default-logo

Se împlinesc 99 de ani de la nașterea scriitorului Marin Preda

                  Marele prozator Marin Preda s-a născut pe 5 august, luna lui Gustar sau Secelar, cum se numește în vorbirea populară, în anul 1922. Sunt 99 de ani de când a văzut lumina zilei marele prozatorDupă cum a spus odată Nikola Tesla: “Dacă știați măreția lui trei, șase și nouă, ați avea o cheie pentru univers”. S-ar părea ciudat faptul că un număr ar putea să dețină o cheie pentru Univers, dar dacă vă gândiți la el, toată creația urmează o ordine numerică. O singură celulă se împarte în 2, apoi în 4, apoi în 8, și aceasta continuă până când se creează viața umană. Dacă vă uitați la tiparele din natură, există mereu simetrie matematică și geometrie. Matematica nu a fost ceva inventat, a fost ceva descoperit, iar prin numere, putem începe să înțelegem într-un mod diferit felul în care Universul a fost creat. Numărul 9 este ultimul număr cu o singură cifră, care este motivul pentru care este sinonim cu finaluri, dar dacă luăm toate celelalte numere 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 și 8 și le adunăm pe toate, vom obține 36.Dacă vom rupe în continuare acest număr pentru a găsi rădăcina digitală prin adăugarea cifrelor 3 + 6, obținem 9.Aici, 9 reprezintă suma tuturor. Totalitatea tuturor numerelor din creație și probabil furnizează primul indiciu de ce numărul 9 deține cheia Universului.

            Sub acest simbol al anilor 99 care s-au scurs de la nașterea prozatorului, opera lui Marin Preda s-a consolidat într-o statuie a veșniciei.

            Scriitorul s-a născut la Siliștea Gumești, din Teleormanul ogoarelor de sub vipia verii, Urmează școala primară în satul natal. În luna septembrie a anului 1937 este trimis de părinți să învețe la Abrud  apoi la cea din Cristur-Odorhei. În 1940 școala se închide și elevul se mută la București. În anul 1941, când dinspre Europa se auzeau armele războiului Marin Preda  devine corector la revista “Timpul “. În perioada 1943-1945 este luat în armată, experiența din această perioadă o descrie în operele de mai târziu. În 1945 se angajează corector la ziarul “ România Liberă“ ,La intervenția lui Alexandru Oprea, care era șef de secție la “Viața Românească” este angajat ca redactor la această revistă de cultură. În 1956 – Primește premiul de stat pentru romanul „Moromeții”
1957 – Face o excursie in Vietnam. La întoarcere, se oprește la Pekin
1960-1961 – Citește marii romancieri ai lumii. Este fascinat de William Faulkner
1965 – Traduce cartea „Ciuma”, a lui Albert Camus
1968 – Este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor
1970 – Devine director al editurii „Cartea Românească”
1970 – Împreună cu Niculae Gane traduce romanul lui Feodor Dostoievski „Demonii”
1971 – Romanul „Marele singuratic” primește premiul Uniunii Scriitorilor
1974 – Ales membru corespondent al Academiei Romane
1976 – Apare ediția a doua a romanului „Marele singuratic”
1977 – Publica „Viața ca o pradă”, un roman amplu despre cristalizarea conștiinței unui artist
1980 – Este publicat ultimul sau roman, „Cel mai iubit dintre pământeni”
Face parte din conducerea Uniunii Scriitorilor, devenind vicepreședinte după Conferința scriitorilor. Debutează cu nuvela Nu spuneți adevărul (ianuarie 1942), devenita, in volumul de debut, Înainte de moarte. Cele opt nuvele ale volumului de debut întâlnirea din Pământuri (1948) sunt scene cotidiene din existenta unui sat dunărean, “populat de indivizi cu structuri sufletești primare si totodată sublimate, capabili de reacții spontane si hotărâri nete” (Marin Popa). Volumul este germenele epic al multor opere ulterioare, in special romanul Moromeții. In 1949 publica nuvela Ana Roșculeț. Urmează nuvelele Desfășurarea (1952), Ferestre întunecate (1956) si Îndrăzneala (1959). Romanul Moromeții, I (1955) consacra debutul sau ca romancier. Al doilea volum e publicat în 1967.Morometii înfățișează criza structurilor patriarhale ale satului românesc, aducând în prim-plan imaginea țăranului moralist care meditează asupra condiției sale.

Destinul familiei Moromete este urmărit tangențial și în romanele Marele singuratic (1972) și Delirul (1975). Romanele Risipitorii (1962), Intrusul (1968), Cel mai iubit dintre pământeni (1980) dezvolta o problematica citadină. Lucrarea autobiografică Viața ca o prada (1977) și volumul de eseuri politice și literare Imposibila întoarcere (1971) întregesc opera unui scriitor a cărui fascinație fata de temele filosofiei istoriei s-a manifestat constant.

S-a stins din viața la 16 mai 1980 la Mogoșoaia, în condiții suspecte.

                                                                                    Al.Florin Țene / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.