◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro18.04.2024

„COVID 19, un virus despre care încă nu ştim mare lucru”

Ştim, dar de fapt nu ştim nimic, despre noul tip de pandemie de coronavirus.
E, ba armă biologică, ba o simplă gripă pe care să o tratăm ca atare.Se spune că, e posibil să o iei dar şi să o dai chiar dacă nu ai fost într- o zonă contaminată. Poate fi mortală pentru bătrânii de peste 65 de ani, dar şi la copii de un an sau tineri şi adolescenţi de toate vârstele dacă nu cumva ai şi alte boli cronice. Nu este contagios dacă te vindeci dar poţi să devi o lună mai târziu. Ni se cere să purtăm măşti şi mănuşi sanitare, care ar fi bune dar de fapt nu prea ajută. Unii ne spun că, odată cu venirea căldurii, virusul dispare în timp ce alţii „ne încurajează” şi ne spun că nu are nici o treabă temperaturile înalte cu această infecţie.
Poţi fi asimtomatic, fără oarece semne de boală, dar şi simtomatic cu temperatură şi tuse convulsivă. Ba există, ba nu există un vaccin contra COVID 19, se fac experimente de toate felurile pe oameni fără să existe un tratament consacrat. Unii mor, alţii se însănătoşesc fără a avea un medicament miraculos.
Vom ieşi din case după cele şase ordonanţe militare, oare ? Poate, după data de 16 aprilie 2020, când expiră ordonanţa sau după 2 luni, 7 ori 9 luni, cine ştie ?
Am aflat din prezentările făcute de platformele sociale că virusul e scăpat, accidental sau intenţionat, dacă ne gândim că este arma bacteriologică din laborator, fiind unul de sinteză, că ar fi fost luat de la lilieci, de la chinezi, americani, italieni sau spanioli.
Ni se cere să stăm cu toţii în casă sau să mergem la serviciu. Se estimează că , vor apare la nivel planetar un milion, o sută de milioane sau câţi or fi şi morţi pe măsură.
Sistemele medicale, oricât de performante ar fi , în unele ţări dezvoltate precum SUA sau Germania, nu face faţă multitudinii de cazuri de infecţie.
Ratele de la bănci se amână dar se măresc.
Se poate ieşi din casă cu un căţel de companie, dar nu cu unul de usturoi şi nici cu peştele sau papagalul din casă, la plimbare, deşi unii au forţat prevederile ordonanţei militare.
S- au închis magazinele non-stop. De ce?
Ai virus, nu ai, te obligă, să stai în casă.
Ai nevoie de o declaraţie pe proprie răspundere să ieşi din casă sau să te duci la serviciu, dar nu o verifică nimeni.
Cert e că, acest virus, nu se transmite prin sex dar poţi să- l iei de la o clanţă de uşă, o îmbrăţişare, o strângere de mână, de pe încălţări sau din preajma unuia care este contaminat, dacă cumva nu ai ţinut distanţa de 1m, în prima fază, şi acum, mai nou de 1,5m.
Una peste alta, ştim totul despre coronavirus COVID 19, dar de fapt nu ştim nimic, trăim într- o nebuloasă totală.
Ce e de- a dreptul curios, e faptul că la noi oamenii sunt deja bolnavi, venind în ţară din zonele contaminate, şi nu ştim de când, ei nu se imbolnăvesc în aceste momente, numai că noi îi descoperim în fiecare zi care trece, făcându- le testul epidemiologic, pe care de altfel nu prea îl avem sau există în spitale, însă acolo unde există, el a fost făcut preferenţial pentru „şmecheri” de obicei (vezi cazul Suceava).
În rest, spălaţi- vă pe mâini, cu pasiune, şi feriţi-vă de el, COVID 19, dacă vă e dragă viaţa.
Trăim, cu adevărat, vremuri grele deşi nu suntem în război cu nimeni sau poate cu acest virus ucigător dar, cel mai grav e că nu ştim ce o să urmeze şi când se va sfârşii această mare încercare.
Cred că, a venit momentul să preţuim viaţa, motiv pentru care ar trebui să fim totuşi încrezători şi să nu uităm că speranţa nu moare niciodată.
Să avem grijă de noi şi de toţi cei dragi nouă oriunde ne- am afla, indiferent de culoare, sex sau vârstă!

prof.univ.dr. Florentin SCALETCHI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *