal mascat”) sau Duiliu Zamfirescu (” La bal mascat”).
Nu despre aceste baluri cu iz de sărbători populare voim a scrie, ci despre baluri ale unei categorii aparte de creatori: ziariștii români! Da, ei sunt aceia care inițiază baluri de binefacere, preluând o idee pusă în aplicare la începutul anului 1879 de Ion Ghica, Directorul general al Teatrelor.
Pentru a suplini bugetul destul de subțire al Teatrului Național din București, scriitorul I. Ghica a decis organizarea a nu mai puțin de 6 baluri mascate, în zilele de sâmbătă (6, 13, 20, 27 ianuarie, 3 și 10 februarie), cu participarea orchestrei” Operei Italiene”, dirijate de Ludovic Wiest, precum și a muzicii militare. Rezultatele nu au fost însă cele scontate.

Bal în Saloanele Teatrului Național din București

Primul cronicar al balurilor de altă dată, la care participau românii, nu a fost nici Claymoor, nici Bacalbașa, ci Eminescu, gazetarul, care descrie cu lux de amănunte desfășurarea balurilor comunității românești de la Viena, organizate de” România Jună” (1876,1877).
Primul bal al presei,” extraordinar de frumos” spune C. Bacalbașa, desfășurat la sfârșitul lunii ianuarie 1882 la Teatrul Național din București, s-a ținut sub președinția prințului G. Bibescu. El s-a ținut în folosul victimelor incendiului ce s-a produs la 4 ianuarie 1882 la Circul Krembser, aflat pe Bulevardul Elisabeta. Inițiatorii acestui act de solidaritate au fost politicieni, jurnaliști și artiști: George Filipescu, Emil Costinescu, Theodor Aman, Emile Galli, Frédéric Damé, Al. Ciurcu etc.
Dar, pentru a se putea desfășura asemenea acțiuni caritabile, era nevoie de forme organizatorice corespunzătoare: în anul 1883 se contura o primă formă asociativă profesională: Societatea Presei (președinte Hașdeu, contracandidat fiind C.A. Rosetti).

Mina Minovici a organizat, la începutul anului 1885, o reuniune a unui grup de ziariști, pentru a pune bazele unei Societăți a Presei din România. Astfel, la data de 17/29 ianuarie 1885 în redacția săptămânalului Curierul Financiar (Pasajul Român nr. 2) a avut loc prima întâlnire a grupului de lucru, organizarea fiind finalizată câteva zile mai târziu, când Adunarea Generală a ziariștilor a ales un Consiliu de Administrație, cu C.A. Rosetti președinte, iar membri I. G. Bibicescu, Al. Ciurcu, Gr. Ventura, Al. Minovici, D. A. Laurian, I. C. Fundescu ș.a. Erau reprezentate principalele jurnale ale vremii, din București: Românul, Națiunea, România Liberă, Telegraful, Voința Națională ș.a.
Cum C.A. Rosetti a murit la puțin timp, societatea nu a mai avut nici un fel de activitate notabilă în anul 1885, cei 43 de membri nereușind să se mai întrunească apoi.
Societatea Presei – avea ca obiectiv statutar „îmbunătățirea stării morale și materiale a membrilor săi” (Art. 6). Sindicatul Ziariștilor (din București) – înființat ca o secțiune specială înăuntrul Societății Presei a fost recunoscut ca „persoană morală” prin Legea nr. 2.151 din 5 aprilie 1900, semnată de Regele Carol I.
În luna mai a anului 1906 un grup de jurnaliști bucureșteni demarau discuțiile pentru o nouă structură asociativă, astfel încât, la 26 noiembrie 1906, se constituia „un cerc al tuturor ziariștilor din Capitală și din țară cu numele Presa”, având obiective mai degrabă sociale: acordare de sprijin material și moral, de medicamente, pensii, împrumuturi bănești.
Abia peste 10 ani, în 1895, Luigi Cazzavillan organizează în numele Societății Presei, un bal mascat la Teatrul Național, din care se încasează 8266 lei (București, 4/26 februarie 1895).
În anul 1913 s-a înființat la București, pe 24 feb., Asociațiunea Generală a Presei (A.S.P.R.). Datorită tendințelor unor diplomați străini de a influența anumite redacții, două mari asociații –Asociația Generală a Presei și Sindicatul Ziariștilor din București –se vor reuni în adunări generale pentru a respinge orice forme de influență străină și a-și exprima solidaritatea cu colegii din Ardeal.
În anul 1914 se constituie, la București, Societatea Personalului Administrativ al Presei Române, careva avea un rol important în viața comunității jurnalistice, ocupându-se, între altele, de organizarea manifestărilor prin care se colectau fonduri pentru gazetarii aflați în dificultate.
În 1915 – Asociația Generală a Presei organizează Balul Presei, fondurile fiind destinate ajutorării familiilor ziariștilor mobilizați pentru front.
Balul ziariștilor începe să devină astfel un eveniment anual, desfășurat nu numai în București, ci și în provincie: La 24 ianuarie 1904, tipografia George Nebuneli scoate un număr unic al ziarului –” Balul Presei”, cu ocazia evenimentului intitulat de asemenea” Balul Presei” din Galați.
Ziarul avea mențiunea: „Apare odată într-un secol”, în care editorul și redactorul George Nebuneli anunța cu emfază maximă, pe prima pagină a publicației: „Un eveniment care va cutremura toată Peninsula Balcanică se va produce în seara zilei de 24 ianuarie 1904 – prezis cu mii de ani înainte, de către cititorii în stele, de Oracolul de la Delphi și de Auguri. Galații a fost sortit de zei să se bucure de favoarea cea mai mare pe care o acordă celor norocoși, cel care ține destinele lumii”…
La Brăila apare un jurnal intitulat” Balul Presei” – ziar senzațional. A fost editat de Asociația Presei Brăilene la data de 23 martie 1937, cu prilejul balului presei, desfășurat la Sala Passalaqua
De asemenea, în anul 1910, la data de 30 ianuarie, la Teatrul Național din București are loc marele bal organizat de Sindicatul Ziariștilor, având ca scop strângerea de fonduri pentru a asigura ajutoare și pensii pentru văduvele și orfanii foștilor membri, pentru câțiva ziariști foarte apreciați, pentru cei care nu mai puteau munci (boală, bătrânețe), ajutoare de înmormântare etc. Au participat ziariști, demnitari, ofițeri, comercianți, artiști, etc. La balul din anul anterior, 1909, se colectaseră 7000 de lei.
Și în Ardeal avem astfel de acțiuni: în luna februarie 1913, la Arad, Sibiu, Alba Iulia sunt organizate manifestări de tip” bal costumat”, pentru” Fondul Ziariștilor Români”.
Iată ce scria ziarul” Clujul Românesc” cu privire la Balul Sindicatului Presei din Ardeal, din anul 1924: „În fiecare an Sindicatul Presei din Ardeal organizează la Cluj un bal care, pornind de la autoritatea ce îl aranjează, urmează a fi un bal cu adevărat de elită. Anul acesta balul ziariștilor va avea loc a doua zi de Crăciun, adică în 26 Decembrie seara, în saloanele hotelului New-York.”
Ziarele vremii consemnează faptul că, la data de 10 februarie 1934, în elegantele spații ale Hotelului Palace din Constanța s-a desfășurat primul bal anual al Sindicatului Presei din Constanța.
În anul 1924, la data de 7 ianuarie, Societatea Personalului Administrativ al Presei Românea organizat, de asemenea,” primul bal mascat și nemascat”, în saloanele Liedertafel.
În perioada interbelică se organizau, de asemenea, tradiționalele baluri ale Sindicatului Presei Străine din România, care se desfășurau de obicei în luna martie, în saloanele Hotelului Athéneé Palace.
Dar UZPR, reprezentant prestigios al tradițiilor presei românești, nu este singura organizație profesională a jurnaliștilor din această parte a Europei care are în istoria sa centenară asemenea preocupări.
În capitala Austriei, în fiecare an, începând cu 1863, în somptuoasa sală a Primăriei din Viena se desfășoară tradiționalul bal al” Asociației Ziariștilor și Scriitorilor Austrieci – Concordia -”, eveniment de răsunet, căruia însuși compozitorul Johann Strauß i-a dedicat numeroase valsuri (op.184, op.206, op.279 etc.).
Balul jurnaliștilor austrieci se desfășoară întotdeauna sub un înalt patronaj (Președintele Republicii, Cancelarul Federal, Președintele Parlamentului, Primarul Vienei etc), având de fiecare dată un motto: cel din acest an se va desfășura la 14 iunie 2019, sub deviza:” Una notte italiana”, cu intenția de a celebra diversitatea și bogăția culturii italiene. (Un bal precedent, realizat în colaborare cu participarea artiștilor din Cuba, s-a desfășurat sub moto-ul:” Viva la Vida” -” Trăiască Viața”).
Participanții din acest an, circa 2000 de persoane, din rândul politicienilor, oamenilor de afaceri, artiștilor și ziariștilor, vor avea ocazia să danseze pe ritmurile Orchestrei Simfonice a Operei din Viena, dar și pe muzica unor muzicieni italieni, invitați la acest bal. Evenimentul va începe la ora 20,30 seara și se va încheia la orele 04,00 a doua zi.
Cu această ocazie, se vor colecta fonduri din vânzarea biletelor de intrare (95 Euro/persoană, respectiv 200 Euro/lojă), din tombole sau donații, care vor fi folosite pentru burse speciale destinate tinerilor jurnaliști, ori pentru suplimentarea fondului de ajutoare destinate jurnaliștilor și scriitorilor membri ai Clubului Concordia, înființat în anul 1859.
Pe când un Bal al presei din Austria, cu invitați artiști români și cu participarea UZPR?

Dan Toma Dulciu / UZPR Viena

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.