default-logo

Corăbierii, avuția și…dragostea

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

  1. „Oriunde vei merge, să ai înaintea ta pe DUMNEZEU. Orice vei face, să ai mărturie din Sfintele Scripturi. Să nu te muţi de grabă din locul tău. Să nu uiţi că ÎNCEPUTUL ŞI SFÂRŞITUL MÂNTUIRII ESTE DRAGOSTEA”.
  2. „Cugetând la cele despre DUMNEZEU, fii evlavios cu prisosinţă, bun, cuminte, blând, darnic după putere, îndatoritor, necertăreţ şi cele asemenea. Căci aceasta este avuţia sufletului care nu poate să fie furată: să placi lui Dumnezeu prin unele ca acestea  şi să nu judeci pe nimeni sau să zici: cutare este rău şi a păcătuit; ci mai bine este să-ţi cauţi de păcatele tale şi să priveşti în tine purtarea ta, de este plăcută lui Dumnezeu. Căci ce ne priveşte dacă altul este rău?”.
  1. „După cum corăbierii cârmuiesc corabia cu grijă, ca să n-o izbească de vreo stâncă văzută sau nevăzută, aşa şi cei ce se silesc spre viaţa duhovnicească trebuie să cerceteze cu frică ce trebuie să facă şi ce să nu facă. De asemenea să creadă că legile lui Dumnezeu le sunt de folos, tăind de la suflet toate gândurile păcătoase”.

Sfântul Antonie cel Mare (251-356),

Părintele monahilor, este poate cel mai popular ascet şi socotit a fi începătorul vieţii călugăreşti. Este considerat de tradiţia monastică drept întemeietor al monahismului, împreună cu Sfântul Pahomie cel Mare. Prăznuirea lui se face la 17 ianuarie în toate tradiţiile creştine. La vârsta de 20 de ani după moartea părinţilor, încredinţează pe sora sa unei societăţi de fecioare, îşi donează bruma de agoniseală moştenită de la părinţi, şi pleacă în pustietate, după ce a auzit în Biserica rostindu-se. „De voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde avuţiile tale şi, venind, urmează-mi Mie„. Îşi găseşte un loc pe malul drept al Nilului, la marginea deşertului. Intreprinde o călătorie în Alexandria, căutând să îmbărbăteze pe martirii creştini prigoniţi de stăpânirea romană în timpul persecuţiei lui Maximian. În anul 312 îl găsim în adâncul deşertului  nu departe de Marea Roşie unde se găseşte mănăstirea care-i poartă numele. Aici trăieşte însoţit de doi ucenici până la moartea sa. Între timp mai merge odată la Alexandria pentru a-l susţine pe Sfântul Atanasie, persecutat de partida pro-ariană. Dintre scrierile sale se cunosc cu siguranţă scrisorile trimise diferitelor persoane sau comunităţi pe care le sprijinea cu sfatul său duhovnicesc. Patericul egiptean îi atribuie 38 de apoftegme (maxime, cugetări), iar în limba siriacă are 49 de apoftegme, iar în arabă 40 .  

Autor de citate:

**  – „Iubeşte smerenia; ea îţi va acoperi toate păcatele tale”.

**  – „După cum hainele mai mari decât măsura împiedică la mişcare pe cei ce se luptă, aşa şi dorinţa avuţiei peste măsură împiedică sufletele să lupte sau să se mântuiască”.

**  – „Viaţa şi moartea mea depind de ceilalţi, căci, dacă l-am câştigat pe aproapele meu, L-am câştigat pe Dumnezeu”.

P.S.  Nichita Stănescu (1933-1983), poet, scriitor, eseist, membru al Academiei Române: „ŢARARidică-te şi luminează în cuvânt / sentimentele ţării / care te-a născut / şi ţi-a dat viaţă, nu pentru tine / ci să i-o dai ei înapoi înmiit, – şi care ţi-a dat nume să-l porţi, / nu pentru tine / ci să-l înmulţeşti / numind-o cu toate numele tale. // Ridică-te şi luminează în cuvânt / sentimentele ţării tale / ca să-ţi poate zice fiul tău / şi să poţi să o numeşti pe ea / CASA TA”.

Părintele Ilie

 

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.