◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro19.04.2024

Cărăuș de lumină

Lumina nu are greutate.
Lumina are doar blândețe și căldură. De aceea, a căra lumină poate fi o îndeletnicire la îndemâna oricui. Trebuie numai să vrei să faci cărăușie cu lumina, să o iei din sufletul tău și să o duci către alte suflete. Pentru că mereu au fost și vor fi suflete însetate de lumină, așa că poți s-o iei cum ai lua apă dintr-o fântână, ca s-o răsfiri mai apoi în potire de iubire către însetații lumii.
Așa îmi imaginez că gândea atunci, la vârsta fragedă la care a plecat pe cărarea-i deschisă de divinitate spre a-și rostui singur grijile și speranțele, ducând în spate ranița optimistă a viitorului. Și a dus-o la propriu, având în ea nisip, var ori poate ciment, sau cine știe ce o mai fi fost nevoie ca să construiască treaptă cu treaptă, în închipuire dar și aievea, să înalțe etaj cu etaj, cu ochii minții și deopotrivă ai sufletului, edificiul propriei deveniri.
Astfel și-a început urcușul, cărând cu spatele tot ce era nevoie să care pentru a-și împlini visele, pentru a dobândi încredere deplină în sine, încrederea aceea care reprezintă poate cel mai înălțător câștig al fiecăruia dintre noi în lupta cu noi înșine. Și, odată cu încrederea în sine, a venit și încrederea celorlalți în omul de cuvânt și de faptă, în forța sa generatoare de bine. A ctitorit o biserică cu bucuria zidirii și silențiozitatea care îi îmbracă întotdeauna frumos pe cei cu adevărat generoși, cu discreție înnobilatoare și altruism a sprijinit și sprijină mulți nevoiași. Chiar și acum, când ar putea să se odihnească fiindcă a cărat și împărțit, în deceniile de muncă și dăruire, binele cât pentru zece vieți, nu are stare. Dacă îl urmărești atent cum umblă printre oameni, oferind vorbe bune și construind bucurii de jur-împrejur, îi vei observa ranița aceea fantastică plină cu lumină, veche de când se știe și proaspătă întotdeauna, lumina aceea unicat a iubirii față de ceilalți, pe care o cară necontenit urcând-o neobosit pe calea lactee a omeniei.
Lumina nu are greutate, are doar blândețe și căldură.
Iar uneori, ca acum când vorbim despre Marin Mândrilă, ea capătă și mai multă strălucire, de-ai zice că are chip și nume de OM.

Firiță Carp / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *