Dreptul internaţional umanitar şi ziariştii care transmit din zonele de conflict

Dreptul internaţional umanitar şi ziariştii care transmit din zonele de conflict — Interviu cu preşedintele Filialei Prahova a Asociaţiei Române de Drept Umanitar, colonel (rz) dr. Dumitru Codiţă —

Cu opt ani în urmă, la iniţiativa Asociaţiei Române de Drept Umanitar (ARDU), în baza legii nr. 177/2013, data de 14 mai devenea Ziua Dreptului Internaţional Umanitar, iar un an mai târziu, se aniversa prima ediţie a acestei sărbători. La Ploieşti, fiecare ediţie are o tematică sub care se desfăşoară activităţile premergătoare zilei DIU, iar anul acesta „vedeta” este mass-media, prin jurnaliştii care transmit din zonele de conflict. Preşedintele Filialei Prahova a ARDU, colonel (rz.) prof. univ. dr. Dumitru Codiţă, a avut amabilitatea să răspundă câteorva întrebări legate de aniversarea din acest an, la Ploieşti, a Zilei Dreptului Internaţional Umanitar.

— Pe data de 14 mai a fiecărui an, în baza Legii 177/2013, se celebrează Ziua Dreptului Internațional Umanitar. În acest an se desfășoară cea de-a șaptea ediţie a manifestării.  Care a fost motivaţia instituirii acestei aniversări?

— Importanța și actualitatea problematicii dreptului internațional umanitar reclamă, de altfel în acord cu obligațiile asumate de statele părți la tratatele specifice domeniului, acțiune permanentă pentru cunoașterea principiilor și valorilor umanitare. România este parte a majorității tratatelor umanitare. Cele mai importante dintre acestea sunt Convențiile de la Geneva din 12 august 1949.[1] Țara noastră a devenit parte la aceste Convenții la 14 mai 1956, fapt pentru care această zi a fost stabilită ca Ziua Dreptului Internațional Umanitar. Cu acest prilej, instituțiile cu răspunderi în domeniu din întreaga țară ar trebui să marcheze cumva acest moment. Din păcate, întotdeauna prioritățile lor sunt altele. Ploieștiul face excepție din acest punct de vedere!

— Am observat că în fiecare an, activităţile organizate de Filiala Prahova a Asociaţiei Române de Drept Umanitar, au avut o anumită tematică. Anul acesta v-aţi îndreptat atenţia asupra presei, a activităţii jurnaliştilor în zonele de conflict. Ce importanţă are presa, privind din punctul de vedere al dreptului internaţional umanitar?

— Întradevăr la fiecare din cele șapte ediții am abordat probleme majore specifice dreptului internațional umanitar. Ne-am orientat în acest an spre mass-media din mai multe motive. În primul rând pentru faptul că succesul implementării normelor umanitare poate fi asigurat prin mijloacele de comunicare în masă, care au cel mai mare impact în opinia publică.  Mass-media face cunoscută o încălcare a prevederilor  Convențiilor de la Geneva, aproape în timp real, pentru întreaga Planetă. Acest fapt poate influența atât deciziile politice cât și pe cele militare, desigur, în sensul creșterii respectului pentru normele umanitare. Ne-am orientat în acest context spre profesia de jurnalist, ziaristul fiind persoana care, aflată la locul acțiunilor, își pune viața în pericol pentru a aduce informații pentru marele public. Și când spun că jurnaliştii își pun viața în pericol am în vedere limbajul sec și fără sentimente al statisticilor, care indică faptul că în perioada 1990-2019 și-au pierdut viața aproape 2.700 reprezentanți mass-media, iar în perioada 2011-2020 aproape 800 profesioniști media, ceea ce înseamnă că un jurnalist este ucis la fiecare cinci zile. O situație îngrijorătoare. Prin urmare, statutul și protecția internațională de care beneficiază jurnaliștii aflați în misiune periculoasă se justifică și din această perspectivă. Dreptul la exprimarea liberă a opiniei și dreptul de a beneficia de informații corecte și reale trebuie să primeze în raport cu tentația de manipulare a informațiilor în diferite împrejurări.

—Fotojurnalismul a fost la loc de cinste, aş spune. Şi aţi ales doi reprezentanţi din generaţii diferite. Domnul Pojoga, un ziarist al anilor ’90, fotoreporter în zonele de conflict mai ales din spaţiul ex-sovietic, şi domnul Balint, un ziarist prezent în teatrele de operaţii actuale din Balcani sau Orientul Mijlociu. De ce aţi făcut această alegere?

— Doi reputați jurnaliști care și-au creat un nume în domeniul lor de activitate. Toate edițiile au avut în vedere cooperarea specialiștilor din teritoriile locuite de români. Cei doi au răspuns cu entuziasm la prima solicitare de a se implica în proiectul acestui an.  Fotojurnalistul Nicolae Pojoga ne-a oferit o expozitie fotografică în alb-negru și care a adus în atenție dramele combatanților în războiul transnistrean. Corespondentul de război Mario Hadrian Balint ne-a introdus în atmosfera specifică misiunilor pe care militarii români le-au desfășurat în cadrul NATO. Sunt convins că aceeași implicare aș fi avut-o și din partea altor jurnaliști. Colaborarea cu cei doi jurnalişti a fost una deosebită și le mulțumesc în mod special, multumiri care le vor primi cu siguranță din partea confraților lor, pentru faptul că au adus în atenție această frumoasă dar periculoasă profesie, cu numeroasele provocări pe care le presupune.

—Situaţia a impus ca anul acesta activităţile organizate de Ziua Dreptului Internaţional Umanitar să se desfăşoare în exclusivitate în spaţiul virtual. Care sunt părţile pozitive şi care sunt părţile negative ale unei astfel de abordări?

— Era deja o tradiţie ca aceste manifestări să fie organizate la Palatul Culturii din Ploiești. Vremurile au decis altfel, dar nu am renunțat și ne-am prezentat cu o activitate la cel mai înalt nivel.  Relația directă cu publicul nostru, unul numeros și cunoscător deja a problematicii abordate de noi, ne-a lipsit. Pozitiv este faptul că, prin cooperare cu unii reprezentanți mass-media, am reușit o promovare deosebită în mediul online. Nu ne-am limitat însă doar la atât și am adăugat acestui format și editarea unor lucrări a căror prezentare o vom face simpatizanților noștri atunci când situația o va permite.

— Fiecare aniversare a DIU a fost şi prilejul lansării unei lucrări. Anul acesta avem o carte care poartă titlul „Rolul mass-media în promovarea principiilor și valorilor umanitare” apărută sub coordonarea doamnei prof. univ.dr. Irina Moroianu Zlătescu, a doamnei prof. drd. Roxana Vișan şi a dumneavoastră, prof. univ. dr. Dumitru Codiță. Vă rog să spuneţi câteva cuvinte despre coordonatori şi să prezentaţi, succint, cartea. Cu promisiunea către cititori că vom reveni mai pe larg asupra acestui subiect.

— Colectivul de coordonare a lucrării menționate are o experientă deosebită în domeniu. Doamna prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu a fost unul dintre membrii fondatori ai Centrului de Drept Internațional Umanitar carea fost înființat la Ploiești. A fost perioada de glorie a acestei instituții care a contribuit la afirmarea școlii românești de drept umanitar. Doamna prof. drd. Elena Roxana Vișan este formator în domeniul dreptului internațional umanitar fiind implicată activ și cu profesionalism în activitățile Asociației noastre. Colaborarea pe care aceasta a avut-o cu noi a facilitat desfășurarea unor activități cu Inspectoratul Școlar Prahova și deci implicarea elevilor la activitățile de promovare a principiilor și valorilor umanitare. Împreună cu distinsele doamne, am coordonat și lucrarea ediției trecute dedicată marcării a șapte decenii de la adoptarea Convențiilor de la Geneva din 1949.

Și să nu trecem cu vedrea faptul că tot în acest an va apărea un catalog fotografic cu tema: „Corespondent de război. Statut și protecție internațională” pe care l-am elaborat împreună cu jurnalistul Mario Hadrian Balint. Ambele lucrări apărute sub egida Asociației noastre,  fac parte din „Colecția Cartea ARDUPH” cu numerele 18 respectiv 19. Acțiunile de promovare și valorificare a lucrărilor apărute în această colecție beneficiază de sprijinul constant al colectivului Bibliotecii Județene „Nicolae Iorga” coordonat de Dna director Mihaela Radu. Le mulțumesc tuturor și pe această cale.

— Dacă nu aveţi şi altceva de adăugat, în afară de cele prezentate deja, propun să încheiem interviul cu „Apelul de la Ploieşti” adresat mass-mediei pentru promovarea dreptului internaţional umanitar.

—Ar fi multe de adăugat pentru că avem și multe realizări. Totul a fost posibil pentru că în Ploiești dreptul internațional umanitar este la el acasă. Aici a apărut prima instituție de pregătire în domeniul dreptului internațional umanitar și a găsit o susținere deosebită în toate mediile admnistrative, științifice, culturale, educative, economice, militare și civile. Așa s-a format „spiritul de la Ploiești” care nu a dispărut odată cu mutarea nejustificată a Centrului de Drept Internațional Umanitar, care a devenit în noua locație o instituție mai mult decorativă. Glumind putin, dar cu amărăciune, ca persoană ce cunoaște evoluția aceste instituții unicat în Europa Centrală și de Sud-Est, aș putea spune că atunci când muți un copac viguros în alt loc acesta nu se prinde sau dacă se prinde nu va mai rodi la fel ca înainte.

La fiecare ediție am adopatat un Apel de la Ploieşti pe problematica abordată. Nu știm cât de mult au fost ele luate în seamă, dar noi ne facem datoria de a semnala de fiecare dată necesitatea cunoașterii aplicării și respectării dreptului internațional umanitar.

Și înainte de a încheia, aș dori să mai menționez faptul că la fiecare ediție din ultimii ani doamna deputat Rodica Paraschiv, sub patronajul căreia s-au desfășurat majoritatea manifestărilor, a făcut câte o declarație politică referitoare la problematica abordată și îi adresez mulțumiri speciale pentru că a ridicat mesajul nostru la cel mai înalt nivel.

În numele ARDUPH adresez multumiri tuturor celor care au fost și sunt alături de noi.

rtf.forter.ro