Pocăința

In Post, îndeosebi sau, mai ales, după aceea, pocăința trebuie sa fie, în fiecare din noi, o stare de Har și de Adevăr!…
Pocăința trebuie sa fie plansul, suspinul si regretul nostru sincer pentru toata mania noastra pricinuita lui Dumnezeu si pentru toata mahnirea provocata fratelui nostru!…
Pocainta, in Taina Sfintei Spovedanii, trebuie sa fie marturisirea si cainta noastra autentica, pentru toata greseala realizata, pentru pacatul savarsit si pentru toata patima, alimentată ori hranita de mandria, vanitatea si nechibzuinta sau necugetarea noastra!…
Pocainta trebuie sa fie cercetarea si indreptarea noastra veritabila, decizia si hotararea noastra, ferma si radicala, de a pune inceput bun vietii, prin convertirea si metanoizarea purtării si viețuirii noastre, ajungând a fi potrivnici pacatului, dusmani viciului, vrășmași patimii si prieteni virtutii si randuielii celei bineplacute lui Dumnezeu!…
Pocainta trebuie sa fie strapungerea inimii in plansul cel duhovnicesc, in baia lacrimilor celui de-al doilea Botez care ne spala pe noi de toata rautatea (re)curatind haina noastra pentru a o (re)face luminoasa si plina de Duh Sfant si (de) Binecuvantare!…
Pocainta trebuie sa aduca tamaduire duhului, sanatate mintii si maingaierea cea fara de rautate, orgoliu sau mandrie, sufletului nostru cel coplesit/afectat de murdaria si (de) rautatea acestui veac!…
In metania, inchinaciunea si rugaciunea cea neincetata a Pocaintei noi trebuie sa aflam alinare si vindecare!…
Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă!…
Stelian Gomboș / UZPR
Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.