◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Povestea primei invazii a martienilor pe Pamant

Puţini îşi mai amintesc de întâmplarea petrecută în ziua de 30 octombrie 1938, acum exact 80 de ani. A fost ziua în care radioul, prin vocea actorului Orson Welles, şi-a demonstrat pentru prima oară incredibilă forţă de manipulare a maselor, lucru practicat azi, la o scară infinit superioară, prin tv şi social media.

În acea zi, actorul citea la radio, pentru postul CBS, o dramatizare a nuvelei s.f. scrise în 1898 de H.G. Wells, intitulată Războiul lumilor. Textul era sub forma unei transmisiuni în direct a unei invazii extraterestre a marţienilor şi a avut un atât de mare impact asupra ascultătorilor din New Jersey încât au ieşit din case cu miile şi au părăsit oraşele îngroziţi.

Atunci povestea era imaginară, o fantezie scriitoricească, dar cum s-ar comporta lumea în faţa unei invazii autentice a extratereştrilor?

După decenii bune de cercetare spaţială, înţelegerea vieţii extraterestre a parcurs un drum lung de la piesa de radio citită de Welles şi în general am înţeles că Marte nu este casa unei civilizaţii extraterestre avansate, cu arme letale şi nave spaţiale distrugătoare. Şi cu toate acestea, fascinaţia publică faţă de extratereştri este în continuă creştere. Totuşi, o reacţie a lumii moderne faţă de eventuale creaturi extraterestre ar provoca astăzi un răspuns foarte diferit decât cel de acum 80 de ani, vor să ne liniştească experţii sitului LiveScience. Aşa să fie, oare? Pusă într-un context audio bine gândit, transmiterea unei invazii a extratereştrilor, poate îngrozi pe oricine. Cine are ac-ces la scriptul acelei emisiuni din 1938, îşi dă seama că Welles a premeditat clipele de groază.

În timpul transmisiei radio, Welles care s-a dat drept un reporter de ştiri, întrerupe un program muzical în desfăşurare şi pe un ton din ce în ce mai îngrozit, el descrie existenţa a „trei explozii pe Marte”, transmise de un telescop astronomic, apoi intervine la faţa locului, în direct, din localitatea Grover’s Mill, un oraş de lângă Princeton, New Jersey. Pe măsură ce dramă se dezvoltă, actori care interpretau rolul de martori la faţa locului descriu obiecte zburătoare neidentificate (OZN-uri) şi „creaturi ciudate” care atacă oamenii cu arme cu raze calorice, ucigând mii de oameni.

Culmea este că, deşi programul era presărat cu anunţuri că ceea ce se aude este o dramatizare radiofonică, mulţi oameni s-au gândit că invazia a fost reală, iar ziarele au descris ulterior panică generată de perspectiva unei invazii extraterestre.

„Mii de ascultători s-au grăbit să-şi părăsească locuinţele lor din New York şi New Jersey, mulţi cu prosoape pe faţă pentru a se proteja de „gazul” pe care îl foloseau invadatorii “, după cum scria ziarul newyorkez Daily News a doua zi, pe 31 octombrie 1938.

În timp ce ascultătorii de radio s-au arătat îngroziţi de „invazia marţienilor”, cercetătorii sunt conştienţi de faptul că „Marte nu era capabil să găzduiască o civilizaţie înfloritoare extraterestră”, după cum declară pentru LiveScience Seth Shostak, un astronom de la SETI (Institutul de Căutare a Inteligenţei Extraterestre) din California.

„Cunoştinţele astronomilor au crescut constant: ştim că Marte are o atmosferă foarte subţire, nu există prea mult oxigen, nu vedem nici o urmă de apă lichidă la suprafaţă”, mai spunea Shostak. „Toate acestea sugerează că dacă am avea o civilizaţie inteligenţă în Univers, aceasta nu se află pe Marte şi nici măcar în sistemul nostru solar”.

Microbi extratereştri, în loc de oameni de pe alte planete

De fapt, episodul violent descris de Welles este cel mai puţin probabil scenariu pentru modul în care oamenii s-ar putea întâlni cu viaţa extraterestră, crede scriitorul de ştiinţă Michael Wall, autorul cărţii „Acolo: Un ghid ştiinţific al vieţii extraterestre, antimaterie şi călătorii umane în spaţiu” (Grand Central Publishing, noiembrie 2018).

Există o posibilitate mai mare ca prima noastră întâlnire cu viaţa extraterestră să fie „prin descoperirea de microbi din alte lumi, răspândiţi peste tot în cosmos, într-un număr mai mare decât fiinţele inteligente”, afirma Wall. „Astăzi, un anunţ despre descoperirea microbilor extratereştri este mult mai probabil să provoace entuziasmul decât panica”, crede scriitorul.

„Oamenii sunt pregătiţi pentru acest lucru”, e de părere Wall „şi îşi dau seama că în spaţii atât de vaste dacă este să fie ceva, trebuie să fie microbian”.

Cu toate acestea, chiar dacă microbii ar putea fi primii „extratereştri” pe care îi vom întâlni, acest lucru nu exclude posibilitatea de a detecta comunicaţiile inteligenţe extraterestre, este de părere Shostak.

În căutarea extratereştrilor, tot cu radioul

SETI scanează zilnic cerul pentru a capta semnalele radio care ar putea fi produse de forme de viaţă inteligente. Şi chiar dacă în galaxii există mai puţină viaţă inteligentă decât viaţa microbiană, extratereştrii inteligenţi ar putea totuşi
Să-şi difuzeze prezenţa pe distanţe mult mai mari prin intermediul undelor radio.

„Microbii pot produce oxigen în atmosferă, dar viaţa inteligentă ar putea face lasere gigant sau transmiţătoare radio puternice, astfel încât să poată fi auziţi de foarte departe”, îşi imaginează Shostak.

„Pun pariu pe o cafea că vom găsi ceva în termen de douăzeci de ani”, spune Shostak care uită că au trecut deja 40 de ani de când SETI tot caută, fără succes, semnale radio extraterestre!
O sarcină grea: pentru receptarea acestor semnale e nevoie ca presupuşii extratereştri inteligenţi să emită direct spre noi, şi nu aiurea, şi mai ales pe frecvenţă pe care să ne-o comunice şi nouă. Altfel…

O primă întâlnire cu E.T. prin intermediul microbilor sau al transmisiilor radio ar fi azi cu siguranţă mult mai puţin înspăimântătoare decât reportajul despre creaturi care trag cu arme sofisticate, cu tentacule care pârjolesc oraşele fără apărare. După difuzarea radiofonică, Orson Welles a susţinut că nu avea idee că oamenii vor lua emisiunea sa atât de în serios. El s-a scuzat spunând că „a fost o experienţă teribil de şocantă să îmi dau seama că am provocat asemenea clipe de groază”, după cum scria cotidianul Daily Princetonian pe 1 noiembrie 1938.

Revista Magazin

efemeride.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *