Mihai Vișoiu ERA IUDELOR Un ziar în 350 de pagini

Mihai Vișoiu lansează pe piață o nouă carte. O lansează la propriu pe piață, pentru că ea (cartea) poate fi găsită (aici, în Slobozia) chiar pe una dintre tarabele agroalimentarei – piața mare – a municipiului capitală de județ, nu departe de boxa de carne, de lapte sau de pește, tarabă ce poate fi considerată singurul anticariat al târgului și, ca atare, loc onorant oferit unei cărți întru așteptarea cititorului. Dealtfel, piața însăși, prin înseși produsele oferite, agroalimentare, este un loc onorant, mai ales pentru un scriitor, cum este Mihai Vișoiu ale cărui producții gazetărești sau literare au drept unitate de măsură țarina, țăranul. Adică, noi înșine, neamul acesta, întruchipat de coloana fără sfârșit a lui Brâncuși, care, cum zice Mihai Vișoiu, nu este altceva decât brazda ridicată în picioare, brazdă cu rădăcini tot fără sfârșit.
Cartea – „Era iudelor” – a lui Mihai Vișoiu nu a pus în mișcare condeiele cu ștaif literar ale Ialomiței. De fapt, nici la nivel național nu s-a făcut prea mult zgomot, pe marginea ei (măcar). Pare-se că iudele își cunosc bine meseria și preferă tăcerea. Mă refer la tăcerea de la centru, dacă mi se permite să zic așa, pentru că tăcerea locală are cu totul și cu totul alte conotații. La centru, tăcerea este, sigur, generată de conținutul cărții. Local, conținutul nu interesează, interesează doar autorul. Mai precis, îndrăzneala autorului de a pătrunde într-un spațiu unde nu poate ajunge oricine. Cum, domꞌle, scrie și ăsta cărți?…
Iată că scrie. Și nu doar una, a scris mai multe, ”tâlharul”. Le-a scris demult. Pentru că demult le avea în cap și le purta cu el pe unde-l ducea viața. Până când a aflat Fănuș Neagu ce poate și l-a luat la rost, așa cum numai Fănuș Neagu știa să o facă: ”Tâlharule, nu mai risipi poveștile, întâmplările și mai ales viața ta, trăită pe muchie de cuțit”.
Acum, poveștile, întâmplările și viața trăită pe muchie de cuțit le găsim adunate în cărțile scrise de Mihai Vișoiu, alături de poveștile, întâmplările și viața (trăită pe muchie de cuțit) ale neamului din care face parte. Cărțile sale nu sunt autobiografie, cum ziceau sau zic unii, ci istorie, cronică de familie, dar și cronică de neam. Neam împovărat de păcatul mioritic și, iată, în democrația noastră zgubilitică, de blestemul unui război intern ce pare a nu se mai termina, războiul româno-român, cum i-a zis Nea Mișu.
Spuneam că unitatea de măsură a cărților sale este țăranul. Țăranul între momentul confiscării proprietății și clamarea redobândirii acesteiea. Da, clamare, doar clamare, pentru că de redobândire nici nu poate fi vorba… Cel mult de amăgire, mult mai cruntă decât confiscarea… Ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă și cu proprietatea neamului.
Mihai Vișoiu nu spune ceea ce nu știm, nici măcar nu-și povestește viața, el nu face altceva decât să ne avertizeze că și ceea ce știm și chiar ceea ce am trăit pot cădea pradă iudelor dacă dispare credința în forța de regenerare a acestui neam.
Să fie o astfel de temere la centru, teama regenerării neamului?…
Să căutăm în paginile ziarelor apărute în această țară după decembrie ꞌ89. Ce ziceți, găsim scris ceea ce noi știam de fapt și ceea ce consemnează „tâlharul” în această carte? Nu găsim sau, mă rog, poate, ici-colo, câte o notă de subsol… Nu întâmplător, așadar, autorul preferă să-i spună acestei cărți și ziar, un ziar de 350 de pagini…
Dar să las cărții ceea ce este al cărții și celor pricepuți în a scrie cronici să se pronunțe asupra valorii.
Eu, cu îngăduința dumneavoastă, îmi mai permit o precizare, pentru că, pare-se, e nevoie de aceasta.Tot mai mulți comentatori vorbesc despre războiul românilor împotriva românilor (războiul româno-român), dar numai doi-trei amintesc de Mihai Mișoiu, autorul acestei ziceri, zicere plămădită de cartea pe care am îndrăznit să o semnalez aici. La tv, bunăoară, doar pe Sergiu Andon și Victor Ciutacu i-am auzit făcând precizarea cuvenită, în timp ce alții se străduiau chiar să lase impresia că zicerea le-ar aparține…

Ion ALECU / membru UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

  1. Lùcian Oprea Reply

    Misu cauta-ma pe facebook si da un semn pe mess. Felicitari!

Lasă un răspuns

*