◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

La 15 ianuarie, în România se sărbătoreşte Ziua Culturii Naționale

A fost marcată pentru prima dată la 15 ianuarie 2011, în urmă cu 10 ani. În această zi marcăm naşterea poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889).

Motivul pentru care a fost aleasă ziua lui Eminescu drept Zi a Culturii Naţionale ar putea fi acela că este poetul “nepereche” al neamului românesc ori acela că personalitatea marcantă a lui Mihai Eminescu – nu doar în literatură, ci şi în jurnalism ori în filosofie – i-a impresionat atât pe contemporanii săi, cât şi pe cei din generaţiile următoare. Inteligenţa lui, cultura de nivel european, bogăţia şi farmecul limbajului eminescian nu au rămas neobservate, ci au fost apreciate.

“A vorbi despre poet este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă: nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere pe ceilalţi. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harfă şi să legene din depărtare delicata lui singurătate ca slavă. Într-un fel, Eminescu e sfântul preacurat al versului românesc. Din tumultul dramatic al vieţii lui s-a ales un crucificat. Pentru pietatea noastră depăşită, dimensiunile lui trec peste noi, sus, şi peste văzduhuri. Fiind foarte român, Eminescu e universal, asta o ştie oricine citeşte”, spunea poetul Tudor Arghez.

De ce a fost aleasă ziua lui Eminescu drept zi a Culturii Naţionale? Poate pentru că “El e cel care a spus că teiul e sfânt. El e cel al cărui nume nu se cade să fie luat în deşert. (…) El e cel care oricâte desnădejdi ne-ar încerca ne dă temeiuri ca totuşi să nu desnădăjduim” (Geo Bogza). Poate pentru că reprezintă “omul deplin al culturii româneşti” (Constantin Noica). Poate că niciodată nu e prea mult să-l recitim pe poetul, prozatorul, dramaturgul, ziaristul şi gânditorul Mihai Eminescu.

“Pentru a fi oneşti şi autentici, când vorbim despre Eminescu, trebuie mai întâi să-l recitim. (…) Un student român la Viena şi Berlin, care ştia germana şi franceza, voia să absoarbă istoria religiilor, astronomie, filosofie, fizică, etnopsihologie, geopolitică, să facă simultan metafizică şi gazetărie angajată. Un suflet romantic dedat armoniei universale, dar pe care malaxorul politicianismului valah l-a spulberat întru nimicnicia firii sale. Ce lecţie mai sublimă şi mai tristă, totodată, de românitate se poate închipui?”, spunea criticul literar Dan C. Mihăilescu, într-un portret inedit făcut lui Eminescu.

Eminescu a fost o personalitate copleşitoare, care i-a impresionat pe contemporani prin inteligenţă, memorie, curiozitate intelectuală, cultura de nivel european, bogăţia şi farmecul limbajului. Din acest motiv putem spune că “fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci” (Tudor Vianu).

Purtăm în gând şi în rostire pecetea spiritualităţii româneşti peste care Mihai Eminescu şi-a pus odinioară amprenta inconfundabilă a geniului său. Versurile lăsate nouă moştenire ne dau de ştire că nu suntem singuri, cât timp ne putem întâlni în jurul lor ca într-o rugăciune, cântând, evocând sau invocând, exprimându-ne adeseori durerea şi revolta, dar regăsindu-ne de fiecare dată mai puri şi mai frumoşi, după ce am gustat din fagurele de miere al poemelor sale. „Fiind foarte român, Eminescu este un mare poet universal”, spunea criticul literar George Călinescu, vorbind despre caracterul naţional şi universal al operei eminesciene, iar lectura creaţiilor sale acreditează neîndoielnic această afirmaţie. Ne-am născut sub zodia versului eminescian, iar fiecare dintre noi şi-a marcat devenirea poposind la fântâna cu apă vie a poeziei sale. Orice tânăr creator de poezie l-a citit mai întâi pe Mihai Eminescu… şi-a hrănit trăirile, şi-a modelat gândirea, adâncind cunoaşterea şi accentuând sensibilitatea după ritmul impus de versul său. Voit sau nu, fiecare dintre noi şi-a împletit harul propriu cu unduirea geniului eminescian, ca un tribut datorat marelui poet”.

 

  Viorica Nicolesc/UZPR

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *