Corneliu Vlad, jurnalist: Continuitatea presei ține de deontologia ei şi este o permanență dincolo de conjucturi, dincolo de influenţa politicianistă, dincolo de interese de grupuri sau grupuscule.
De la Eminescu, care a pus bazele teoretice ale unei ziaristicii adevărate în România, presa românească a reuşit, mai mult sau mai puțin, să continue această linie în diferite epoci ale istoriei, în diferite perioade, de război sau de pace, sub diferite sisteme sociale şi politice. În ce priveşte relaţiile interumane, intergrupuri, intergrupusculare, chiar ale ziariştilor, aici trebuie să pornim de la faptul că această categorie este una dintre îndeletnicirile cele mai vulnerabile. Asupra ei se exprimă şi puterea banilor, şi puterea politică, şi mai nou, şi felurite alte diversiuni hibride, ca să folosesc un epitet care a devenit la modă acum. Presa este, aşadar, oglinda frământărilor sociale ale unei comunităţi, de fapt ale unei societăţi care, deşi zice că a intrat în tranziţie, că este în tranziţie şi că a ieşit din tranziţie, rămâne în continuare într-o situaţie foarte labilă, foarte mişcătoare şi foarte vulnerabilă, mai ales că presa suferă şi pe plan mondial un proces extraordinar de prefacere. Dacă mă gândesc cum făceam presă în urmă cu 25 de ani şi cum o facem acum, mi se pare că am trecut prin câteva etape istorice importante, începând de la tehnologia imprimării şi terminând cu modul de concepere a materialelor de presă.
Ion M. Ioniță, jurnalist: Important este să fie oameni care să spună adevărul indiferent de circumstanţe şi de condiţii. Faptul că există o asociație a jurnaliştilor care, iată, sărbătoreşte 100 de ani, este foarte bine şi merită toate felicitările. Sunt puţine astfel de instituţii şi eu cred că şi continuitatea presei şi a organizaţiilor profesioniste ale presei depinde de profesioniștii care le construiesc şi care lucrează pentru a aduce în faţa oamenilor şi a-şi face această datorie de a informa cât se poate de corect publicul despre ceea ce se întâmplă într-o lume din ce în ce mai confuză. Din păcate, asta e lumea în care trăim. Totul se transformă, totul se schimbă, totul capătă şi standarde mai joase. E datoria noastră şi în special a acestor forme de asociaţie a profesioniştilor să încerce să introducă standarde de calitate, practice, de conştiinţă, astfel încât oamenii să aibă încredere în ceea ce citesc şi în ceea ce văd şi în ceea ce aud, pentru ca presa s-a schimbat enorm şi trăim în cu totul alt mediu decât acum 20, 30, 50, 100 de ani – atunci, într-adevăr, greutatea cuvântului tipărit era enormă. Astăzi, aceasta greutate este disipată în multe, multe medii de informare în masă şi, din păcate, aceste medii nu informează, ci dezinformează.
Claudia Nicolae, director „Agerpres”: Centenarul UZPR cred că este doar un început de drum. Aş vrea să ne întâlnim, să spun aşa, şi la al doilea centenar. Cred că ambele variante sunt valabile pentru orice jurnalist şi nu numai pentru cel din România, ci pentru oricare, în esenţă. Continuitatea reprezintă, totuşi, să ne recunoaştem valorile trecutului, să ne îmbunătăţim treptat, să ne acomodăm şi cu evoluţia, pentru că vedem zi de zi că presa pe care noi am învăţat-o, aceea a faxului, a telexului, a pagerului, a devenit acum la secundă. Fiecare secundă înseamnă o ştire pierdută. La fel de important este ca jurnaliştii noi să nu uite experienţa vechilor jurnalişti, pentru că în esenţă jurnalismul este unul singur şi înseamnă a reflecta cât mai obiectiv o realitate, cât mai imparţial; înseamnă a fi, până la urmă, demn să fii jurnalist.
Mădălina Corina Diaconu
(Revista UZP NR.1/ 2019)