Ginghis Han (1162 – 18 august 1227) a fost legendarul fondator și lider al Imperiului Mongol. Într-o perioadă de doar 25 de ani, călăreții săi au cucerit o zonă mai mare decât romanii în patru secole. A dus numeroase lupte și a omorât numeroși oameni, motiv pentru care s-a spus că este încarnarea diavolului, dar în Asia a fost privit precum un zeu.
Ginghis Han a fost geniul brutal al istoriei. Mai este numit și Napoleon al stepelor. A fost un lider extraordinar creatorul celui mai vast imperiu, sau un ucigaș cu sânge rece care a făcut peste 30 de milioane de victime?
Ginghis Han a cucerit teritorii din Ungaria, Austria, Polonia și până în Japonia, Vietnam și Indonezia. Imperiul mongol avea o întindere de 30 milioane de metri pătrați. Un teritoriu egal cu cel al Africii. El a reușit să cucerească teritorii ruse pe timp de iarnă, ceea ce Napoleon și Hitler nu au reușit.
Ginghis Han
Marele poet Pușkin spunea, mongolii au rupt Rusia de Europa dar, nu i-au dat nici algebra, nici pe Aristotel.
Fapte : Ginghis Han
- Cunoscut drept: Han a fost fondatorul și conducătorul Imperiului Mongol.
- Cunoscut și ca: Temujin
- Născut: c. 1162 în Delun-Boldog, Mongolia
- A murit: 18 august 1227 în Yinchuan, vestul Xia
- Soția ( soții ): Borje, Khulan, Yesugen, Yesulun (plus altele)
- Copii: Jochi, Chagatai, Ogedei, Tolui (plus alții necunoscuți)
Tinerețe
Înregistrările despre copilăria Marelui Han sunt rare și contradictorii. Probabil că s-a născut în 1162, deși unele surse spun 1155 sau 1165. Știm că băiatul a primit numele Temujin. Tatal sau Yesukhei era șef al clanului Borijin al Mongolilor nomazi.
Yesukhei a răpit-o pe tânăra mamă a lui Temujin, Hoelun, în timp ce ea și primul ei soț se duceau acasă de la nuntă. Ea a devenit a doua soție a lui Yesukhei; Temujin a fost al doilea fiu al său. Legenda mongolă susține că copilul s-a născut cu un cheag de sânge în pumn, semn că ar fi un mare războinic.
Captivitate
Când Temujin avea nouă ani, tatăl său a vrut să-l ducă într-un trib vecin pentru a-și câștiga o mireasă. Viitoarea sa mireasă trebuia să fie Borje, dar pe drum Yesukhei a fost otrăvit de rivali și a murit. Temujin a abandonat planul tatălui său și s-a întors acasă. Atunci a fost momentul când membri clanului, în frunte cu fratele mai mare Begter, le-au expulzat pe cele două văduve (soțiile lui Yesukhei) și pe cei doi copii ( Khasar și Temujin).
Tânărul Temujin și fratele său s-au înfuriat atât de tare încât s-au împotrivit deciziei fratelui lor mai mare. Pentru această crimă, Khasar a fost ucis, iar
Temujin a fost făcut sclav. Captivitatea sa a durat mai bine de 5 ani.
Eliberarea și prima soție
La vârsta de 16 ani a fost eliberat. Atunci a plecat în căutarea iubitei sale,
Borje. Tânărul și-a folosit zestrea, o haina frumoasă de blană, pentru a face o alianță cu Ong Khan, tatăl iubitei sale, din puternicul clan Kereyid. Ong Khan l-a acceptat pe Temujin ca fiu adoptiv.
Această alianță sa dovedit a fi esențială în dezvoltarea sa, deoarece clanul Merkid al lui Hoelun s-a opus căsătoriei și a răpit-o pe viitoarea sa soție. Cu armata clanului Kereyid, Temujin a atacat Merkids, jefuind tabăra și recuperând-o pe Borje. Temujin a primit întări de la fratelui său de sânge, Jamuka, care mai târziu îi va deveni rival. Primul fiu al lui Borjei, Jochi, s-a născut nouă luni mai târziu.
Consolidarea puterii
După ce a salvat-o pe Borje, trupa mică a lui Temujin a rămas timp de câțiva ani în clanul lui Jamuka. Jamuka și-a afirmat în curând autoritatea, mai degrabă decât să-l trateze pe Temujin ca pe un frate, motiv pentru care s-a născut o dispută între cei doi. În cele din urmă, Temujin a ales să părăsească clanul, împreună cu susținătorii săi și o parte dintre animale.
La vârsta de 27 de ani, Temujin a participat la un kuriltai (consiliu), unde a fost ales Han. Problema era că nu toate triburile l-au recunoscut, dar cu toate acestea puterea lui începea să se consolideze.
Unul dintre aceștia era Jamuka, care a organizat o luptă în 1201 împotriva lui Han și al aliatului său Ong Han. În cele din urmă Han a ieșit învingător și astfel soldații lui Jamuka au început să lucreze sub comanda sa.
Unificarea Mongoliei
Unificarea Mongoliei s-a încheiat în 1204 când Temujin a învins puternicul clan Naiman. Doi ani mai târziu, un alt kuriltai l-a confirmat ca
Ginghis Han sau lider atotputernic în întreaga Mongolie. În termen de cinci ani, mongolii au anexat o mare parte din Siberia și Xinjiang, China.
Cuceriri
Triburi cât mai îndepărtate din Kazahstan și Kârgâzstan auziseră despre Marele Han, care i-a omorât pe conducătorii lor budiști pentru a-i anexa imperiului său. În 1219, Ginghis Han conducea un imperiu de la nordul Chinei până la granița afgană și de la Siberia până la granița cu Tibet.
El a căutat o alianță comercială cu puternicul Imperiu Horezm, care controla Asia Centrală de la Afganistan până la Marea Neagră. Sultanul Mahomed al II-lea a fost de acord, dar a ucis primul convoi de comerț mongol cu 450 de comercianți și le-a furat bunurile. Înainte de sfârșitul acelui an, Han-ul furios a cucerit fiecare oraș din imperiul
Horezm , adăugând terenuri din Turcia în Rusia în regatul său.
În toate luptele sale, Ginghis Han s-a bazat pe cavalerie. Arcașii săi erau imbatabili. În secolul al XIII-lea, populația mongolă era în jur de 2 milioane. Pentru că erau războinici, nu produceau nimic.
Singura lor sursă de a supraviețui erau bunurile acaparate de la alte popoare. Ginghis Han era un nomad analfabet, dar un geniu al războiului. Lumea era îngrozită de rapiditatea și brutalitatea cu care mongolii cucereau teritorii după teritorii.
Se crease o adevărată psihoză. Pentru că mongolii nu aveau o scriere a lor, el a ordonat ca un copil tătar să fie instruit în scrierea Uigură. În aceste condiții, el a putut să dea mai multe legi cu privire la organizarea armatei și a vieții de zi cu zi.
În mod ciudat, nimeni nu știe cum a murit Ginghis Han și unde este înmormântat. Legenda spune că ar fi murit în anul 1227, căzând de pe cal. Alte surse pretind că s-ar fi îmbolnăvit de malarie sau ar fi căpătat o rană la picior care a generat o cangrenă. Nici mormântul său nu a fost descoperit, cu toate că s-au efectuat multe cercetări.
Moarte
În 1222, Khan, în vârstă de 61 de ani, făcut o kuriltai (consiliu) de familie pentru a discuta problema succesiunii. Cei patru fii ai lui nu au fost de acord cu privire la care ar trebui să devină Marele Han. Jochi, cel mai mare dintre fii săi, s-a născut la scurt timp după răpirea lui Borjei și nu ar fi fost fiul lui Ginghis Han, astfel că al doilea fiu Chagatai a contestat dreptul său la titlu.
Ca un compromis, al treilea fiu, Ogodei, a devenit succesorul. Jochi a murit în februarie 1227, cu șase luni înainte de moartea tatălui său, care a murit la 18 august 1227.
Ogodei a condus Asia de Est, care devine Yuan China. Chagatai a pretins Asia Centrală. Tolui, cel mai tânăr, a luat Mongolia propriu-zisă. Fiii lui Jochi au controlat Rusia și Europa de Est.
Conform legendei, cei 2000 de martori la înmormântarea lui Ginghis Han au fost omorâți pentru a nu divulga locul unde a fost înmormântat. În anul 2001, cercetători de la Universitatea Chicago au descoperit 60 de morminte înconjurate de un zid.
Mormintele se află chiar în zona unde Ginghis Han a fost încoronat. După ce au fost cheltuite milioane de dolari pentru a descoperi celebrul mormânt, în anul 2007, o echipă de cercetători japonezi și mongoli au descoperit în stepă, la o distanță de 240 kilometri de Ulan Bator, rămășițele palatului lui Ginghis Han. Cercetările se desfășoară greoi pentru că guvernul mongol dar și populația se opun acestor demersuri.
Moştenire
După înmormântarea secretă a lui Ginghis Han în stepele din Mongolia, fiii și nepoții săi au continuat să extindă Imperiul Mongol. Ogodei, fiul lui Kublai Han, a învins conducătorii din China în 1279 și a înființat dinastia mongolă Yuan . Yuanul va conduce toată China până în 1368. Între timp, Chagatai și-a împins armata spre sud, cucerind Persia.
În Mongolia, Ginghis Han a revoluționat structura socială și legea tradițională reformată. Această lege se axa pe o societate egalitaristă în care cel mai umil sclav putea deveni comandant de armată dacă ar fi arătat pricepere sau curaj. Prada de război a fost împărțită în mod egal între toți războinicii, indiferent de statutul lor social. Spre deosebire de majoritatea conducătorilor de atunci, Ginghis Han a avut încredere în adepții săi loiali pe care i-a pus înaintea familiei sale.
Marele Han a interzis răpirea femeilor, probabil din cauza experienței soției sale, dar și pentru că a condus la război între diferite grupuri mongole. El a scos în afara legii uciderea animalelor din același motiv și a stabilit un sezon de vânătoare numai pentru iarnă.
Spre deosebire de reputația lui nemiloasă pe care a avut-o în Vest, Ginghis Han a promulgat mai multe politici luminate, care vor deveni o practică comună în Europa secole mai târziu. El a garantat libertatea religioasă, protejând drepturile budiștilor, musulmanilor, creștinilor și hindușiilor.
Un studiu privind ADN-ul din 2003 a arătat că aproximativ 16 milioane de bărbați din fostul Imperiu Mongol, aproximativ opt la sută din populația masculină, poartă un marker genetic care s-a dezvoltat într-o singură familie din Mongolia în urmă cu aproximativ 1000 de ani. Cea mai probabilă explicație este că acest marker provine de la Marele Han.