Anotimpul sincerității

Deși se intitulează provocator, ,,Incertitudinea iubirii” fiind o incitare la lectură spre a ne lămuri citind despre care anume incertitudine poate fi discuția, cred că, de fapt, volumul de versuri semnat de Maria Nagy ne oferă câteva certitudini. Una ar fi aceea conform căreia, contrar oricărei aparențe și departe de orice iluzorie convingere, timpul nostru este prielnic creației. În șarjele de apariții editoriale bogate, iată că își face loc încă un volum care pășește către noi cu un fel de discreție, de parcă nu ar vrea să deranjeze, dar în tot acest parcurs nu îi lipsește nici dezinvoltura lucrurilor făcute temeinic, cu acea pasiune țâșnită din spaima de a nu irosi ocazii, de a nu ne lăsa măcinați la moara îndoielilor. Parcă din teama de a nu pierde timpul rostirii, al comunicării emoțiilor și trăirilor, autoarea își pune la vedere sufletul, se debarasează de inhibiții și nehotărâri, se desprinde de tumultul generator de fascinații și se aliniază, cu bunele și mai puțin bunele, care nu neapărat trebuie să fie rele, în șirul promisiunilor de nerefuzat și ne încurcă nițel planurile. Adică nu contează ce ai fi vrut să faci, dacă te întâlnești cu cartea ei în mod sigur îți vei face timp pentru a o respira. Da, nu este nicio exagerare, cartea ei se respiră, îți împrumută ceva din oxigenul unor doruri, al unor patimi și al unor nădăjduiri pe care doar iubirea le face vizibile și le hrănește.
Se obișnuiește, și nu am nimic împotriva acestui obicei, să se exemplifice cu texte culese din cartea supusă atenției o afirmație sau alta, pentru a argumenta opinia exprimată. Eu sugerez, însă, mersul la esență, adică la parcursul cărților în cauză cu ochii propriei inimi. În privința poemelor pe care ni le propune Maria Nagy, sunt convins, mai mult ca oricând, că numai lectura lor poate conduce către o certitudine indubitabilă. Doritorilor de păreri ale altora, spre a și le confirma ori infirma pe cele proprii, le destăinui un amănunt semnificativ, care poate fi numitorul comun al strădaniilor lirice ale Mariei Nagy. Întregul ei demers ne spune, fără echivoc, că vârstele creației au un anotimp numai al lor, fără de care încrustarea în memoria timpului nu este posibilă. Cartea la care mă refer se relevă ca un anotimp al sincerității, în care cuvântul înflorește, dar și rodește, ca o certitudine ce mi-a inspirat aceste gânduri.

Firiță Carp / UZPR

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.