Arhivele Naţionale ale României reprezintă cea mai veche instituţie a ţării, având menirea de păstrare a documentelor care atestă istoria naţiunii române. Concret, totalitatea acestor documente de valoare excepţională, reunite în Fondul Arhivistic Naţional, include, potrivit legii, „documentele create de-a lungul timpului de către organele de stat, organizaţiile publice sau private economice, sociale, culturale, militare şi religioase, de către persoane fizice autorizate, profesionişti care îşi desfăşoară activitatea în baza unei legi speciale şi persoane fizice”, toate acestea beneficiind de protecţie specială din partea statului. Este vorba despre acte oficiale şi particulare, diplomatice şi consulare, memorii, manuscrise, proclamaţii, chemări, afişe, planuri, schiţe, hărţi, pelicule cinematografice şi alte asemenea mărturii, matrice sigilare, precum şi înregistrări foto, video, audio şi informatice, cu valoare istorică, realizate în ţară sau de către creatori români în străinătate. Împreună, dau imaginea istoriei poporului român, reflectând drepturile şi libertăţile trecutului şi prezentului şi, totodată, punând bazele viitorului. De aici şi importanţa lor deosebită pentru societatea românească, dat fiind faptul că atunci când lipseşte un document, lipseşte, practic, trecutul, deci proiecţia în prezent şi continuitatea în viitor.
Arhivele Naţionale înregistrează o activitate neîntreruptă din 1831, anul înfiinţării în Ţara Românească.
În toată existenţa sa, instituţia a avut misiunea de pregătire şi păstrare a documentelor pentru scrierea istoriei, aceste documente fiind unicat şi constituind astfel un adevărat tezaur. Partea cea mai valoroasă a tezaurului arhivistic al României o constituie documentele cele mai vechi, intitulate medievale, cuprinse aproximativ între anii 1200 şi 1600. Cei 400 de ani de istorie reunesc circa 30.000 de piese de patrimoniu naţional, original şi copie, din acea perioadă. Există documentele emise de marii noştri domnitori, autografele unor lideri politici ai vremurilor în care scrisul nu era la îndemâna oricui (primul domnitor a cărui semnătură autografă se păstrează în arhivele româneşti este regele Matei Corvin), zeci de documente semnate de domnul primei Uniri a Ţărilor Române Mihai Viteazul etc.
Tot în Arhivele Naţionale se găsesc şi dovezi ale evoluţiei istoriei recente, care nu ar fi putut fi păstrate altundeva – de pildă, pentru perioada dinainte de 1989, dosarele cu cereri, reclamaţii, petiţii, destinate prin nomenclatoarele epocii a fi eliminate după doi-trei ani, sunt azi socotite documente istorice foarte valoroase, deoarece reflectă problemele de atunci ale oamenilor. În aceste condiţii, rolul Arhivelor de păstrătoare ale adevărului devine cu atât mai elocvent.
Per ansamblu, în cele 87 de imobile din ţară dedicate arhivelor se află astăzi 325.000 de metri liniari de documente. Aici se găsesc documente de zeci sau sute de ani vechime, multe unicat. La conducerea instituţiei s-au aflat mari personalităţi ale vieţii publice din România, printre care Gheorghe Asachi, Ion Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Bogdan Petriceicu Haşdeu sau Constantin Moisil.
În ultimii ani, în practică s-au constatat fenomene ca desfiinţarea, reorganizarea sau apariţia de noi instituţii creatoare de documente, unele tendinţe de abandonare a fondurilor de documente cu valoare istorică sau de înstrăinare ilicită a acestora de către creatori, dezvoltarea unei „pieţe libere a arhivelor”, apariţia unor societăţi cu activitate specifică derulată în domeniul arhivelor, generalizarea treptată a documentului electronic.
Cu un deceniu în urmă, în cadrul bilanţului instituţiei pe anul 2012, se atrăgea atenţia asupra unei serii de neajunsuri: „preluarea treptată a unor atribuţii de către agenţi privaţi; tendinţa altor instituţii publice de a-şi transfera responsabilităţi către ANR; incapacitatea de a controla şi gestiona documentele electronice; pierderi de documente din Fondul Arhivistic Naţional în favoarea altor agenţi; distrugerea de documente în propriile depozite; incapacitatea de salvare integrală a Fondului Arhivistic Naţional; alte fenomene de extremă gravitate”.
Legea Arhivelor Naţionale republicată în 2014 priveşte arhivele ca pe un bun, proprietatea asupra acestuia urmând să se supună atât legii, în sensul protejării, cât şi legilor civile. Pentru prima dată după cel de-Al Doilea Război Mondial, legea pune la baza raporturilor între Arhivele Naţionale şi alţi proprietari sau deţinători de documente respectul faţă de proprietate.
Nu în ultimul rând, rolul major al Arhivelor Naţionale în societate reiese şi din termenele după care pot fi date în cercetare documentele privind interesele naţionale, drepturile şi libertăţile cetăţenilor: documentele medicale după 100 de ani de la crearea lor, cele privind viaţa privată a unei persoane după 40 de ani de la moartea acesteia, registrele de stare civilă după 100 de ani de la crearea lor, dosarele personale după 75 de ani, documentele referitoare la siguranţă şi integritatea naţională după 100 de ani, cele privind politica externă după 50 de ani, cele notariale şi judiciare după 90 de ani, documentele fiscale după 50 de ani de la creare. Din această enumerare se poate observa că Arhivele Naţionale sunt şi un gardian pe termen lung al întregii evoluţii a societăţii.
În fiecare an, la 31 octombrie se sărbătoreşte Ziua Arhivelor Naţionale, această bază de date unicat, alcătuită din documente cu valoare de patrimoniu referitoare la toate perioadele existenţei statului – de la instituţii şi oraşe până la familiile, drepturile cetăţeneşti şi secretele sale – şi care constituie o deschidere către trecut, un fundament al pezentului şi un reper al viitorului.
Bibliografie şi documentare
Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996 – Monitorul Oficial nr. 71/9 aprilie 1996
Legea nr.358 din 6 iunie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996 – Monitorul Oficial, nr. 476/3 iulie 2002
Ordonanţa de Urgenţă nr. 39/ 31 mai 2006 pentru modificarea si completarea Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996 – Monitorul Oficial nr. 486/5 iunie 2006
Revista Arhivelor nr. 2/1997 – Codul deontologic al arhivistului
Revista Arhivelor – nr. 1/2011 – Liliana Corobca: „Instituţia cenzurii şi accesul la documentele privind secretul de stat”
Prof. ing. Nicolae Noica, ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (1996-2000) – interviu „Un tezaur uitat: Arhivele Naţionale ale României” (ziarul „Lumina”)
Bilanţul Activităţii Arhivelor Naţionale 2012
Legea nr. 16/1996 – Republicare (Monitorul Oficial nr. 293/ 22 aprilie 2014)
Online
Ioan Drăgan, director al Arhivelor Naţionale – interviu „Prin digitizare aducem în fața lumii ştiinţifice un tezaur” („Agerpres”)
adevărul.ro („Arhivele Naţionale s-au perfecţionat”)
osim.ro/arhiva/lege
mefc.ase.ro – Instrucţiuni privind activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de documente, aprobate de conducerea Arhivelor Naţionale prin Ordinul de zi nr. 217, din 23 mai 1996