Citind eseul meu „Întoarcerea tatei din prizonierat”, publicat cu câţiva ani în urmă de „Flacăra lui Adrian Păunescu”, profesorul Gheorghe Olteanu din Alexandria a fost impresionat de veridicitatea suferinţelor prizonierilor români în Rusia, prezentate ca într-o tulburătoare derulare cinematografică, şi mi-a cerut acceptul să îl includă în volumul în pregătire „Amintiri din tranşee”. M-a bucurat demersul său şi i-am trimis cartea mea „Satul de sub ape”(PAIDEIA, 2006) în care era inclus şi eseul amintit.
Aşa a început corespondenţa mea cu distinsul profesor teleormănean, care a jucat un rol de frunte în viaţa oraşului de pe Dunăre. Şi aşa a ajuns bucureşteanul de sorginte moldovenească, care sunt, la Zilele Municipiului Alexandria, 2015. Invitaţia de a participa la eveniment mi-a fost transmisă prin prietenul comun Marian Teodorescu, teleormănean get-beget. Şi cum vremea frumoasă ne îmbia la o plimbare cu maşina, am hotărât să scot la înaintare „Opelul” meu, care nu mai cunoştea alte drumuri decât Bucureşti-Snagov şi Bucureşti – Breaza. Şi retur. Şi cum locuri mai erau în maşină, Marian a venit cu ideea să-i invităm cu noi şi pe prietenii săi, ziaristul Alexandru Brad şi generalul Eugen C. Deşi nu era nevoie să-şi justifice invitaţia, Marian a adăugat că Alexandru Brad – Sandu pentru prieteni – era iubit şi respectat de toţi teleormănenii care l-au cunoscut în anii când acesta şi-a desfăşurat activitatea de ziarist cutreierând coclaurii judeţului. Cât despre general, tot Marian a venit cu ideea: Se va lansa cartea „Amintiri din tranşee”(Ed. TIPOALEX, 2014), scoasă de Gheorghe Olteanu şi Gheorghe Pietreanu, sala va fi plină de rezervişti şi ar da bine la veteranii de război prezenţa unui general de la Bucureşti, fie el şi rezervist. Vremea frumoasă şi buna dispoziţie a tovarăşilor de călătorie a confirmat zicerea francezului Les amis de mes amis sont mes amis”.
Din goana maşinii, Sandu şi-a amintit multe întâmplări petrecute în/cu oameni din satele frumoase, cu gospodării îngrijite, ne-a vorbit despre bucuriile, realizările şi neîmplinirile acestora, la care el a fost nu numai martor, ci şi părtaş în calitate de corespondent al ziarului „Scânteia” pentru această parte a Bărăganului.
Cât despre Marian, bun cunoscător al „Câmpiei în vreme de ceaţă” (AGERPRESS, 2013), a povestit lucruri interesante despre teleormănenii care au devenit personajele cărţii sale.
Oraş mic, cu nume mare, Alexandria, ne-a primit cu multă căldură, atât de la soare, cât şi de la oamenii entuziaşti, implicaţi în organizarea şi derularea zecilor de activităţi incluse în programul celor patru zile de sărbătoare locală. În Ziua întâi a fost programată lansarea cărţii „Amintiri din tranşee” şi Simpozionul 1945-2015, 70 de ani de la încetarea celui de al doilea război mondial.
Prezentarea cărţii de către profesorul Gheorghe Olteanu s-a constituit într-o adevărată lecţie de patriotism. Pentru a strânge materialul, autorii au cutreierat timp de doi ani satele judeţului şi au stat de vorbă cu 61 de veterani ai celui de al doilea război mondial, participanţi pe Frontul de Est şi de Vest. Foştii combatanţi, acum nonagenari, unii chiar centenari, şi-au amintit, de parcă s-ar fi petrecut ieri, întâmplări şi fapte de vitejie săvârşite pe front, în timpul luptelor, în cercetare sau în tranşee, au retrăit dorul de locurile natale şi de cei dragi, dar şi suferinţele din lagărele de prizonieri. Autorii au prelucrat aceste amintiri, le-au comentat, au mai adăugat câteva texte literare şi le-au strâns într-un tot unitar cu o formă grafică de excepţie.
Vorbitorii – profesorul Gheorghe Olteanu, cât şi colonelul (r) Viorel Ciobanu, preşedinte de onoare al Filialei Teleorman a ACMR „General David Praporgescu”, au citat din interviurile cu veteranii texte sugestive care îi caracterizează şi au vorbit cu mândrie despre spiritul de sacrificiu şi vitejia fiilor Teleormanului care s-au jertfit în luptă pentru reîntregirea României, despre păstrarea demnităţii şi a omeniei în condiţii de război, despre credinţa în Dumnezeu care i-a ajutat să treacă cu bine miile de zile trăite pe front. Au povestit despre revederea cu familia a Omului cu piciorul de lemn, Iancu M. Marin din Vităneşti, pe care, fiica Florina nu l-a mai recunoscut: Mamă, nu este tatăl meu, că el avea două picioare. Ţăranul teleormănean a găsit însă forţa să se acomodeze cu infirmitatea, confecţionându-şi proteza potrivită şi o bicicletă cu o singură pedală ca să-şi poată duce butelia la schimb. De asemenea vorbitorii au transmis un vibrant îndemn către cadrele militare active prezente în sală: să meargă prin şcoli, în sate şi în oraşe, singuri sau împreună cu veteranii, şi să le vorbească elevilor despre pildele de patriotism ale strămoşilor lor, să le explice sensul cuvintelor patrie, patriotism, faptă de vitejie şi să le transforme în adevărate trăiri care să le înnobileze viaţa.
Mă aflam în prima bancă din sală, în faţa prezidiului. De cum m-am aşezat, privirea mi-a fost atrasă de un veteran adus de spate, peste care viaţa lăsase urme adânci. Cu toate că vârsta se instalase definitiv pe chipul său, privirile arzătoare emanau încă forţa sufletului, gata să reverse spre lume bogăţia unui mare caracter. Fulgerător mi-a apărut icoana tatei, veteran şi el. Oare aşa ar fi arătat tata , dacă nu ar plecat cu unsprezece ani în urmă lângă mama? Cât a durat festivitatea nu mi-am dezlipit privirea de pe chipul lui blând. Am tresărit când Gârlea Simion a început să vorbească – aceeaşi vorbă molcomă, aceeaşi rostire în cuvinte măsurate, aceleaşi grozăvii ale războiului pe care mi le povestea şi tata. Despre război, aşa cum l-a trăit el, ne-a vorbit acum cu voce tremurândă şi cu ochi înlăcrimaţi, acest erou, nins de ani şi încovoiat de vremuri. Şi el, şi ceilalţi veterani pe care i-am ascultat, au cerut generaţiilor tinere, conducătorilor ţării, să nu uite că bunul cel mai de preţ al omenirii este pacea şi să militeze pentru instaurarea ei pe pământ.
Aplauzele care au întâmpinat intervenţia lui Alexandru Brad au dovedit că oamenii nu au uitat lucrurile bune făcute pentru obştea teleormăneană şi că îl simt în continuare ca pe unul de al lor.
În cuvântul scriitorului Marian Teodorescu, a vibrat legătura cu locurile natale şi s-au simţit emoţiile intense ale acestor zile de sărbătoare. Patosul din discursul său ţâşnea din elogiul adus adevăraţilor români luptători pentru neam şi ţară.
Întâlnirea din sala de festivităţi a primăriei din Alexandria a continuat în cerc restrâns acasă la distinsul profesor Gheorghe Olteanu, care s-a dovedit a fi nu numai un bun organizator, ci şi o gazdă bună. Şi întâlnirile între nostalgici s-au repetat după aceea de nenumărate ori, la iniţiativa oricăruia dintre noi, dimineaţa, la o cafea la McDonalds – ul de la Obor – „La Ţapinari”- cum îi spunea generalul şugubăţ. Ne ofeream exemplare din revista „Flacăra lui Adrian Păunescu” sau din alte publicaţii în care apăreau articole ale noastre sau cărţi scrise de noi. Editorul Alexandru Brad scotea prestigioasa revistă de cultură „ACASĂ”, în care la rubrica „Cărţile prietenilor mei” a prezentat cartea mea „Scutul de speranţă”(SEMNE, 2015) şi cartea lui Marian Teodorescu ”Liber, de voie, prin Europa”(AGERPRESS, 2011). Tot Domnia Sa a publicat o cronică a lui Marian Teodorescu despre cartea „Atelierul de tâmplărie”(Tipoalex, 2014) a scriitorului Florea Burtan, talentat poet şi prozator, dar şi ferment activ al vieţii literare teleormănene.
Mi-am amintit zilele acestea despre Lecţia de patriotism la care am asistat la Alexandria: doamna Cristiana Crăciun mi-a spus la telefon cu vocea voalată de emoţie că Sandu Brad s-a dus şi el, la câteva zile după ilustrul său frate.
Părăsirea acestei lumi de către Alexandru Brad, scriitorul şi ziaristul care prin arma scrisului a luptat să o facă mai bună şi să-i înlăture neajunsurile provocate de vremi şi de trăitorii ei, mi-a răscolit amintiri la fel de dureroase ca plecarea înaintea lui a celorlalţi doi tovarăşi de călătorie la Alexandria. La un an după Lecţia de patriotism s-a dus la stele generalul Eugen G. şi la încă un an după el, ziaristul şi scriitorul Marian Teodorescu. Şi mi-am amintit poezia tristă a lui George Coşbuc Trei, Doamne, şi toţi trei…
Ploaia deasă a anilor ne atinge rând pe rând. Brazii falnici nu se frâng. Ei cad doborâţi de securea nemiloasă a timpului.
Mihai Maxim