Hrana pe care o avem azi pe tarabe este o selecţie scurtă şi slabă din tot ceea ce Natura ne-a lăsat pentru a ne hrăni trupul şi sufletul. Cu puţină cercetare şi educaţie putem redescoperi plantele comestibile aflate peste tot în jurul nostru, multe dintre ele cu un gust şi o aromă fabuloasă, care ne vor face să ne re-indrăgostim de tot ce e cu adevărat natural.
Viul cu viu se hrăneşte. Aceste plante sălbatice păstrează în ele informaţia genetică de mii de ani, nefiind alterate sau “îmbunătăţite” pentru consum. Astfel, pe lângă un gust bun beneficiem şi de o nutriţie adevărată, care ne hrăneşte celulele cu viaţă.
Iată, astfel, pentru curioşii şi iubitorii de Natură, totodată, o listă de plante sălbatice comestibile pe care le putem culege şi găti la început de primăvară:
1. Urzica (Urtica dioica – Urzica mare)
Încep lista cu regina plantelor sălbatice comestibile. Urzica a fost şi este utilizată pe tot teritoriul României într-o multitudine de reţete, fiind totodată planta de leac şi de uz gastronomic. Cum mai demult nu există o diferenţă mare între uzul gstronomic şi uzul plantelor de leac, astăzi mai întâlnim câteva plante care cad sub această categorie.
O întâlnim în lăstărişuri, la marginea pădurilor, în livezi şi zone umbroase, umede, deseori preferând solurile îngrăşate natural de prezenţa umană sau animală.
Perioada de recoltare: sfârşitul lui februarie – noiembrie, uneori până la prima zăpadă
2. Păpădia (Taraxacum officinale)
Putem întâlni Păpădia mai peste tot, indicat fiind să o culegem din locuri curate: poieni, fâneţe, grădini, etc. Primăvara frunzele tinere de păpădie nu sunt încă atât de amare, putând fii consumate în salate proaspete, supe, fierturi, sucuri, ceaiuri, etc. Datorită compuşilor săi bio-activi stimulează digestia şi echilibrează problemele digestive, fiind detoxifiantă şi diuretică.
Perioada de recoltare: martie-aprilie
3. Lăstarii de Papură (Typha Angustifolia şi Typha Latifolia)
Papura o găsim în locurile apoase, umede, pe marginea bălţilor, lacurilor şi apelor lin curgătoare. Papura este o plantă foarte versatilă, locuitorii satelor din Delta Dunării oferindu-i numeroase întrebuinţări, de la plantă gastronomică, hrană pentru animale, plantă medicinală, de uz estetic şi foarte des utilizată ca şi material de construcţii şi de împletituri.
Uzul ei gastronomic începe primăvara când rizomii şi lăstarii proaspeţi se recoltează şi se sotează în unt, sau se folosesc în diverse mâncăruri, precum un sparaghel. Aceştia se mai pot recolta până vara târziu, păstrând doar partea fragedă de la baza mlădiţelor.
Florile se recoltează la începutul verii sau primăvara târziu, desfăcând frunzele crescute cilindric în jurul lor. Se recoltează atât florile de tip masculin cât şi cele de tip feminin, ambele având un gust delicios, asemănător porumbului. Se consumă crude, în salate, sau sotate.
De la Papură se mai consumă şi polenul. Spre mijlocul verii inflorescenţele masculine produc o abundenţă de polen galben care poate fi colectat şi consumat crud, în iaurt, sucuri de fructe, salate sau cereale. Cu polenul de papură se îngroaşă supele, sosurile sau se poate adăuga în preparatele pe bază de faină. Pentru colectare se foloseşte o pungă de hârtie, se apleacă vârful papurei şi se scutură polenul. Se păstrează într-un loc răcoros, ferit de umezeală.
Ultima parte a papurei, rădăcina, se recoltează de vara până la următoarea primăvară, practic se poate recolta pe tot parcursul anului. Aceasta se foloseşte pentru a se extrage faină de papură, un înlocuitor bun pentru grâu, în orice reţetă.
Papura este un atiseptic natural, popoarele americane folosind-o pentru tratarea rănilor şi a infecţiilor. Substanţa gelatinoasă aflată între frunze se foloseşte pentru dezinfectarea rănilor mici. Acest jeleu este totodată un analgezic puternic, putând fi ingerat sau aplicat local pentru a uşura durerile şi inflamaţiile. Fiind un coagulat eficient, preparatele pe bază de papura echilibrează menstruaţiile abundente, ameliorând anemiile.
Perioada de recoltare: martie-octombrie
4. Vârfurile tinere de hamei (Humulus Lupulus).
Hameiul este o plantă căţărătoare, pe care o întâlnim în lunci, păduri, şi uneori pe garduri, unde-i place foarte bine. Mult-cunoscut pentru băutură acidulată, care face deliciul românilor de pretutindeni, vârfurile tinere de hamei sunt folosite încă şi în bucătăria populară românească, gătite precum sparanghelul, sotate în unt, murate, sau adăugate la diverse preparate după imaginaţia fiecăruia: rissoto, paste, etc.
Se culeg vârfurile tinere, frunze proaspete şi tije din tulpinile mai crude. Vârfurile se culeg când ajung la dimensiunea de 20-25 cm şi sunt cu atât mai bune cu cât sunt mai măricele.
Hameiul are o acţiune uşor sedativă, calmând sistemul nervos central.
Perioada de recoltare: martie-aprilie
5. Racovina sau Racoina (Stellaria Media)
O putem găsi aproape în orice spaţiu verde, de la câmpie şi până la deal şi munte.
Este o plantă târâtoare, de mici dimensiuni, cu frunzuliţe de 1-1,5cm, de un verde crud, cu aspect lucios, suculent. Racovina o mai putem recunoaşte şi după florile micuţe şi albe, care apar de la începutul lui martie şi până toamna târziu, şi ele fiind comestibile.
Se culeg frunzele şi florile şi se poate folosi în salate, supe, sau se poate adăuga la pesto, simplă sau în combinaţii cu alte verdeţuri crude.
Perioada de recoltare: martie-noiembrie
6. Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris)
Este o plantă pe care o întâlnim des în flora spontană, putând fi găsită pe câmpii, pajişti, grădini, la marginea drumurilor, în şanţuri, pârloage şi locuri însorite.
În Asia mică, este o plantă foarte căutată pentru gustul sau, folosindu-se într-o mulţime de preparate.
Vara dezvoltă frunzuliţe în formă de inimioară, fiind foarte uşor identificabilă. Primăvara o putem găsi în stadiul incipient, la baza solului, şi o putem recunoaşte datorită frunzelor lancetate, dispuse ca într-o rozetă.
Se recoltează frunele tinere împreună cu rădăcina tânără. Gustul este asemănător verzei, şi devine piperat odată cu creşterea plantei. Primăvara frunzele tinere, bogate în fier, calciu şi vitamina C, se pot consuma crude în salate, sau se pot sota cu puţin usturoi sau fierbe şi trase la tigaie. Datorită gustului intens pe care îl capătă odată cu maturizarea plantei, înspre vara, se asezonează şi cu alte verdeţuri sau legume. În Korea se consideră că Naengi (numele autohton pentru Traista-ciobanului) este una din plantele de primăvară cu cei mai mulţi nutrienţi, fiind printre primele care ies din pământ, purtând cu sine tăria Naturii.
Perioada de recoltare: februarie-octombrie
7. Năsturelul (Nasturtium officianale)
Năsturelul este o plantă acvantica, pe care o întâlnim lângă izvoare şi fluxuri de apă în mişcare. I se mai spune macris-de-balta, brâncuţă sau năsturaş. Este o plantă atractivă, suculentă, cu frunzele uşor dantelate, care, în timpul verii (din luna iunie până în septembrie), produce flori mici albe, care devin păstăi mici, cu două rânduri de seminţe comestibile. Frunzele tinere, bogate în vitamina K, se folosesc proaspete în salate, sau sandvişuri, sotate împreună cu spanac, sau adăugate în supe pentru o aromă subtilă, piperată. Se consumă primăvara, până la înflorirea plantei, pentru ca apoi acestea capătă un gust uşor amărui.
Datorită dezvoltării sale în locuri apoase, după recoltare, se recomandă păstrarea sa într-un vas cu apă rece (recomand de izvor, nu apă de robinet, cu clor), pentru o jumătate de oră, înainte de a fi consumat. Acest lucru ajută la eliminarea posibilelor toxine.
Perioada de recoltare: martie-aprilie
8. Lăstari de sparanghel sălbatic (Asparagus prostratus)
Puţini cunosc că mult apreciatul Sparanghel, pe care îl găsim în supermarketuri la preţuri ridicate, se găseşte şi în Natură, şi chiar cu uşurinţă. Acesta preferă solurile stâncoase, saline, creascand într-o tufă foarte viguroasă, cu multe increaganturi, motiv pentru care deseori a fost cultivat ca şi plantă decorativă în grădini, lângă garduri, sau în ghivece. La noi în ţara îl putem găsi cu uşurinţă în zona Buzăului, unde avem un sol mai salin, dar poate fi găsit şi în multe alte zone. Primăvara se recoltează lăstarii proaspeţi de la baza tufei, viitoarele tulpine în devenire. Avem grijă să îi alegem pe cei care încă nu au dezvoltat frunze deoarece aceştia din urmă sunt prea lemnoşi pentru a mai fi consumaţi.
Lăstarii tineri de sparanghel sălbatic, bogaţi în vitamine şi minerale, se recoltează şi se consumă cruzi (sunt foarte suculenţi şi gustoşi), sotaţi în unt, pe grătar, sau în diverse supe şi sosuri.
Perioada de recoltare: jumatea lui martie-jumatea lui iunie
9. Vârfurile de ferigă
O plantă cu foarte mare căutare între gastronomi, fiind prezenţa ca şi specialitate în cele mai bune restaurante! Primăvara apar aceste vârfuri de Ferigă ce urmează a fi viitoare frunze şi pe care le putem culege şi noi! Se culeg tinere, pe când sunt în stadiul de spirală. Fragede şi dulci, sunt o delicatesă, dar se consumă întotdeauna gătite bine!
În genul Ferigă intra mai multe specii, precum Matteuccia struthiopteris (ferigă pana de struţ), Pteridium aquilinum (ferigă de câmp), Osmunda regalis (ferigă regală) şi Dryopteris filix-mas (ferigă comună). Toate sunt comestibile odată cu tratamentul termic.
Ferigile le putem găsi în păduri, la marginea acestora, în văi, pe coaste de deal şi în zone umbroase.
Perioada de recoltare: aprilie-mai
10. Ceapă sălbatică sau Chives (Allium schoenoprasum)
Aceasta varietate sălbatică de ceapă, cu aspect de fire lungi de iarbă, este deja la modă prin restaurante şi supermarketuri. Puţini ştiu că se găseşte din abundenţă şi în Natură şi o putem culege singuri. Creşte în tufe stufoase pe dealuri şi câmpii, iubind locurile însorite. Vara dezvoltă o floare mov, foarte parfumată, din care urmează să se dezvolte seminţele. Acestea pot fi folosite pentru a vă planta Chives sau Ceapa Sălbatică în grădină. Alegeţi un loc însorit şi ea va creşte singură.
Se consumă crudă, în salate, pesto, sandvişuri, dressinguri, sosuri, sau ca adaos crud la supe şi diverse preparate.
Perioada de recoltare: aprilie-octombrie
11. Ventrilica (Veronica persica)
Pun pariu că o ştiţi, dar nu v-aţi gândit vreodată să o consumaţi. Ei bine, nu uit să trec şi această plăntuţă pe lista plantelor comestibile de primăvară. Este o plantă care creşte în grupuri mari, şi o putem întâlni în păduri, pe locuri defrişate, lângă mărăcinişuri, tufişuri, garduri şi şanţuri, pe drumuri şi în liziere.
Fruzele şi florile, ambele sunt comestibile, şi se pot adăuga la salate, sandvishuri, decoraţiuni de platouri sau se poate servi ca ceai. Are proprietăţi detoxifiante, curăţă sângele şi este bună pentru tuse. Una din cele mai demne de menţionat este proprietatea sa sedativă: calmează sistemul nervos, ameliorând senzaţiile de nervozitate, stres şi anxietate.
Perioada de recoltare: martie-iunie
12. Guşa porumbelului (Silene Vulgaris)
Putem întâlni această plantă atât în locuri însorite cât şi umbroase, în vii sau în mirişti, la marginea potecilor, pe dealuri, câmpii şi pe păşuni alpine. Acesta plantă este foarte apreciată în gastronomia populară italiană, unde se foloseşte des la paste şi risotto. Frunzele şi lăstarii tineri, culeşi primăvara până la înflorirea plantei în mai-iunie, se folosesc cruzi, în salate, umpluturi, paste, risotto, omlete, sotate precum spanacul sau adăugate în diverse preparate. Gustul lor aduce cu mazărea dulce şi un pic cu lemnul dulce, devenind uşor amărui odată cu maturizarea.
Perioada de recoltare: martie-mai
13. Margarete (Leucanthemum vulgare)
E o supriza când aflii că florile albe cu care obişnuiai să faci bucheţele în plimbările prin Natură, sunt defapt comestibile şi foarte apreciate! De la margarete se consumă frunzele proaspete primăvara, rizomii proaspeţi şi surpriză… mugurii de flori care constituie o delicatesă printre cunoscătorii de gastronomie sălbatică. Acestea se murează ca şi caperele şi aduc o savoare deosebită preparatelor. Se pot consuma şi cruzi, în salate, iar florile desfăcute se pot folosi la ornarea preparatelor. Petatelele acestora le putem adăuga la salate şi sandvişuri. Iată aici o reţetă de obţinere a acestor “capere” sălbatice.
Margaretele cresc sub formă de tufe stufoase, ce pot ajunge până la 1m înălţime. Putem găsi margaretele în flora spontană din zonele de deal şi câmpie pe lângă lacuri, râuri şi mlaştini – preferând solurile umede.
Banutei. Mentionez tot aici şi sora pitică a margaretelor: bănuţeii (Bellis perennis) care sunt şi ei comestibili şi se consumă în acelaşi mod. Aceştia în schimb nu ajung mai mari de 10-15 cm înălţime, şi îi putem inalni pe pajiştile umede, în luminişurile de pădure, în grădini sau pe terenuri cu soluri argiloase. Deseori cresc pe văile râurilor, în zonele de coastă la mare, sau la poalele munţilor şi culmile acestora la altitudini de până la 2000 m.
Perioada de recoltare:
Frunzele şi rizomii tineri: martie-aprilie
Mugurii de flori şi florile: mai-octombrie
14. Graşiţa sau Iarba-Grasă (Portulaca oleracea)
Această plantă târâtoare o întâlnim în aproape orice grădină sau spaţiu verde amenajat. În ultima vreme a căpătat notorietatea datorită frunzelor sale bogate în Omega 3. Este planta cu cel mai mare conţinut de Omega 3 dintre plantele verzi, cu frunze. Se clasează pe acelaşi loc cu uleiul de peşte, algele şi seminţele de în. Frunzele se consumă crude în salate, sandvişuri, pesto, adăugate la ciorbe sau la diverse preparate. Aveţi grijă la recoltarea sa. Deoarece are tendinţa să crească pe spaţiile agricole amenajate, trebuie să fim atenţi să nu o culegem dintr-o posibilă zona în care s-au folosit ierbicide sau substanţe chimice fertilizante. O putem culege cu încredere din gradina proprie, sau spaţiile verzi de lângă grădini.
Perioada de recoltare: aprilie-octombrie
15. Ştevie (Rumex patientia)
La capitolul Stevie avem o serie mai largă de plante cărora, în funcţie de zonă, le-a fost atribuită această denumire. Toate au fost utilizate de poporul român, în gastronomie, din cele mai vechi timpuri. Ştevia comună, sau ştevia de grădină, o putem întâlni prin păşuni, fâneţe, pe coastele dealurilor, în grădini şi în zone semi-umbroase. Este foarte uşor de recunoscut datorită frunzelor late si a tulpinii usor rosiatice. Aceasta se gateste similar spanacului, se adauga la ciorbe si la diverse preparate. Frunzele de stevie contin tanini si o serie bogata de minerale (fosfor, calciu, zinc, mangan, seleniu, magneziu, sodiu, fier, potasiu), vitamina A si C.
Perioada de recoltare: martie-octombrie
16. Untisorul (Ficaria verna)
Untisorul.. dragusorul Il gasim primavara din abundenta mai peste tot! In paduri, lunci, gradini, spatii verzi si zone umbroase. Are un gust dulceag si gras, asemanator untului, de unde ii vine si numele. Cel mai bine este sa-l consumam crud, datorita continutului sau bogat in vitamina C, E, calciu, potasiu si fibre. Il putem adauga in salate, sandvisuri sau la pesto, impreuna cu alte verdeturi crude de primavara.
Untisorul, desi asemanator la frunza Nasturelului, se deosebeste de acesta din urma, Nasturelul crescand doar in zone cu flux de apa. Totodata, putem urmari si florile: la untisor avem flori galbene, si la nasturel un buchetel de flori albe.
Untisorul este recomandat consumului doar primavara devreme, cat planta este inca tanara. Spre maturizare aceasta dezvolta o substanta care devine toxica, in stare cruda, pentru organismul uman.
Perioada de recoltare: martie-aprilie
17. Leurda (Allium ursinum)
Am lasat spre finalul listei cea mai notorie planta salbatica a primaverii: Leurda.
O putem intalni in mai toate padurile de foioase, întizându-se pe arealuri mari, acoperind solul cu o patura verde.
Cu gust pregnant de usturoi, i se mai spune pe romaneste si usturoita. Frunzele proaspete, se culeg primavara, si se consuma crude, in salate, pesto, sau adaugate in ciorbe, sosuri, sau preparata similar spanacului.
Fiind o planta ce a capatat notorietate, in ultimii ani ajungand sa fie culeasa masiv de cei ce sustin industria pietelor, e bine sa o protejam atunci cand decidem sa o culegem. Astfel, la recoltare trebuie sa evitam sa smulgem planta cu tot cu bulbi, iar frunzele este indicat sa recoltam doua, maxim trei de planta.
Perioada de recoltare: martie-aprilie
18. Muguri proaspeti
Pe langa plantele noi aparute putem consuma si muguri proaspeti din oricare pom comestibil. Foarte apreciati sunt cei de tei, scorus salbatic, dud, dar si cires, prun, mar si visin. Mai putem trece pe lista mugurii de mesteacan, artar, fag si mugurii fructelor de padure, cum ar fi zmeur, coacaz, mur, agris, etc. Simona Grossman pe grupul de facebook Plante Salbatice Comestibile indica ca mugurii de Tei sunt benefici contra durerilor de gat, deoarece sunt cleiosi si au aceleasi proprietati ca si teiul.
Sper ca v-am facut pofta de ceva crud, natural si viu, care sa va readuca la viata primavara de primavara.. și vă invităm la o plimbare in Natură !