◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Celebri artiști-jurnaliști din perioada interbelică

Cred că muzica este arta care cultivă, cel mai adesea, multe alte pasiuni. Și mai cred că oamenii de muzică au avut și au afinități cu scrisul, cu publicistica. Dovadă că din rândul lor s-au remarcat, în diferite etape, mulți scriitori și ziariști de talent. Mă opresc la câteva nume ale muzicii ușoare românești din periooada interbelică.

 IONEL FERNIC (1901-1938), compozitor important al anilor interbelici, aviator, parașutist. A primit „Virtutea aeronautică de Aur” din mâinile regelui Carol al II-lea. În opinia mea, este primul clasic al muzicii ușoare românești, alături de Petre Andreescu, promotor al tangoului și chiar al romanței în perioada sa. Titluri celebre: Cruce albă de mesteacăn, La umbra nucului bătrân, Pe boltă când apare luna, Îți mai aduci aminte doamnă, Iubesc femeia, Adio, doamnă, Aprinde o țigară, Nunuțo, Scrisoare de dor și încă un șir infinit de refrene care se cântă și astăzi. Ionel Fernic a fost foarte bun prieten cu dizeurul Cristian Vasile, în cariera căruia a avut un rol foarte important. „Compozitorul înălțimilor” (cum i se mai spunea lui Fernic) a demonstrat și un real talent scriitoricesc, publicând articole, schițe, poezii, cărți pentru copii. Amintesc volumul de schițe Misterele din Mizil, volumul de poezii Prăpăstii, fondarea revistei satirice Să nu te superi că te-njur. De asemenea, a desfășurat o susținută muncă de gazetar. Și când te gândești că a trăit doar 37 de ani…

GHERASE DENDRINO (1901–1973), compozitor, dirijor, publicist și chiar actor. Paralel cu studiile muzicale la Conservatorul bucureștean, a urmat cursuri la facultățile de Drept și Medicină. Dendrino – nume de referință al șlagărului tradițional: Să nu te superi dacă plâng (1938), Drum bun (1939), Un gondolier cânta o melodie (1939), Să nu ne despărțim (1941), Cale lungă, drum de fier (1948), Cânta o mandolină (1964), Tangoul de demult (1967)  și multe, multe altele. Nu-i așa că pe măsură ce le enumeri, te trezești că le și fredonezi? A publicat articole în revistele Muzica, Rampa, Contemporanul și altele, a susținut emisiuni de radio și televiziune, impunându-se ca un prestigios comentator al fenomenului social și al celui artistic.

JEAN MOSCOPOL (1903, Brăila – 1980, SUA). A fost unul dintre cei trei mari cântăreți de tangouri și romanțe ai perioadei interbelice, alături de Cristian Vasile și Titi Botez. Rămâne artistul militant, implicat în social și politic. Făcea pe loc epigrame cu adrese precise, s-a împotrivit sistemului politic de după Al Doilea Război Mondial, iar în 1947 ia drumul pribegiei, ajutat de actrița Elvira Popescu: Franța, Germania, New York. Colaborează cu postul Europa Liberă, scrie versuri ingenios de acide, publicate sau spuse la Radio, critică realitatea politică din România și pozițiile prosovietice. Cântece celebre lansate de Jean Moscopol: Vrei să ne–ntâlnim sâmbătă seară, Mână, birjar, Tot ce-i românesc nu piere și încă foarte multe.

NELLO MANZATTI (Ion Mânzatu, 5 februarie 1905, București – 5 februarie 1986, Milano) compozitor, prozator, memorialist. Debutează din liceu cu schițe umoristice și romanțe, apare cu încercări literare și cronici muzicale în revista Vremea, iar în revista Gluma îl lansează pe Gâgă, căruia avea să-i dea o anumită faimă. În 1940, Nello Manzatti (Ion Mânzatu) devine director general al Societății Române de Radiodifuziune. În 1947 părăsește definitiv țara (Paris, Buenos Aires – unde înființează și conduce revista România). În 1951 îi apare volumul memorialistic Îți mai aduci aminte, doamnă cu o prefață semnată de Mircea Eliade. Volumul evocă atmosfera și boema artistică bucureșteană a perioadei interbelice. La Milano (1957) apare a doua carte de amintiri, intitulată Frumoasa cu ochi verzi. A compus multe cântece pe versurile poetului Radu Gyr, dar celebre rămân tangoul Femeia, eterna poveste, lansat de Titi Botez și romanța Frumoasa cu ochi verzi (versuri Cincinat Pavelescu).

Titus Andrei (Radio România)

(Revista UZP nr. 12)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *