PLEDOARIE PENTRU ZIUA INTERNAȚIONALĂ A CĂRȚII

Motto:

,,Să citești cărți bune este ca și cum ai purta o conversație cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute.’’ (Descartes)

Data de 23 Aprilie –  Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor  –  mă îndreaptă cu gândul la importanța cărții de calitate, de toate genurile, de la cele literare la cele științifice și filosofice, pentru formarea marilor scriitori, poeți sau prozatori și, nu mai puțin, a marilor jurnaliști. Corelația amintită mi se impune și prin faptul că  UNESCO a decis în 1995 să aniverseze această zi pentru a promova cititul, publicarea de cărţi, dar şi drepturile de autor, pentru că este data când au trecut în eternitate marii titani ai literaturii universale, spaniolul Miguel Cervantes (1547-1616) și englezul William Shakespeare (1564 – 1616). Este ziua în care au trecut în neființă și alți scriitori importanți, precum poetul englez William Wordworth (d. 1850) și scriitorul francez Jules Barbey d’Aurevilly (d. 1889), dar și ziuaîn care s-au născut alți slujitori înalți ai peniței, ca Vladimir Nabokov (n. 1899) și Maurice Druon (n. 1918).

Revenind la cei doi întemeietori ai literaturii moderne, putea Cervantes să scrie capodopera Don Quijote de la Mancha, alte romane și nuvele, precum și poezii, iar limba spaniolă să fie numită azi și ,,limba lui Cervantes’’,  fără ca acesta să cunoască literatura spaniolă sau și scriitori de altă limbă, cum au fost Ariosto și alții din literatura italiană? Putea Shakespeare să fie cel mai strălucit scriitor de limbă engleză, dramaturg și poet, fără o educație serioasă? Unii istorici literari chiar îi contestă paternitatea pieselor de teatru, pe care le atribuie altor contemporani, ca filosoful Francis Bacon sau dramaturgul Christopher Marlowe, tocmai pe motiv că Shakespeare provenea dintr-o familie de condiție modestă și n-ar fi avut o educație atât de solidă. Și întrebările pot continua. Putea Eminescu să fie ,,poet nepereche’’ fără să-l fi citit pe Shakespeare, pe care în poezia postumă Cărțile îl admira, numindu-l ,,prieten blând al sufletului meu’’? Putea el să scrie poezii profund reflexive fără temeinice cunoștințe de filosofie, fără să cunoască filosofia lui Kant, din care a tradus parțial Critica rațiunii pure, sau filosofia lui Schopenhaur, de al cărui pesimism este influențat? Nu, nu putea și n-ar fi scris nici versurile din Scrisoarea I despre starea de dinainte de creația lumii, dacă n-ar fi cunoscut imnele vedice, dintre care Imnul creațiunii îl inspiră în versurile: ,,La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă/ Pe când totul era lipsă de viață și voință,/ Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns,/ Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns,/ Fu prăpastie? genună? Fu noian întins de apă?/ N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă,/ Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază/ Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază,/ Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,/ Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!/ Dar deodat-un punct se mișcă … cel dintâî și singur!Iată-l/ Cum din haos face mumă, iară el devine Tatăl.’’

Nu continui cu alte exemple, dar concluzia care se impune în mod peremptoriu este aceea că numai talentul de a povesti sau de a combina cuvintele în imagini poetice nu duc de la sine la nașterea unui mare prozator sau poet, pentru că literatura artistică de înaltă calitate presupune și reflexivitate, sondarea și înțelegerea stărilor sufletești ale ființei umane, cunoașterea mecanismelor și resorturilor istoriei umane și chiar ale istoriei naturii. Și de unde pot fi obținute asemenea cunoștințe dacă nu din acumulările anterioare cuprinse în cărți, la care se adaugă, firesc, și cunoștințele obținute din ,,cartea vieții’’, adică din experiența proprie?

La fel, nu se pot forma nici jurnaliști de valoare fără cunoștințe de toate felurile, pentrucă un jurnalist veritabil nu este un simplu știrist și nici un prompterist, deși chiar și simplele informații necesită știința culegerii lor, a distincției dintre semnificativ și insignifiant, după cum și simpla lectură a unor informații are regulile ei, nu numai de dicție, ci și de înțelegere a conținutuluilor. Cu atât mai mult, un jurnalist complex, cel care poate să practice diferitele genuri jurnalistice, inclusiv reportajul, interviul, articolul de fond etc., are nevoie de cunoștințe științifice, dacă nu de cele din științele naturii (fizică, chimie, biologie etc), pentru care poate apela la specialiști,cel puțin de cele din domeniul științelor sociale (economice, sociologice, politologice etc.), pentru că omul și societatea constituie domeniul său de investigație. Totodată, el are nevoie și de cunoașterea literaturii beletristice și a celorlalte arte, nu numai pentru că domeniul artistic constituie unul din palierele vitale ale societății, despre care are menirea să informeze, ci și pentru că limbajul jurnalistic interferează cu limbajul literar-artistic. Astfel, fiecare gen jurnalistic are nevoie de un limbaj ales și îngrijit, iar unele dintre genuri, cum este reportajul și nu numai, recurg și la mijloace literar-artistice, încât, în unele cazuri, se transformă în literatură. Reportajelelui Geo Bogza din CarteaOltuluisuntjurnalisticesauliterare? Greu de distins chiar pentru teoreticieni, pentrucăniciei nu au găsit decât criterii de departajare parțiale și relative.

În calitate de cititori, indiferent de profesie, de Ziua Internațională a Cărții, care printr-o Hotărâre de Guvern din 14 aprilie 2005 a fost declarată și „Ziua Bibliotecarului din România’’,să citim presa care o semnalează, alături de alte evenimente importante, și să zăbovim asupra unei cărți pe care o găsim interesantă, într-o librărie, la un Târg de Carte, într-o bibliotecă publică, sau în biblioteca personală, printr ecărțile rămase încă necitite!

Ioan N. ROȘCA / UZPR

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.