◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro20.04.2024

Lansare de carte Pr. dr. Gheorghe Nicolae Şincan, „Un an de poveste”

Joi, 17 mai 2018, ora 17,00, la Centrul de Cultură „Mihai Eminescu” din Târgu-Mureş, va avea loc lansarea noului volum „Un an de poveste”, purtând semnătura pr. dr. Gheorghe Nicolae Şincan.
Cartea va fi prezentată de Marius Paşcan, deputat în Parlamentul României, membru al Uniunii Scriitorilor, Dr. Ionuţ Biliuţă, cercetător la Institutul Ecumenic din Sibiu, şi Nicolae Băciuţ, director al Direcţiei Județene pentru Cultură Mureş, editorul cărţii, care va fi şi moderatorul acestui eveniment editorial. (N.B.)
Lumea ca poveste

Un an de poveste, adică 365 de poveşti, într-un exerciţiu care demonstrează că viaţa e o poveste, că lumea e o poveste, oricâtă poezie, şi nu numai, e în noi. Şi-atunci nu mai e surprinzător când Ana Blandiana spune fără echivoc: „Doamne, câtă literatură conţinem!” (poemul „Carantina”)
Nevoia de poveste ar putea fi, într-o astfel de contextualizare, ca aerul, ca apa… Fiecare are o poveste să spună, fiecare o poveste pe care vrea să o audă.
Pentru cei care vor să audă, pr. dr. Gheorghe Nicolae Şincan, după lungi turniruri narative, propune un maraton zilnic, de un an, în 365 de secvenţe.
Aparent de factură sheherezadiană, poveştile unui preot nu sunt de natură să amâne un verdict, ci să consolideze trasee existenţiale, pentru minte, inimă şi literatură, dar mai ales pentru cei care găsesc în credinţă calea, adevărul şi mântuirea.
Poveştile pilde ale pr. dr. Gheorghe Nicolae Şincan sunt „cuvinte de învăţătură”, extrase din învăţăturile lumii, reconfigurate epic de aşa manieră încât ele să se aşeze în orizontul moralei creştine.
Ele sunt poveşti de manual, fără didactică ostentativă, spuse cu har şi cu umor discret, într-o cuprindere diversă şi cu adresabilitate dincolo de orice vârstă.
Temele sunt de o largă respiraţie, dar şi de actualitate, indiferent dacă ele sunt din realitatea imediată sau din altă vârstă a devenirii întru fiinţă.
Lumea intră în poveste nu doar ca să se tezaurizeze, ci şi să fie restituită spre a fi de folos şi îndreptare, ca atribute creştin-morale.
Autorul rezonează cu problemele stringente ale zilei, dar nu atât în registru contemplativ, cât în cel atitudinal.
Cartea e o pledoarie caldă pentru arta de a trăi nu reinventând lumea, ci luând de la ea tot ceea ce e bun şi se potriveşte fiecăruia în parte.
Indiscutabil, povestirile religioase, duhovniceşti ale pr. dr. Gheorghe Nicolae Şincan şi-au câştigat destinatari de care nu se bucură mulţi autori, pentru că ele sunt esenţe ale unor mesaje care scurtează drumul spre înţelegerea lumii şi spre propria înţelegere.
Fără artificii stilistice, fără labirinturi metaforice, dar pline de tâlc, povestirile din acest volum conturează o dată în plus un univers în care se regăsesc deopotrivă mirenii şi slujitorii bisericii. În care se regăsesc aşteptări şi confirmări ale unor opţiuni existenţiale.
Povestirile nu sunt structurate calendaristic, ele nu urmează însoţiri ale unor desfăşurări de istorie a sărbătorilor de peste an. Ele ilustrează stări, asumabile momentului potrivit. În aşa fel încât povestea să devină lume, iar lumea să rămână o poveste, pentru că, o spune Gabriel Garcia Marquez, “Viața nu este ce ai trăit, ci ce îți amintești că ai trăit și cum ți-o amintești pentru a o povesti.”
Cu pr. dr. Gheorghe Nicolae Şincan se intră în poveste, adică în viaţă, şi se rămâne în poveste, adică în viaţa. Nu oricum, ci cu faţa spre lumină.

Nicolae BĂCIUȚ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *