Unul dintre cele mai importante mesaje politice din istoria Americii a fost rostit de președintele Abraham Lincoln în amurgul zilei de 19 noiembrie, pe câmpia de luptã de la Gettysburg, Pennsylvania, cu doar patru luni înainte de finalul rãzboiului civil de secesiune. Deși Lincoln a rostit mesajul în douã minute, istoria avea sã consacre acest moment istoric memorabil drept referențial pânã în prezent. Ideea centralã a mesajului a fost inspiratã de principiile egalitãții și libertãții consfințite anterior prin Declarația de Independențã iar mesajul lui Lincoln a urmãrit să definească viitorul națiunii americane dupã rãzboi. Astfel s-a nãscut ideea cã libertatea noii uniuni s-a legitimat printr-un efort de rãzboi suprem, care a fondat egalitatea între oameni – și, implicit, la nivel statal egalitatea statelor uniunii americane. Lincoln avea să scrie certificatul de naștere al unei democrații formidabile care, departe de-a fi perfectã, s-a remodelat în permanențã și a devenit adesea un model global. Chiar dacã Lincoln și-a rostit profeția la comemorarea unui cimitir pentru victimele rãzboiului, viziunea sa a fost profund dedicatã prezentului și mai ales viitorului națiunii americane. Manifestul politic în care profesa guvernarea de cãtre popor, pentru popor nu a rãmas un slogan politic ci a devenit realitate. Dupã asasinarea lui Lincoln la 1 iunie 1865, mesajul sau a rãmas o lecție istoricã monumentalã si a fost invocat mereu în momente de mare importantã ori de cate ori națiunea avea nevoie de unitate. În doar 260 de cuvinte, Lincoln a spus:
„Acum optzeci și șapte de ani, pãrinții noștri au adus pe acest continent o nouã națiune, conceputã în Libertate, care s-au dedicat ideii cã toți oamenii sunt creați egali.
Acum suntem angajați într-un mare rãzboi civil, testând dacã națiunea noastrã sau orice națiune așa conceputã și așa dedicatã poate sã îndure. Ne-am întâlnit pe un mare câmp de luptã al acelui rãzboi. Am ajuns sã dedicãm o mare porțiune a acelui câmp, ca un loc de veghe celor care și-au dãruit viața ca acea națiune sã poatã trãi. Este întru totul potrivit ca noi sã facem asta.
Dar, într-un sens mai vast, noi nu putem dedica – noi nu putem consacra – noi nu putem sfinți – acest pãmânt. Oamenii curajoși, vii sau morți, care s-au chinuit aici, au consacrat acest loc, mult peste puterea noastrã de a adãuga sau sustrage. Lumea puțin va ține cont și va ține minte pentru puțin timp ceea ce spunem aici, dar nu va uita niciodatã ceea ce au fãcut ei aici. Mai curând este pentru noi cei vii sã fim dedicați aici muncii neterminate a celor care s-au luptat și au avansat atât de nobil. Mai degrabã este pentru noi sã fim dedicați mãreței sarcini rãmase în fața noastrã, sã luãm de la acești onorați morți devotament pentru cauza cãruia ei și-au dat ultima plinã mãsurã de devotament – pentru a ne asigura ca nu au murit pentru nimic – cã aceastã națiune, sub Dumnezeu, va avea o nouã naștere a libertãții – adicã guvernarea poporului de cãtre popor, pentru popor, sã nu piarã de pe fața Pãmântului.”
Mai este totuși mesajul marelui lider american valid astãzi? Dupã 157 de ani este evident pentru mulți cã acest mesaj revine mereu ca un îndemn la unitate și reflecție. Puterea mesajul se afla ȋn doua elemente cheie: accesul egal la șanse și guvernarea democraticã. Ambele au stârnit pasiuni și dezbateri publice ample dar nimeni nu le poate nega importanța. Istoria SUA este plinã de momente interne tensionate iar prezentul este o lecție deschisã. America are nevoie de unitate și disciplina democraticã. La mod simplist, aceasta este lecția prezentului fondatã în trecut pentru cã nu este nicio garanție în puterea absolutã democrației americane.
Luiza Mureșeanu
Toronto