Să cunoaștem “ROMÂNIA BALNEO-TURISTICĂ” (III)

TURISMUL BALNEAR AL MILENIULUI TREI

1. La începutul mileniului trei organizaţiile ştiinţifice medicale internaţionale, ca şi cele ale deţinătorilor bazei materiale din staţiunile balneo-climatice, au dezbătut problemele determinate de criza îndelungată din acest sistem, încercând să contureze noi concepte şi noi obiective pentru staţiunile balneo-climatice şi turismul balnear internaţional.
2. Declararea anului 2000 ca „An mondial al balneologiei” a prilejuit organizarea, la Roma, a unui congres internaţional cu tema „Balneologia în noul mileniu”, la care au fost prezentate puncte de vedere şi soluţii, deosebit de importante, pentru viitorul balneologiei europene. În acelaşi cadru, în anul 2002 la un congres al Societăţii Internaţionale de Tehnică Balneară (SITH) a fost dezbătută tema „Turismul de sănătate şi tratament medical în staţiunile balneo-climatice”.
3. Cel mai important obiectiv pentru staţiunile balneo-climatice, subliniat la aceste întruniri, este racordarea lor la orientările organismelor internaţionale în domeniul sănătăţii (OMS) privind conceptul de sănătate, curele de sănătate, profilaxia primară şi secundară, calitatea vieţii ş.a..
4. Aceste noi orientări au la bază conceptul „pozitiv” de sănătate din definiţia dată de OMS, potrivit căreia „sănătatea este o bunăstare fizică, mentală şi socială şi nu constă numai din absenţa bolii sau infirmităţii”. Această definiţie nouă a sănătăţii completează concepţia negativă – lipsa bolii şi a infirmităţii, cu o viziune nouă, pozitivă – bunăstarea. Noţiunea de bunăstare este definită fie ca o sănătate bună, vigoare fizică, fie ca un concept medical cenestezic, respectiv ca un sentiment nedeterminat al existenţei corpului, perceput în conştiinţă ca tonalitate pozitivă – bunăstare, în contrast cu tonalitatea negativă – stare proastă.
5. Noţiunea de „calitate a vieţii” a devenit un obiectiv major al asistenţei medicale, considerat şi cuantificat în toate studiile şi cercetările ştiinţifice, prin indicatori adecvaţi şi presupune cel puţin integrarea sănătăţii fizice, mentale şi sociale, cu calitatea ambientului, a atmosferei, a climei, ca şi cu situaţia calitativă şi cantitativă a stării economice individuale şi generale.
6. Conceptul nou de sănătate a produs noi necesităţi, obieceiuri, preocupări, atitudini şi noi mijloace tehnice, definite ca „stil de viaţă”.
7. Definiţia actuală dată de OMS sănătăţii, include şi precizarea că „obţinerea celei mai bune stări de sănătate, pe care fiecare dintre noi este capabil să o realizeze, constituie unul din drepturile fundamentale ale tuturor fiinţelor umane.”
8. Aceste concepte noi privind sănătatea şi stilul de viaţă au determinat modificări profunde ale sistemului de asistenţă medicală. Conştiinţa dreptului la sănătate, conceptele privind nevoile de sănătate (percepute sau nu) au condus la creşterea cererii de prestaţii medicale în asistenţa publică şi privată, dezvoltarea medicinii comunităţii (medicina de familie), a medicinii preventive, legată de factorii de risc, a medicinii de recuperare pentru combaterea disfuncţiilor şi dizabilităţilor, precum şi a asistenţei medicale şi sociale a vârstnicilor, pentru creşterea calităţii vieţii acestei categorii de populaţie, tot mai numeroasă în urma creşterii duratei medii de viaţă.
9. Pentru domeniul medicinii balneo-climatice orientările şi conceptele noi ale medicinii privind sănătatea, ca un drept fundamental al omului, ca şi introducerea între criteriile de evaluare a sănătăţii a noţiunilor de calitate a vieţii, bunăstare şi stil de viaţă au determinat o reevaluare a asistenţei medicale din staţiunile balneo-climatice, ca şi a turismului balnear tradiţional, în ţara noastră. Între balneologia tradiţională şi turismul tradiţional au apărut curele de sănătate profilactice, turismul de sănătate sau turismul de bunăstare, care au la bază calitatea vieţii, strâns împletită cu apărarea sănătăţii şi un raport psiho-fizic valid. Aceste forme noi de activităţi balneare au ca destinaţie omul sănătos, respectiv cel mai mare procent din populaţie.
10. În acelaşi timp, noile concepte „pozitive” despre sănătate au un impact semnificativ şi asupra modului în care sunt percepute odihna, relaxarea, modul de petrecere a vacanţelor, a concediilor de odihnă şi chiar a zilelor libere de sfârşit de săptămână.
11. În educaţia sanitară a populaţiei trebuie promovate, prin mass media, cunoştinţele esenţiale privind: obligativitatea controlului periodic al stării de sănătate, întreţinerea acesteia, combaterea factorilor de risc (determinaţi de deprinderi incorecte de alimentaţie, igienă corporală, fumat, consum de toxice ş.a. sau de modul de viaţă actual), în condiţiile urbanizării şi industrializării rapide (poluare, sedentarism şi altele, descrise ca „boli de civilizaţie”). Avertizaţi în acest fel, oamenii sănătoşi de toate vârstele (copii, tineri, adulţi şi vârstnici) vor înţelege că starea de sănătate trebuie întreţinută şi ameliorată. Pentru realizarea acestei obligaţii faţă de propria sănătate şi bunăstare, o contribuţie importantă o pot avea curele active de sănătate, turismul de sănătate practicabil în toate staţiunile balneo-climatice şi de odihnă. Ameliorarea stării de sănătate şi prevenirea factorilor de risc se realizează prin adaptarea unor sisteme funcţionale ale organismului (capacitatea de efort, capacitatea funcţională a sistemului de termoreglare, a sistemelor neuro-vegetativ şi neuro-endocrin ş.a.), adaptare care se obţine prin solicitări crescute, prin stresuri adecvate, ale acestor sisteme funcţionale.
12. Staţiunile balneo-climatice ale mileniului trei trebuie să-şi adapteze structurile şi funcţionalitatea pentru a răspunde acestor noi realităţi cu care sunt confruntate de câteva decenii:

-clientela turistică va fi formată din două tipologii distincte: oameni sănătoşi (ţinând seama de situaţia lor generală) şi bolnavi, care vor utiliza facilităţile oferite de factorii terapeutici naturali climatici şi balneari, în scopul ameliorării sau refacerii sănătăţii lor;

-în staţiunile balneo-climatice vor trebui asigurate, concomitent, mai multe tipuri de activitate: cure de sănătate pentru oameni tineri şi adulţi sănătoşi, cure profilactice secundare şi terapeutice, pentru cei cu diferite afecţiuni şi cure de recuperare, pentru bolnavi de toate vârstele cu deficite funcţionale şi dizabilităţi;

-staţiunile balneo-climatice moderne, având ca obiectiv calitatea globală a sănătăţii, trebuie să adauge la vechiul tip de cură balneară, bazat exclusiv pe componenta medicală, respectiv metodologia de cură intensivă cu factori terapeutici naturali şi fizical-kinetici, o serie de alte activităţi care să asigure refacerea echilibrului psiho-fizic al tuturor turiştilor veniţi în staţiune, respectiv activităţi de divertisment şi relaxare, centru de înfrumuseţare (Beauty Center) ş.a..

13. În primii 10 ani ai noului mileniu au fost prefigurate şi dezvoltate mai multe tipuri de staţiuni balneare. Cel mai complex model de staţiune balneară modernă este aplicabil în staţiuni „oraşe balneare” sau în staţiuni detaşate. Conceput ca un centru polivalent integrat, un asemenea model include:

-centrul de sănătate, cu vocaţii multidisciplinare, pentru aplicarea unor cure de sănătate;

-centrul de recuperare, cu vocaţii medico-sanitare, pentru aplicarea unor cure profilactice secundare, terapeutice şi de recuperare medicală;

-centrul de bunăstare, înfrumuseţare;

-centrul de primire, divertisment şi cultural, sinergic şi complementar celorlalte trei centre, cu activităţi de recepţie şi  informaţii, relaxare, bar-restaurant, magazine, inclusiv cu produse balneare şi cosmetice, precum şi activităţi de educaţie sanitară şi ştiinţifice medicale.

Asemenea proiecte au fost aplicate, parţial, în diferite ţări: Germania, Austria, Franţa, Elveţia, Cipru şi Iordania, precum şi în Italia (proiecte integrate la Fiuggi şi Rodi).

14. În staţiunile balneare în care funcţionează hoteluri cu baze de tratament proprii este oportună şi posibilă completarea ofertelor de cure medicalizate (terapie şi recuperare) cu oferte de cure de sănătate diferite (stabilite selectiv, în funcţie de capacitatea bazei de tratament, dotările existente şi personalul medical şi tehnic, disponibil).

S-au dezvoltat considerabil în zonele de litoral, mai ales din bazinul mediteranean, dar şi de la Marea Neagră, hoteluri de cură pentru talasoterapie (solicitările au crescut de 10 ori în 10 ani).

S-au extins ofertele de Wellness sau Spa în hoteluri, cu activităţi de prevenţie, destindere, bunăstare, fără prescripţie medicală, cu sau fără utilizarea de factori terapeutici naturali, bazate mai mult pe metodele fizical-kinetice (fitness, masaj, hidroterapie ş.a.).

15. Un concept original, propus în primii ani ai noului mileniu de prof.dr.H.Pratzel, preşedinte al Societăţii Internaţionale de Balneologie şi Climatologie, recomandă ca tratamentul şi recuperarea bolnavilor cronici să fie făcute predominant în staţiunile balneo-climatice indicate, în timp ce spitalelor să le revină tratamentul bolnavilor cu boli acute. Motivaţia acestei propuneri a fost, în primul rând, economică, dat fiind costul deosebit de ridicat al zilei de spitalizare, dar s-au avut în vedere, în acelaşi timp, posibilităţile metodologice mai largi ale staţiunilor balneare, care adaugă la metodologia de bază fizical-kinetică pentru recuperare şi aportul factorilor terapeutici naturali.
16. Perspectivele staţiunilor balneo-climatice europene pentru mileniul trei sunt apreciate de specialiştii din domeniul medical şi din turism ca fiind optimiste. Majoritatea specialiştilor şi managerilor din sistemul balnear consideră că „medicina balneară poate fi considerată o modalitate curativă menită să menţină şi/sau să amelioreze şi să refacă sănătatea şi calitatea vieţii în staţiuni balneo-climatice structurate şi organizate în acord cu conceptele şi obiectivele privind drepturile omului la sănătate, ca bunăstare”.
17. Multe personalităţi medicale ale balneologiei internaţionale consideră că medicina balneară are perspective de dezvoltare, pentru că scopul sănătăţii publice este prevenirea bolilor, promovarea unui mod de viaţă sănătos şi protecţia mediului (Sănătatea 2000 – OMS). În circumstanţele creşterii continue a morbidităţii prin boli cronice (cardio-vasculare, metabolice, reumatismale, posttraumatice, alergice ş.a.), a duratei medii de viaţă şi a populaţiei vârstnice şi în condiţiile existenţei unor numeroşi factori de risc (creditaţi şi determinaţi de condiţiile de viaţă ale societăţii moderne industrializate şi urbanizate, ca şi de o conduită umană de obicei inadecvată), devin imperative curele de sănătate, pentru combaterea factorilor de risc şi pentru ameliorarea capacităţii funcţionale de apărare a organismului. Acestea sunt premize obiective pentru creşterea importanţei staţiunilor balneo-climatice în noul mileniu.

Prof.dr.PETRE BARON / UZPR